Les Lozovsky și încercarea de reprezentare a sufletului*

0
669
Les Lozovsky
sursa: Biblioteca de Artă Ucraineană

Exponate virtuale de la Muzeul de Artă Recentă (MARe) din București

Preambul. Mai multe expoziții de artă vizuală ale unor artiști ucraineni au fost deschise la București în mijlocul războiului absurd și crud din Ucraina, între care o discutăm, în parte, pe cea de la MARe. Din această expoziție prezentăm în acest număr doar pe artistul vizual Les Lozovsky. Un altul, Roman Myhailov, apare în anumite texte ale revistei, ce ni le-a oferit Lesia Kulcinska de la Centrul Artistic Pinciuk din Ucraina. În numărul următor vom prezenta a doua parte a expoziției de artă din Ucraina de la MARe. 

Revista de traduceri literare mulțumește tuturor celor implicați în aceste demersuri de spirit și cultură pentru deschiderea și ajutorul oferite, pentru a ilustra textele din acest număr cu spiritul artei vizuale din Ucraina.

–––––––-

Am văzut la începutul războiului din Ucraina cum angajați ai Muzeului Național al Ucrainei încercau să salveze de bombardamentele rușilor măcar o parte din operele de artă vizuală, fugind cu picturile și sculpturile în locuri sigure. În aceste momente de criză acută, ascundeau de distrugere, de gloanțe și bombe, ceea ce iubeau cu toată ființa lor, arta.

Trebuie spus însă că nu numai astfel se salvează operele de artă, ci și prin organizarea – ce-i drept, nu la Kiev sau în alt oraș ucrainean, acum năpăstuite de un război absurd și inuman, ci peste hotare – a unor expoziții de arte vizuale, în care se aduce la lumină o activitate artistică vibrantă a pictorilor, graficienilor și sculptorilor ucraineni. Între astfel de manifestări se înscrie cea organizată cu viteza luminii la Muzeul de Artă Recentă (MARe) din București și inaugurată pe 22 martie 2022. Și nu întâmplarea face ca MARe să fie gazda acestei eveniment cultural – expoziția –, în mijlocul unei confruntări pe viață și pe moarte din statul vecin. Este vorba de o relație specială între MARe și o serie de cercetători din domeniul artelor vizuale din Ucraina și România, țări care, dacă până de curând erau doar vecine, s-a dovedit că sunt cu adevărat prietene. Iar arta este cea care poate da seamă în cel mai profund fel de spiritul unui popor.

De ce a fost așa de importantă această dată din punct de vedere sufletesc și moral? De ce a devenit o dată cu valențe istorice pentru poporul ucrainean? Pentru că în urmă cu exact o sută de ani a fost găsit – în camera lui – strangulat tânărul pictor Les Lozovsky (30 august 1900 – 22 martie 1922) în condiții misterioase, în jurul trupului său fiind găsite bijuterii. Cu toate că asasinii nu au fost descoperiți, ucrainenii sunt de părere că artistul ar fi fost executat de sovietici care nu erau deloc prieteni ai curentelor avangardiste.

Deosebit de talentatul reprezentant al avangardismului ucrainean în domeniul picturii – al cărui tată era lăptar, iar mama, o actriță extravagantă – și-a început studiile la vârsta de cincisprezece ani la Școala de Arte din Kiev, după care s-a dus la Moscova, unde a urmat cursurile Școlii de Arte Stroganov. În 1917 se întoarce la Kiev, unde se numără printre primii trei studenți ai Academiei de Arte, creată chiar în acel an. Printre profesorii ce-au avut o înrâurire semnificativă asupra lui Les Losovsky au fost profesorul de artă monumentală Mihail Boiciuk, dar și pictorul și ilustratorul de carte Georgii Narbut. 

De pe urma artistului ucrainean au rămas doar câteva picturi ca și o serie de coperți a unor volume de poezie și a unor caiete de note muzicale. Se știu foarte puține lucruri despre Les Lozovsky, căruia viața i-a fost curmată atât de timpuriu. Într-o amintire a unei colege, N. Alekseeva-Gorbunova, ne este prezentat tânărul pictor astfel:

Era studentul mai mare din grupul nostru, responsabil cu relațiile externe ale atelierului. Adesea întârzia la lecții, sosind abia după ce modelul pozase. Își scotea iute șalul, își dădea jos haina scurtă și elegantă, își aranja părul negru și lung și începea să lucreze. 

(http://en.uartlib.org/exclusive/les-lozovskyj-malovidoma-zirka-1920-h-rokiv/)

Influențat și trăind în spiritul curentelor avangardiste in statu nascendi, artistul vizual cocheta cu ideea că este un pictor futurist, motiv pentru care una dintre picturile sale – prezentată la începutul articolului nostru – se și intitulează Cum ar trebui să arate un futurist.

A asimilat diferite tehnici de pictură în timpul studiilor, și se vede că a studiat în profunzime  icoanele ortodoxe, numai că pictorul se desprinde de cutuma pictării clasice a acestora, nu mai dorește să se lase constrâns de regulile stricte impuse de canoanele bisericești, ci dorește să inoveze. Îi reușește să scoată în evidență partea profund umană în pictura Fecioara Maria, introducând în lucrare și misterul, odată ce personajul picturii pare a privi, de dincolo de timp, la Dumnezeu-Tatăl și nu-l ține în brațe pe Pruncul Isus. Privirea ei ni se pare că ia forma propriului trup, îndreptată într-o anume direcție. Se simte un elan deosebit în această pictură, iar cheia ei pare să fie în continuarea privirii, în afara operei de artă ca atare.

Ceea ce caută Lozovsky este, dincolo de culorile și formele pictate, ceea ce poate fi numai sugerat, și anume sufletul, într-o încercare de a materializa imaterialul. Imaginația sa ne poartă și ne spune că există, că trăiește în noi un imaterial aidoma aerului transparent pe care-l vedem abia dacă adie vântul, indirect. Pentru pictor, importante nu sunt realitatea senzorială, culorile-vehicule în exprimarea a ceea ce simte el, dincolo de șabloanele supărătoare ale realismului vetust. Fuga de realism, dusă chiar până la fuga de materialitate se constituie într-o revoltă împotriva aparenței, care nu poate aproape niciodată să ducă la esență. Nu degeaba își intitulează una dintre picturi Portretul sufletului meu, căci abia încercarea de a face un portret al sufletului ajunge să fie pe măsura căutărilor sale întru artă.

_______________________
* Expoziție virtuală la MARe, deschisă la data de 22 martie 2022 de directorul muzeului, criticul vizual și curatorul Erwin Kessler, și de cercetătoarea ucraineană în arte vizuale Daria Prydybaylo, curatoare a Art Matters Ukraine, cu sprijinul Suzanei Vasilescu, curatoare a Suprainfinit Gallery.

Lasă un răspuns