Alianța dintre profunzimea gândului și umorul rafinat

0
105

Întâlnindu-l pe profesorul Nicolae Manolescu pe coridoarele Facultății de Filologie a Universității din București, nu puteai să nu-l remarci: un bărbat înalt, frumos, cu părul ca pana corbului și ochi căprui strălucitori, cu mers care dovedea demnitate și siguranță de sine. Apoi, vedeai studenții făcând coadă la ușa Amfiteatrului Odobescu, înaintea prelegerilor lui, ca să prindă un loc cât mai în față, iar la sfârșitul acestora auzeai aplauzele lor entuziaste.

L-am știut ca profesor și, deopotrivă, critic literar, ale cărui cronici săptămânale din România literară le citeam cu nesaț pentru luciditatea și obiectivitatea lor exemplare: niciodată, dar niciodată, nu am surprins în textele lui vreo urmă de obediență față de linia de partid, cum din păcate se mai găsea la unii colegi de breaslă. Verticalitate absolută. Iar revista în cauză și-a păstrat ani de zile statutul de excelență datorită implicării lui permanente.

Trandafir din grădina familiei Sragher – In Memoriam Nicolae Manolescu – foto Peter Sragher

Cultura lui vastă îl impregnase adânc, dându-i o liberate și o înălțime de spirit care îl făceau să discearnă ușor între esențial și fortuit și să-l aleagă, clar, pe cel dintâi: așa se explică eficiența faptelor lui. Iar farmecul său venea și din alianța acestei profunzimi a gândului cu un umor rafinat.

Decenii la rând a fost stâlpul de susținere al Uniunii Scriitorilor din România și garantul (supra)viețuirii ei. Ca membri ai Uniunii, i-am simțit mereu, cu toții, prezența ocrotitoare și forța dătătoare de viață.

Politica n-a fost calea lui, deși a încercat-o – cu toate că ar fi fost în folosul nostru, al tuturor, dacă i s-ar fi deschis în față –, dar intenția de a aduna laolaltă oamenii de bine, profesional și etic, rămâne una lăudabilă.

Statura lui impunătoare va dăinui, în ciuda unor cârcoteli inevitabile.

Fie-i, cum binemerită, țărâna ușoară și îngerii aproape!

Articolul precedentCăutarea adevărului în literatură sau lupta pentru cinste
Articolul următorÎn urma lui, rămâne un mare gol

Lasă un răspuns