Jékely Zoltán faţă cu credinţa

0
138
 Alexandru (Sándor) Skultéty
Alexandru (Sándor) Skultéty

Scriitorul și traducătorul Zoltán Jékely s-a născut la Aiud, în 1913, și a murit la Budapesta, în 1982. A fost fiul unui alt important poet maghiar: Lajos Áprily (1887, Brașov–1967, Budapesta).

Z. Jékely se numără printre cei mai apreciați tălmăcitori în maghiară ai operei lui Mihai Eminescu. În anul 1953, a publicat traducerea basmului Călin Nebunul (Bolond Kalin), iar în 1975 traducerea nuvelei Sărmanul Dionis (Szegény Dionis).

În biserica din Sântimbru1 / 1937A marosszentimrei templomban / 1937
Pulbere ninge pe noi – şi tencuială veche,
aşa cântăm deolaltă-ndrăgitu-ne Sion2;
sub banca veche, guzganul intră-iese,
bătrâna cucuvaie ţâşneşte din cotlon.
Fejünkre por hull, régi vakolat,
így énekeljük a drága Siónt;
egér futkározik a pad alatt
s odvából egy-egy vén kuvik kiront.
Suntem, cu totul, zece – asta ni-e toată turma –
și încă unul: păstoru-albit de ani.
când glasul ni se-adună, ni-e cântecul cât lumea,
stârnită pulbere-i în aer, și ninge-avan.
Tízen vagyunk; ez a gyülekezet,
a tizenegyedik maga a pap,
de énekelünk mi százak helyett,
hogy hull belé a por s a vakolat,
În pod, neliniştiţi, doi lilieci tresar,
se surp-o grindă ce atârnase greu:
al unsprezecelea-i păstorul solitar,
al doisprezecelea e însuşi Dumnezeu.
a hiuban a denevér riad
s egy-egy szuvas gerenda meglazul:
tizenegyedikünk az árva pap,
tizenkettedikünk maga az Úr.
„Doară pe cel iubit îl pedepseşte Domnul“:
aşa cântăm ― o mână, câţi am mai rămas.
de sub podeaua rece, ne ţin, prin somn, isonul
toți cei mârșav răpuși de cel din urmă ceas.
Így énekelünk mi, pár megmaradt,
– azt bünteti, akit szeret az Úr –
s velünk dalolnak a padló alatt,
kiket kiirtott az idő gazul.

Scurt „istoric“ al traducerii poeziei În biserica din Sântimbru

O impresionantă parte a creației poetice maghiare din secolul al XX-lea stă sub semnul pesimismului. În biserica din Sântimbru este un exemplu concludent privind această viziune existențială. Sentimentul accentuat de interiorizare pe care îl transmite poezia (străvechea biserică încremenită în veac, cu enoriași tot mai puțini, „locuită“ de cucuvăi, guzgani și de spiritul celor dispăruți în cețoasele vămi ale lumii de dincolo – totul prins în clepsidra cea tulbure a locului, ce vremuiește pulberea de tencuială veche, stârnită de surparea bârnei „ce atârnase greu“ și de cântecul de disperată intensitate al „celor rămași“, ce vor parcă să complinească sonor golul tot mai „prezent“), structura cvadripartită a ei, sonoritatea armonică a versurilor (să spunem pe nume acordului tonal principal: do minor) – definesc cu prisosință muzicalitatea acestei poezii.

De la acest dat esențial a pornit traducătorul când s-a hotărît să transpună textul în limba-țintă (română).

Biserică Reformată, fostă Romano-Catolică din Sântimbru, foto 7 septembrie 2011 Ciprian Lazăr
Biserică Reformată, fostă Romano-Catolică din Sântimbru, foto 7 septembrie 2011 Ciprian Lazăr

Proiectul a prins contur în „creșterile“ sale firești: în mecanismul încă nearticulat al căutărilor a prins să germineze, abstract, pulsul tiparelor ritmice, al cadențelor și intonațiilor, ce și-au „chemat“ și fixat cu încetul substanța semnificantă (cuvintele) în unitățile prozodice (în vers) și, pentru realizarea rimei, într-o geometrie articulată deopotrivă descendent și/sau ascendent – în funcție de necesitățile potrivirii armonioase a sunetelor finale a cuvintelor la capăt de vers. Strictețea căutării și găsirii metafrastice – în universul sinonimiei și al consonanțelor analogice – a cuvintelor potrivite (în condițiile grijii necontenite pentru păstrarea registrului tonal), care să se încadreze, metric, în mod convenabil, a făcut parte din instrumentarul interpretativ fundamental.

S-a realizat astfel sperata unitate dintre cuvinte (semantic potrivite), mesaj (elegiac) și ritm (realizat printr-o combinație variabilă de picioare metrice bi- și trisilabice [trohei, iambi și dactili]).

Traducere literală: 
Fejünkre por hull, régi vakolat,
így énekeljük a drága Siónt;
egér futkározik a pad alatt
s odvából egy-egy vén kuvik kiront.
Pe cap ne cade pulbere, tencuială veche,
aşa cântăm dragul [cântec] Sion;
un șoarece aleargă de colo-colo sub bancă
iar din borta [unde stă ascunsă] țâșnește câte o cucuvaie bătrână.
Tízen vagyunk; ez a gyülekezet,
a tizenegyedik maga a pap,
de énekelünk mi százak helyett,
hogy hull belé a por s a vakolat.
Suntem zece; asta e adunarea,
cel de-al unsprezecelea e însuși preotul,
dar cântăm cât pentru o sută,
încât în jur e doar praf și tencuială.
A hiuban a denevér riad
s egy-egy szuvas gerenda meglazul:
tizenegyedikünk az árva pap,
tizenkettedikünk maga az Úr.
În pod, liliacul se trezește brusc,
iar câte o grindă mâncată de cari slăbește:
al unsprezecelea dintre noi este preotul cel singur,
al doisprezecelea dintre noi e însuşi Domnul.
Így énekelünk mi, pár megmaradt,
– azt bünteti, akit szeret az Úr –
s velünk dalolnak a padló alatt,
kiket kiirtott az idő gazul.
Așa cântăm noi, cei câțiva rămași,
– Domnul îl pedepsește pe cel pe care-l iubește –
și cântă cu noi sub pardoseală
cei pe care timpul i-a nimicit mișelește.

Locurile unde există unele diferențe, în plus sau în minus, între originalul maghiar și traducerea românească (în majoritate, în varianta românească, au fost utilizate elemente întregitoare sub semnul „afinității“ semantice) au fost marcate prin caractere italice:

Traducere literală: 
Fejünkre por hull, régi vakolat,
így énekeljük a drága Siónt;
egér futkározik a pad alatt
s odvából egy-egy vén kuvik kiront
Pulbere ninge pe noi – şi tencuială veche,
aşa cântăm deolaltă-ndrăgitu-ne Sion;
sub banca veche,[3] guzganul intră-iese,
bătrâna cucuvaie ţâşneşte din cotlon.
Tízen vagyunk; ez a gyülekezet,
a tizenegyedik[5] maga a pap,
de énekelünk mi százak helyett,
hogy hull belé a por s a vakolat
Suntem, cu totul, zece – asta ni-e toată[4] turma –
și încă unul: păstoru-albit de ani[6]
când glasul ni se-adună, ni-e cântecul cât lumea
stârnită pulbere-i în aer, și ninge-avan
A hiuban a denevér[7] riad
s egy-egy szuvas[9] gerenda meglazul,
tizenegyedikünk az árva pap,
tizenkettedikünk maga az Úr.
În pod, neliniştiţi, doi[8] lilieci tresar,
se surp-o grindă ce atârnase greu,[10]
al unsprezecelea-i păstorul solitar,
al doisprezecelea e însuşi Dumnezeu.
Így énekelünk mi, pár megmaradt
– azt bünteti, akit szeret az Úr –
s velünk dalolnak a padló alatt,
kiket kiirtott az idő gazul.
„Doară pe cel iubit îl pedepseşte Domnul“:
aşa cântăm – o mână, câţi am mai rămas –[11]
de sub podeaua rece,[12] ne ţin, prin somn,[13] isonul
toți cei mârșav răpuși de cel din urmă ceas.

[1] Biserica medievală catolică (actualmente calvină) din comuna Sântimbru (jud. Alba) (lat. Villa Sancti Emerici [denumire atestată la 1238], ung. Marosszentimre, germ. Emerichsdorf, Sankt Emerich) datează din secolul al XIII-lea. Distrusă în urma bătăliei din 1442 cu turcii, ea a fost renovată de Iancu de Hunedoara, în amintirea victoriei obținute de el cu acel prilej.
[2] Referire la cântecul calvinist Térj magadhoz, drága Sión „Revino la viață, dragă Sion“. (Sionul denumește metaforic „poporul lui Dumnezeu“.)
[3] a pad alatt „sub bancă“ > sub banca veche = adăugire semantic compatibilă
[4] ez a gyülekezet „aceasta e adunarea/comunitatea/turma“) > asta ni-e toată turma = adăugire semantic compatibilă
[5] și 6 a tizenegyedik maga a pap „cel de-al unsprezecelea e însuși preotul“: deoarece numeralul ordinal din acest vers se repetă și în al treilea vers al strofei următoare, am înlocuit, în traducere, „al unsprezecelea“ cu „și încă unul“ și am adăugat, după substantivul „preot“, determinativul, semantic compatibil, „albit de ani“.
[7] și 8 a denevér [riad] „liliacul [tresare]“ (în maghiară, aici, a denevér = metonimie) > neliniștiți, doi [lilieci tresar]: am renunțat la metonimie; atributul adăugat „neliniștiți“ este semantic compatibil cu predicatul „tresar“.
[9] szuvas gerenda „grindă mâncată de cari“ > grindă ce atârnase greu = înlocuire analogic compatibilă
[10] a padló alatt „sub podea“ > sub podeaua rece = adăugire semantic compatibilă
[11] Primele două versuri ale ultimei strofe din original au fost, în traducere, inversate.
[12] și [13] velünk dalolnak „cântă laolaltă cu noi“ > ne ţin, prin somn, isonul (a ține isonul = a acompania o melodie > a cânta împreună; aici, expresia „prin somn“ = „prin somnul de veci“: adăugire semantic compatibilă).

Lasă un răspuns