Născută în 1993, poeta și jurnalista Marie Feryna este cea mai tânără dintre tinerii, dinamicii, talentații și entuziaștii autori din cadrul cercului format în jurul tinerei, dinamicei și entuziatei reviste literare pragheze Psí víno (Vița sălbatică) și care îi mai cuprinde pe Olga Pek, Alžběta Stančáková, Ondřej Buddeus și Ondřej Hanus. Repetiția epitetelor de mai sus în contextul dat nu este întâmplătoare și nici măcar pleonastică: cei cinci redactori-autori sunt foarte greu de comparat între ei, pe de o parte fiindcă talentul, dinamismul și entuziasmul sunt necuantificabile, pe de altă parte din cauză că (sau datorită faptului că, luați-o cum vreți,) ar fi greu de găsit cinci autori cu stiluri și personalități mai diferite. Ceea ce, de altfel, reprezintă unul dintre elementele care asigură un echilibru dinamic în activitatea și managementul revistei și, în ultimă instanță, succesul acesteia.
Vom înțelege, așadar, că unicul factor cuantificabil, „măsurabil”, așadar, căruia i se poate aplica în mod legitim și logic un superlativ relativ atunci când se încearcă o comparație între membrii colectivului de la Vița sălbatică, este vârsta; în concluzie, ne putem permite un singur cel mai, iar „titulara” sa este Marie Feryna: cea mai tânără dintre redactorii revistei. În rest, la „absolute” – liber: toți sunt, în felul lor, foarte talentați, dinamici și entuziaști, fără ca vreunuia dintre ei să i se poată aplica, la vreunul dintre capitolele menționate, buclucașul, dar adesea atât de invidiatul superlativ relativ.
Prin urmare, unica cel mai pe care ni-l putem permite în contextul Viței sălbatice a început să cocheteze cu poezia la vârsta de cincisprezece ani; textele pe care le-a scris în timpul celui de-al șaisprezecelea și al șaptesprezecelea an de viață au fost publicate în Almanahul neodecadenței (2012), în ediția din 2013 a publicației Kalmanah și în revistele Vedneměsíčník și Světlik, cele din al optsprezecelea și al nouăsprezecelea în magazinul Partonyma. Ar putea părea paradoxal, dar această perioadă, marcată de atașamentul profund față de forma fixă și versul clasic, ia sfârșit odată cu intrarea autoarei în al treilea deceniu de viață. Ultimele poeme tributare acestei „epoci neodecadente” din creația sa au apărut în primul număr al revistei Tvar din anul 2014. Din anul 2013, Marie Feryna se dedică, în principal, cercetării limbajului dintr-o multiplă perspectivă: funcțională, grafică, sonoră, ceea ce a avut drept consecință previzibilă trecerea la versul liber.
Fragmentele selectate fac parte din volumul de debut al autoarei. Ciclul de poezii schizofrenic (cum îl numește Marie) Pâlc încheie prima parte a volumului, care se intitulează Purgatoriul plin de muci și reprezintă pregătirea pentru subcapitolul Față de limbaj, care îl continuă pe plan ideatic și reprezintă prin excelență ideea de confruntare. Subcapitolul Pâlc, în principal prin finalul său, întruchipează o atitudine care nu mai poate fi schimbată și care duce în mod inevitabil spre confruntare. Partea finală, intitulată Scobitură, urmează subcapitolului „confruntativ” Față de limbaj, pe care îl continuă, și întruchipează insuccesul confruntării, completat de ideea de descompunere, resemnare și degenerescență. Autoarea a scris cea mai mare parte parte a textelor aici prezente cu gândul la unii dintre prietenii săi, majoritatea ei înșiși poeți, cărora poemele respective le-au fost dedicate.
| Před setřením | Înaintea aneantizării |
|---|---|
| Jiří Feryna | |
| „Sežer vše, co víš, abys své přísahy zbavil plen otcovsky přiložených.“ | „Devorează tot ce știi, pentru a-ți izbăvi jurămintele de scutecele părintește legate.” |
| Yvozhřené předpeklí | Purgatoriul plin de muci |
|---|---|
| Každý pramen černého příčesku jehož zakořeňování se vymklo zákonům přijetí je protkaný otcovstvím které namísto odpovědnosti znamená pouze vinu za oči Žádný oheň, žádná dlaň malé tmavé picky | Fiecare dintre șuvițele meșei negre care au prins rădăcini sustrăgându-se legilor acceptării este interconectată cu paternitatea care în loc de responsabilitate înseamnă numai vina ochilor Nici tu flăcări, nici tu palme mici cuptorașe negre |
| Jejich hovory | Convorbirile lor |
|---|---|
| cepeněly nohy věty oddělovali mrkáním a zaklínali tajným jazykem z něhož dosud rozluštili jen had, hadr, dráp, pád tušili hrad, nenašli pak už jenom psali krs krs krs (imperativ řinoucí se) Ústavy pracně zkoumaly mlčenou syntax jejich hovorů chaos zvaný odbíjená s neurčitky Po jednom zvláště překotném mlčení zachytili trn poslední indicia která je měla odradit naše slovesa nesmí být rozluštěna! had, hadr, dráp, pád, trn, krs že i trn by se ustrnul | picioarele au înțepenit au separat propozițiile clipind și au blestemat într-o limbă necunoscută din care până acum au descifrat numai năpârcă, cârpă, carp, card, cad bănuiau că și țarc, dar nu s-a confirmat pe urmă n-au mai făcut altceva decât să scrie rinp, rinp, rinp (imperativ scurgându-se) Institutele au cercetat în mod laborios sintaxa tăcută a convorbirilor lor haosul numit volei cu formele verbale nedefinite După o tăcere neobișnuit de grăbită au înregistrat cuvântul spin ultimul indiciu menit să-i descurajeze verbele noastre nu pot fi descifrate! năpârcă, cârpă, carp, card, cad, spin, rinp că până și spinul s-ar putea pietrifica |
| Dva páry očí Vzdálenost nutně vyjádřená časem Uplanul okamžik vypěstěné slovo | Două perechi de ochi Depărtarea exprimată în mod necesar în funcție de timp Momentul s-a scurs cuvântul șlefuit |
| Vyprovodí aby zamkl Za oknem deset dvacet plíce Nejblíže paty Špičkám nezamčeno | Îl conduce ca să încuie ușa În spatele ferestrei zece douăzeci plămânii Cel mai aproape sunt călcâiele Pentru vârfuri nu este încuiat |
| Příprava Křtinám barvy Přijeli jeho vojáci Mrkají pochvy mečů Zrak přes rameno sirka Král Žer oheň Kotrmelce Konopí Kotec přivázaný Okolo pije rota Za rohem málo málo oliv | Ne pregătim pentru a sărbători Botezul culorii Au venit soldații lui Tocurile săbiilor fac cu ochiul Privirea peste umăr chibritul Regele Să înghiți flăcări Tumbe Cânepă Cușcă priponită Prin apropiere bea tot regimentul După colț nu-s îndeajuns nu-s îndeajuns măslinele |
| Čí to byl nápad Hospodyně Neviděl jakživ takovou řeku přímo proti dveřím police s komínky složených kostižerných svetrů Pak už bylo zcela jedno že pravidelně mění květiny | Cine a venit cu ideea Stăpâna casei În viața lui n-a văzut un asemenea râu exact în dreptul ușii rafturi cu teancuri de pulovere nocive frumos împăturite Apoi nici n-a mai contat că schimba periodic florile |
| Geneze | Geneză |
|---|---|
| Dostatečně dlouhou dobu předtím než se na ni vydal prosnil: Prach který zbyl po posledních úpravách sochy a z nevysloveného důvodu nebyl uklizen se zformoval do víru jenž se postupně rozšiřoval tak že se jejich pohledy nikdy nesetkaly Vepř přerůstající v tu dobu svůj nevelký chlív aby taky ne zbytky šly vždy k němu a není lačnějšího tvora než špinavého selátka neustále drhl o stěnu kteroukoli částí kypícího těla o níž si myslel že ji lze nadrtit pro zachování chlíva než najde lepší a účinné řešení Také se teď velmi často opíral o věci pečlivě ohmatával cokoli co projevovalo známky nerovnosti Myslel si že už pokoj zná Ale pak si vysušená hlava filosofova vyměnila místo se svícnem a vše vrhalo docela jiné stíny ovšem se stále stejným výsledkem: Voli si libují ve vikvi Klika a zvenčí vyviklat Úhelným kamenem chaosu je zápis | Cu suficient de mult timp înainte de a porni spre ea a avut un vis: Praful rămas după ultimele retușuri ale statuii și care din motive nedefinite nu a fost îndepărtat s-a întrupat într-un virus care treptat s-a răspândit atât de mult încât privirile lor nu s-au întâlnit niciodată Porcul care între timp crescuse de nu mai avea loc în cotețul nu prea încăpător cred și eu doar avea parte de toate resturile și nu există creatură mai lacomă decât godacul cel murdar se freca toată ziua de zid cu acele părți ale corpului despre care credea că puteau fi pulverizate pentru ca el să mai încapă în coteț până avea să găsească o soluție mai bună și mai eficientă De asemenea, se proptea adesea de lucrurile din jur pipăia cu atenție orice părea să prezinte asperități Credea că de-acum își cunoștea camera Dar după aceea capul mumificat al filozofului și-a schimbat locul cu acela al candelabrului iar acum toate aruncau cu totul altfel de umbre însă efectul rămăsese același: Boii-n față se răsfață în fâneață Clanța și să clatini iară din afară Piatra unghiulară a haosului este înscrisul |
| Myš ze sebe nevypotíš | Șoarecele din tine nu se elimină prin transpirație |
|---|---|
| Jediné – vdupané vykusuje piští šikuje perští lučištníci svými šípy dokázali zastínit slunce a teď v jejich čele jediná malá mokrá myš kluzká dokud nezaschne jedině malá mokrá myš umožní plně pochopit rozdíl mezi koutem a pokojem nemluvě o závěrečném o nevyhnutelném splynutí (o tom radši ani nemluvě) | Toată ziua tropotește crâmpoțește chițăie mărșăluiește arcașii persani întunecau soarele cu săgețile lor iar acum în fruntea lor doar un șoarece mic și murat alunecos până când i se va usca blana doar un șoarece mic și murat te poate ajuta să înțelegi complet diferența dintre un colț și o cameră ca să nu mai vorbim despre inevitabila contopire finală (despre asta mai bine să nici nu vorbim) |
