Am norocul să mă prenumăr printre cei care, de-a lungul timpului, au fost invitați de domnul profesor George Volceanov să pună umărul la retraducerea operei shakespeariene într-o română adusă la zi.
Mi-am asumat, în cadrul acestui proiect, tălmăcirea poemelor epice: The Rape of Lucrece, A Lover’s Complaint și Venus and Adonis – acesta din urmă, cel mai probabil în colaborare cu colega mea Anca Ignat.
Traducând poemul de față, parte a ciclului liric The Passionate Pilgrim, nu am răspuns, așadar, unei comenzi a proiectului Shakespeare, cât invitației, onorante, a revistei FITRALIT, pe care am ținut să o onorez corespunzător, printr-o strădanie suplimentară.
Nu în ultimul rând, m-am achitat, cu acest prilej, și de datoria față de o veche cunoștință, curioasă din cale afară să știe cum ar putea suna, tradusă în română, această mică bijuterie consacrată frivolității feminine.
Poemul, altminteri, a mai fost tălmăcit în limba noastră – de Dan Grigorescu, dacă bine-mi amintesc – în cadrul volumului IX al ediției Shakespeare coordonate de Leon Levițchi. Nu am consultat însă acea versiune, conștient fiind că soluțiile altui traducător m-ar fi putut inhiba în căutarea alor mele.
Antiteza dintre moliciunea cerii și fierul predispus la rugină am echivalat-o, în versul al patrulea, pornind de la frazeologismul care stabilește o opoziție între (mănușa de) catifea și (pumnul de) fier / oțel.
(À propos de mănuși, arunc una aici, îndemnându-vă să căutați soluții alternative. Mai mult decât o revistă obișnuită, Fitralit este și un forum de discuții).
Pentru primul catren, am propus două soluții. La sfârșitul primei stanțe, un asterisc trimite către alternativă, prezentă în subsolul textului.
Editorul Arden susține că a treia stanță ar fi rimată împerecheat. Adevărul este însă că versurile 1–4 nu rimează, nici împerecheat, nici altfel. Iată de ce mi-am îngăduit să păstrez, și în ultima stanță, structura ABABCC a primelor două.
Îi sunt profund îndatorat Justinei Bandol pentru contribuția sa la bunul mers al acestei traduceri.
| Fair is my love, but not so fair as fickle; Mild as a dove, but neither true nor trusty; Brighter than glass, and yet, as glass is, brittle; Softer than wax, and yet, as iron, rusty: A lily pale, with damask dye to grace her, None fairer, nor none falser to deface her. Her lips to mine how often hath she joined, Between each kiss her oaths of true love swearing! How many tales to please me hath she coined, Dreading my love, the loss thereof still fearing! Yet in the midst of all her pure protestings, Her faith, her oaths, her tears, and all were jestings. She burn'd with love, as straw with fire flameth; She burn'd out love, as soon as straw outburneth; She framed the love, and yet she foil'd the framing; She bade love last, and yet she fell a-turning. Was this a lover, or a lecher whether? Bad in the best, though excellent in neither. | Frumoasa, dar frivola mea iubire I-o blândă – nu fidelă – turturea; Cleștar strălucitor – dar vai, subțire! Rugină îmbrăcată-n catifea; I-un palid crin, vopsit ca un bujor, Frumos pe-atât pe cât de-nșelător. * Ce-mi mai jura, cu mine gură-n gură, Printre săruturi, dragoste curată! Iar buzele-i ce des se mai temură Să nu o piardă pe a mea vreodată: Credința, jurămintele-i eterne Și plânsu-i au fost, toate, baliverne! Mi-a pus iubirii paie peste foc, Și-a ei a ars doar cât un foc de paie. A vrut iubirea mea – apoi, deloc. M-a vrut legat cu nod, doar ca să-l taie. Ea nu voia iubit, voia libov. În rău a strălucit: nu și-n alcov. |
* Frumoasa, dar frivola mea iubire, I-un porumbel blajin, dar nu fidel; Cleștar strălucitor, dar, vai! subțire, Un chip de catifea cu ochi de-oțel; I-un palid crin vopsit ca un bujor Pe-atât frumos, pe cât de trădător. |
|
Ultimul distih va suna altfel în versiunea publicată în ediția Shakespeare, în Volumul 16; îmi pare rău că alexandru n-a prezentat-o și pe aceea în acest articol de atelier. Asta apropo de mdernizarea limbii…
Pe mine m-a convins. Si este un bun exemplu pentru actul creator implicat in traducerea literara. Felicitari.