Weronika M. Lewandowska, Mă port în buzunare

and |Atelierul traducătorului literar, Nr. 33-34 iulie-august 2018, Revista de Traduceri Literare

Weronika M. Lewandowska este slamer, poetă, performer, animatoare a scenei VJ şi curatoare a câteva expoziţii de succes din domeniul new media (BYOB, Share Varșovia). Are un doctorat în teoria culturii.

Traducere și prezentare de Mircea Dan Duță

Traducere și prezentare de Mircea Dan Duță

Foarte cunoscută (la nivel internaţional) în lumea spokenword poetry şi a artei performative. Poemele sale – care utilizează din plin efectele aliterative, ritmurile şi rime interioare şi exterioare, dar şi melodicitatea limbii polone – depăşesc barierele lingvistice.

HymnImn
co się stanie?

no
powiedź to zdanie
nim się staniesz
nim się staniesz
nim

no
powiedź to zdanie
nim się staniesz
nim się staniesz
nim
całym

nim daleko
lekko nie jest
jest w pomieszaniu pomieszczeń
róźnic i sum

rachunków sumienia
z których wynika ta wiedza
zdolności do przepuszczenia przez siebie
wzruszenia
zawrócę
wrócę za kilka
za kilka
za kilka
tych ty
knięć
zniknięć
za kilka za
klęć



zajęć sobą samą

wyruszam na drogę samokontroli
busoli
kompasu zepsutego
w kieszeniach mam się
na baczności

a ty?

milczysz znakiem spacji
seperacji
przepuszczam przez siebie znane tobie obawy
wypływa zbiór
roztwór moich ‚nie umiem sobie radzić z milczeniem‘
jestem wtedy swoim cieniem
bladym zwątpieniem
cierpkim pragnieniem
na ustach osiadł grymas
gry
gry
gry
ry ry zimno mi

marzne
maźniecie cienką linią
dwie zmarszczki sztucznej szczęki
dwie zmarszki męki
dwie zmarszczki kobiecej potęgi
dwie zmarszczki na Twoje zwątpienie
dwie na podpuszczenie chwili
na wszelki wypadek zasidlam teren

no powiedź to zdanie
nim się staniesz
nim się staniesz
nim
całym nim całym nim


mówię więc na krawędzi
i spadamy już prawie
w znane zdanie

myślę
co się stanie
rozstanie
rozstanie
raz zastane w głowie na krawędzi mówienia obok kochania
czyhania na oznaki

odznaki miłości
medale
tym czym inne się chwalę

ustami spuchniętymi
oczami mokrymi
mężczyznami bezwstydnymi


miłościami wiecznymi
do końca poznanymi

ooo otwarte mam dłonie
w garści
trzymam batutę
na nutę swoich nocnych
baśni w snach
ciach
bach bach bach

za zębia się
przy gnębia
pod syca
syczy syczy na mnie
wstęga rozcięta
rozpięta napięta do granicy
mojej szyi
twojej szyi
czyli dwóch głów

w których rój znów
namiętności
po obszary miłości

szary tu nie zostanie
jadę do ciebie
wracam
wracam
nawracam się na kierunek twoich ramion
bez znaków bez nich jest znaczenie
wypala mnie się na skórze dotykiem
nim krzyczę nim
szepczę nim
mówię oddechem nim
jego oddechem nim
całym




no powiedź to zdanie
nim się staniesz
nim się staniesz
nim
całym nim całym nim całym nim


jego ustami
jego słowami kluczami
jego gestami błędami


da mi mi da mi mi
od dam dam


tak jak wtedy
już wiesz kiedy?
żeby nie być


wziliśmy ekstrakt szczęścia i płonęły w powietrzu czerwone prześcieradła
rower skakał na nierównościach wyjątkowo miękkich
okulary bez szkieł powiększających

bez szkieł
bez szkieł
a jednak potłukły się nam po kilku godzinach półwidzenia
potwierdzenia przemijania

(ona jest taka spokojna bo wie o tym
czeka)

a ja rzucam zaklęcia na swoje ‚widzimisię‘
łapię synchrony
współbrzmiące tony
bez korony królewno
bez korony
jedno i drugie
na uszu zgube
dobrze brzmi

dobrze mi to dobrze brzmi
dobrze mi to dobrze brzmi

nie zamykaj tych drzwi
dobrze mi
to współbrzmi z twoim mruczeniem
ko.cie
biały i czarny z sąsiedztwa

no powiedź to
to

hymn kotochwalny
to hymn błagalny
dziękczynny
i płynny jak melodia
metoda
da nam
da (na)nam
dobre tony


nada nam
bony na na
następne synchrony
ce se va întâmpla?

hai
spune-mi aşa
înainte de a te întâmpla
înainte de a te transforma
în aşa ceva

hai
spune-mi aşa
înainte de a te întâmpla
înainte de a te transforma
complet
în aşa ceva

aşa ceva de departe
nu-i o simplă parte
totul e-n inflamaţii de spaţii
diferenţe şi sume

socotelile căinţei
din care ţâşnesc izvoarele ştiinţei
te-nvaţă-n orice zi aţâţarea
a ţi-o struni
m-oi întoarce
şi spatele mi l-oi întoarce
în câteva
în câteva
câte-or avea
clipe scurte
un pic mai multe
într-un clip pierdute într-o
vrajă du-te



să mă ocup un pic de mine

pe drumul către autocontrol
am busola debusolată
şi-asta e nasol
mă protejez şi gata mă port în buzunare
de pericol fata habar n-are

dar tu?

taci însemni doar spaţii
de separaţii
ţi-oi struni şi ţi-oi filtra bine prin mine
spaimele din tine
dar altele or apărea
şi s-or amesteca în fraza mea
„când alţii tac nu ştiu ce să fac”
când taci sunt sumbra umbra mea
ce palidă de sine se-ndoia
cu amărăciunea ce tânjea
nicio grimasă rămasă deloc chip fără
joc
joc
joc
mi-e frig acum pe loc

îngheț în fine
desenenând contururi fine
două virgulițe ca niște riduri să fie pentru bărbie
alte două am desenat dacă ești supărat
alte două s-ar cere pentru-a femeii putere
alte două în cale pentru îndoielile tale
alte două lipa-lipa pentru clipa când se-nalță clipa
plasez prin desen capcane pe teren

hai spune-mi aşa
înainte de a te întâmpla
înainte de a te transforma
complet
în aşa ceva complet în așa ceva


pe muchie grăiesc
aproape c-om cădea pe bune
în comune știute și-n locuri comune

mă gândesc des
cum o fi
când ne-om despărți
când ne-om despărți
când în cap graiurile nu mai încap
și se adună vrei – nu vrei la granița dragostei
și-adulmecă nedemne după însemne

semne de iubire
medalii
eu am altă fire tânjesc

după buze siliconate
ochi umezi pupile dilatate
bărbați bestii nerușinate


iubiri eterne neîntinate
până-n străfunduri cercetate

ooo brațele deschise să-mi rămână
și-n mână
o baghetă țin doar știi
poveștile din vis
spre a ți le călăuzi
pe loc
poc poc poc

de sub dinte
plomba fierbinte
amară din greu
către mine șuieră mereu
totul mă sfâșie pe dedesubt
panglica s-a rupt
prea încordată era întinsă între ceafa mea
și ceafa ta
între două minți

roiuri de vise fierbinți
de nestăvilite dorinți
de iubiri ce și-au ieșit din minți

aici n-o rămâne nimic cenușiu
vin către tine
mă întorc
mă întorc
în brațele tale m-oi întoarce
nu-ți trebuie semne ca să însemni însemnătatea
atingerea ta le va arde firesc
înainte să strig după el
pentru el să șoptesc
respirația să i-o rostesc
dragă
respirația lui întreagă




hai spune-mi aşa
înainte de a te întâmpla
înainte de a te transforma
complet
în aşa ceva complet în așa ceva


buzele lui
cuvintele lui
sfioase atingerile lui


mă ia mă ia mă ia
mă ofer mă ofer


ca atunci
mai știi?
când spre-a nu mai fi


fericirea ne-am înghițit și-am privit
cum prin aer cearșafuri roșii zburau
iar motocicletele se împiedicau de gropile moi
din asfalt
și fără lentile purtam ochelari goi

fără lentile
fără lentile
și tot s-au spart după câteva ore ciudate
când am văzut pe jumătate
și s-a confirmat că totul trecuse cu-adevărat

(ea este atât de liniștită pentru că știe deja
se așteaptă să fie așa)

îmi blestem „punctul de vedere”
intru în ritm
armonizez ton și toană
nu am coroană de regină
n-am coroană
și unul și celălalt, în fine
în urechi îmi sună bine
sună bine

după mine sună foarte bine
după mine sună foarte bine

nu trânti ușa după tine
mă simt atât de bine
se armonizează cu pisica ta care toarce
mâța aia cu pete albe și negre din vecini


hai spune vorba aia
spune-o odată

rostește imnul de laudă hai spune
imnul rugăciune
imn de mulțumire să fie
cursiv ca o melodie
metoda ce-mi dă mie
ce ne dă nouă
și ne-o da mereu
tonuri pline de armonie


și ne-o da
speranța în sine
că încă și mai bine ne vom sincroniza
nocnoapte
noc
koc
świerszcze jeszcze
nie mieszczę się
w mieście

duszne mokre jest powietrze
uciekam ściekam po skórze
po wodę
łyk łyk łyk
kosmyk moich włosów w twoich ustach

noc koc splot naszych ciał
samolot spadający meteor

zboża łoża nas noszą
kołyszą
unoszą ponoszą i jesteś
w moich objęciach
ujęciach

bez pojęcia dla tych
którzy nie spróbowali
uchwycić w oku dali
oddali
oddali ich krótkowzroczność
lekkonośność nas wsysa
lekkonośność nas wsysa
wysyła daleko

i jeszcze swierszcze
noc noc noc
koc koc
nic nas nie trzyma
wszystko nas unosi
ponosi ponosi dotyk
kosmyk moich włosów w twoich ustach

czas ustał
ustał na ustach
w długim pocałunku
trunku moim trunku
trunku moim trunku

winnym tylko słodyczy
winnym słodkim półwytrawnym
sprawnym gestem mnie łapiesz
gdy potykam się po drodze
boso
roso mnie orzeźwiasz
otrzeźwiasz jak światło w oknie domu
nikomu ani słowa
nie jestem na to jeszcze gotowa

przemykamy na górę
chmurę mam w sobie
opadam na podłogę
opadam na niego
opadam na niebo
opadam opadam nieopodal
dali co to zaczęła
poczęła nas
popchnęła mnie do
ciebie

noc koc
noc i jeszcze świerszcze szeleszczą
ciszą


opuszczam się na jedną noc
opuszczam się na koc
opuszczam się samą na jedną podróż
wzdłuż i wszerz ciebie

noc
noc noc noc noc
bliska
końca
noc

świt
świst
świst

noc
dzień dźwoni
dzień dzień dzień
dzień dzień dzień
dzień dzień dzień
dzień/noc
dzień/noc
dzień/noc
dzień
noapte cearșaf fără șoapte
și pe deasupra greieri
locul nu-mi găsesc
în oraș
e grotesc

aer jilav îmbâcsit mirosuri grele
fug curg pe propria mea piele
apă aș vrea
gâl gâl gâl
un mic smoc cosmic
din părul meu în gura ta

noapte cearșaf trupurile noastre ghem coapte
avion meteror în cădere

pat neadunat ne-a purtat
ne-a legănat
ne ține ne susține bine minune
ești în îmbrățișările mele
nebune

aceia
ce n-au încercat
cu ochiul distanța a o prinde
a o cuprinde n-au cuprins ideea
ca pe un orb
vederea scurtă și a minții ușurătatea
ne absorb
ne alungă departe

și pe deasupra greieri
noapte noapte noapte
cearșaf cearșaf fără șoapte
nimic nu ne reține nu ne ține nu ne susține
totul ne ia pe sus ne poartă ca pe o taină
ne poartă ca pe-o haină ca pe atingerea grea
a unui mic smoc cosmic din părul meu
în gura ta

timpul s-a oprit
împotmolit între două guri
într-un sărut nesfârșit
tu cea mai dulce dintre băuturi
licoare ce mă-mbeți necontenit

vin vinovat doar de propria-ți dulceață
vin dulce demisec ce știi prea bine
c-un gest la locul lui a mă susține
desculță când mă poticnesc
în cale
îmi dai puteri dintr-ale tale
dulceața ta mă luminase precum pe geamul
unei case
niciun cuvânt sunt mută ca o stâncă
pentru-a vorbi nu-s pregătită încă

în văzduh ne-om muta
am nori în toată ființa mea
voi cădea la podea
pe el voi cădea
pe cer voi cădea
nu departe voi cădea voi cădea
la depărtarea de-unde totul a-nceput
ea ne-a născut ne-a conceput
și m-a-mpins
spre-mbrățișarea ta

noapte pătură fără șoapte
noapte cu jind și pe deasupra greieri tăcerea
foșnind


mă voi abandona pentru o noapte
mă voi abandona pe pătura fără de șoapte
mă voi abandona atâta cât
îmi va dura călătoria de-a lungul și de-a latul tău – atât

noapte
noapte noapte noapte noapte
ce vei sfârși
curând fără de șoapte
noapte

răsărit
va foșni
a foșnit

noapte
zi ziua sună
zi ziuă zi
zi ziuă zi
zi zi zi
zi / noapte
zi / noapte
zi / noapte
zi
dziś zeszliśmy pod wodęBancuri de pești argintii
dziś zeszliśmy pod wodę
w maskach na bal
szukać zatopionych barw

w promieniach olśnienie
przestrzennie zaskoczeni
trzy wydechy

pod powierzchnią wody nie ma mnie
lekko
nic nie wieje
schodzę tam czasami gdy
nie chcę myśleć
czy
zastanawiać się kiedy gdy
czy ty
powiesz mi

ośrodki mowy milczą
ośrodki mowy łowią
a świat jest pod wodą

rybami srebrzyste ławice
rybami srebrzyste ławice
kotwicę wypuszczam z rąk
teraz tu
będzie mój ląd
teraz tu
rozpływam się
w każdą ze stron
czasami jesteś falami
czasami jesteś rybami
czasami jesteś pomiędzy
czasami
jesteś
czasami

jesteś falami
uderzasz gdzieś o dno
piraci powracają na ląd z łupami
a my do góry by osiągnąć pion
tak mocno osadzony
każdy krok

holuję nas do brzegu
wyławiam skarby z dna morza
piasek piasek i list
a tam kolejne słowa

ryby milczą my bez ust
pod powierzchnią wody nie mnie
lekko
nic nie wieje

naturalne wygłuszenie
cienie statków i bal barw
rafa i tratwa którą
powracamy na ląd

i powraca z nami
grawitacja
astăzi ne-am scufundat în apă
cu măștile de bal pe chipuri
voiam să căutăm culorile scufundate

sub razele orbitoare – o revelație
o surpriză tridimensională
de trei ori câte o răsuflare

în adâncul apei nu
mi-e
ușor
nicio adiere
mă scufund uneori atunci când
nu vreau să mă gândesc la nimic
sau
când mă întreb când și
dacă
îmi vei spune

centrele vorbirii rămân tăcute
centrele vorbirii se mărginesc să asculte dar lumea este sub apă

bancuri de pești argintii
bancuri de pești argintii
am extras cu mâinile goale o ancoră
din nisipul de pe fundul apei de-acum aici
va fi tărâmul meu
acum aici
mă voi aneantiza
în toate direcțiile
uneori ești valuri
uneori ești pești
uneori ești între
straturile de timp
uneori ești straturi de timp
uneori ești uneori

ești valurile
te lovești de fundul apei
pirații debarcă pe țărm
cu prada
urcăm spre suprafață spre a atinge firul cu plumb
– fiecare pas
este atât de adânc înrădăcinat

ne remorchez la mal pe amândoi
culeg comoara de pe fundul mării
nisip nisip și o scrisoare
cu încă și mai multe cuvinte

peștii nu vorbesc iar noi nu avem gură
în adâncul apei nu
mi-e
ușor
nicio adiere

izolare fonică naturală
umbrele corăbiilor și dansul culorilor
reciful și pluta cu care
ne întoarcem la țărm

și odată cu noi
se întoarce și gravitația

Weronika Lewandowska recitând poezia ei Decapitare

u słysza Uzi
u słysz
u słyszę
u słysz
u słyszę

uuuuuuuuuuuuuuuu
słyszę daleko jedzie autobus
jest mróz
podeszwą kruszę kryształki lodu
nocy znów grają cienie
złudzenie przewidzenie
złudzenie przewidzenie

w ciepłym schronie dłonie
w ciepłym schronie
dłonie

z każdego dnia
mam dla ciebie list
widzisz tak odległości przyćmisz
dziś przemoknę
chodzę ulicami
odliczam odległości
pomiędzy rzeczami słowami

raz
dwa
trzy
kroki dzielą mnie
od ciebie

rozładowane mam w kieszeni sumienie
wiem negacją nic nie zmienię ale
18 sekund dla ciebie to za mało
18 sekund to za dużo dla mnie
by nic się nie stało

biletów lotnisk wachlarz miejsc
w portfelu drobne wydatki
paragonów spis treści wczoraj oddźwięk
6 groszy wypadło
czy zdążę podnieść?

nie
biegnę

3 2 1 kroki do bramy mam
a tam '32' „Halo. Słucham?“
to ja
wiem, że muszę się strzeszczać
nie mogę tu stać
na mój trop dziś łatwo wpaść
nadrukuj tę historię na wznak
teraz ja muszę uciekać

biegnę potykam się o słowa
biegnę potykam się o boga
biegnę potykam się o wroga

zanikam momentem mienię się latarni szeptem

prześlizguję się językiem ulic między budynkami
przecieka niebo przecinkami
przecieka niebo przecinkami
bo nie bo tak
bo nie bo tak
nie bo
bo co
za mną jest?
co goni mnie?
a Uzi
a Ud
a Uzi
a Ud

uuuuuuuuuuuuuuuu
aud de departa motorul autobuzului
e ger
talpa unei ghete zdrobește cristale de gheață
ale nopții din nou joacă umbre-n genuni
amăgiri previziuni
amăgiri previziuni

în cald adăpost cald palmele ți le-aduni
în cald adăpost cald palmele
ți le-aduni

în fiecare zi
am câte o scrisoare pentru tine
vezi astfel distanțele le compensezi
azi voi fi udă leoarcă
mă plimb pe străzi
măsor distanțele
dintre lucruri cu vorbele

un
doi
trei
pașii mă despart
de tine

descărcată buzunar am
conștiința
știu negarea nu schimbă nimic
18 secunde atât de puțin pentru tine
18 secunde atât de mult pentru mine
așa că nu s-ar întâmpla nimic

bilete la aeroporturi o serie întreagă de locuri
în portofel chitanțe sume mărunte
bonuri inventare notițe
de ieri
mi-au căzut șase bani
oare să mă aplec și să-i ridic?

nu,
n-am timp Nu,

3, 2, 1 pas până la poartă mai am
și acolo apăs 32 „Buna ziua. Vă rog? "
sunt eu
expeditivă trebuie să fiu
aici nu pot trage de timp e târziu
ușor mi-or da de urmă astăzi știu
povestea asta s-o publici de la coadă la cap nu altcum
trebuie să fug acum



fug de cuvinte mă-mpiedic din greu
fug mă-mpiedic de dumnezeu
fug de dușmani mă-mpiedic mereu

pentru o clipă dispar pâlpâi în
șoaptă ca un felinar

cu limbajul străzii mă strecor
printre clădiri
cer picături ce se scurg printre virgule
cer picături ce se scurg printre virgule
ba nu ba da
ba nu ba da
nu da´
da´ ce ce să dau
să fie în spatele meu?
oare ce mă aleargă așa?
po nitcede-a lungul firului
stoimy na brzegu
zaskoczenia ciszą

widzę nas

woda nic nie woła
wola w dali biegnie, gdzie cieńszy lód
i masa ciała kruszy kry niepewne pokrywy
i pęka kra
pęka kra
trzask

drzazg strumyki
wlewają się za kaptur
kap
kap
kap
to krew
z nosa na płatki oczyszczające obraz
pęka naczynko krwi jak kra
tylko morze nie szumi

Stoimy na drodze i widzimy ławkę w połowie w lodzie. Zamarznięte morze nie szumi. I dziwi nas cisza. Wiemy, że fala nas nie dosięgnie. A jednak toniemy. W sobie bardzo w głęboką zieleń. Już pokrytą szronem. Czuję, że zamarza mi serce. Więc tak to wygląda. Proszę dotknij mojej ręki. Nie musisz mnie wyciągać. Powiedz tylko, czy jest jeszcze ciepła? Chucham na ciepłe. Podpatrzenie. Sparzone sumienie ratowaniem siebie. Kryształki. Jak te z podstawówki w słoikach lepiące się do nitki. Po nitce do kry. Na powierzchnię pałace. Gryzę się w palce, (wdech) by ocieplić opuszki. Po nitce do krwi. Po nitce do kry. Po nitce do kry. Po nitce do kry. Ciągnę za nitkę i pruje się cały krajobraz. Las z ubrania. Czuję, że właśnie takie jest moje połączenie z naturą. Żywą. Że (wdech) zerwie się zaraz ostatni rytm symetrycznych gałęzi. Już jest glitch. Błąd w czuciu. Przyspieszony puls, głośne serce wykręcone na efektach, szumach. Pogłosach wspomnieniach. (wdech) Morza echach. Ucieka. Ucieka. Przed zastygnięciem w zimnie. Ponoć mamy globalne ocieplenie, a ja czuję, że sieć odbiera nam ciepło. Odbierając coraz więcej stron. Odbierając coraz więcej stron tego, co słuszne. Tylko bateria jest wyjątkowo gorąca. Podtrzymuje ostatni kontakt. W kodzie morsa na pewno jest kilka praw. Nie wolno tonącemu mówić, że tonie. My jemu czy on sam sobie? Niektórzy toną, bo stoją w miejscu. Lodzie. Masie. Zastygłym powietrzu. Profilowym zdjęciu. Tam jesteśmy
Niektórzy toną, bo stoją w miejscu. Lodzie. Masie. Zastygłym powietrzu. Profilowym zdjęciu. Tam jesteśmy.

Obudził mnie błysk. W szybę okna wiatr. Trzask. Tłuczonego szkła rozpad. Atak ostrego światła. Ewakuacja teraz. Od wtedy. Od nigdy. Od nigdzie. Od niemożliwe. Od nowa. Odnowa. To uczucie odwołania przeszłości od wołania w pustkę odwołania przypisów od wołania do źródeł jest w każdym. Rdzeń czy korzeń. Wyrwać to skończyć stać.
stăm pe mal
tăcerea ne surprinde

ochii mei ne văd

apă nu zeamă nimic nu ne cheamă
chemare alergând în depărtare, unde gheața subțire
și banchiza slabă în bucăți se rup
și banchiza fragilă
banchiză fragilă
trosc

firicele de apă prin masa de gheață
picură în capotă
pic
pic
pic
sângele
din nas pe batiste purificatoare imaginea
un vas de sânge spart ca o banchiza
doar că nu auzim vuietul mării

Stăm pe drum și vedeam băncile pe jumătate îngropate în gheață. Marea înghețată nu vuiește. Și ne uluiește tăcerea. Știm că valul nu ne va ajunge. Totuși, ne scufundăm. În sine, într-un verde foarte profund. Deja acoperit de o pojghiţă de gheață. Aud cum îmi îngheață inima. Cel puțin așa se pare. Te rog să mă atingi pe mână. Nu este nevoie să mă dezghioci din lumea de gheaţă. Spune-mi doar atât, e caldă încă ? Respir căldura. Mântuire prin proba Purificarea prin foc a conştiinţei prin mântuirea de sine. Cristale. Precum acelea din borcane care se lipeau de fire pe când eram elevi. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. Într-un palat de suprafață. Roade-ţi degetele (inspirăm) pentru a ţi le încălzi. De-a lungul firul către sânge. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. Trag de fir şi se descoase întregul peisaj. Straiele pădurii. Simt că aceasta este singura mea legătură cu natura. Vie. Că (inspirăm) ritmul final al ramurilor simetrice se va rupe imediat. Este deja error. Senzaţie eronată. Puls accelerat, inimă batând nebuneşte, gata să spargă pieptul, chinuită de efectele zgomotelor. Ale ecourilor, ale amintirlor. (inspirăm.) O mare de ecouri. Evadare. Evadare. Fugă de încremenirea în frig. Se zice că avem de a face cu o încălzire globală, dar eu simt cum rețeaua ne absoarbe căldura. Absoarbe tot mai mult din noi înşine. Tot mai mult din ceea ce este bun şi drept. Numai bateria este neobişnuit de fierbinte. Ea menţine ultimul contact. În alfabetul morse există câteva reguli. Nu este permis a i se spune înecatului că îneacă. Dar cine nu ar voie? Noi sau el însuși? Unii se îneacă, dar rămân pe loc. Gheţuri. Mase de gheaţă. Aer condensat. Imagini de profil. Acolo ne aflăm.
Unii se îneacă, dar rămân pe loc. Gheţuri. Mase de gheaţă. Aer condensat. Imagini de profil. Acolo ne aflăm.

M-a trezit fulgerul. Vântul trânteşte fereastra. Trosc. Sticla se sparge. Cioburile se răspândesc în toate părţile Atacul luminii nemiloase. Evacuarea, acum. De atunci. De niciodată. De nicăieri. Din imposibil. Din nou. Dinnoire. Acest sentiment de renegare a trecutului, de re-negare a chemărilor în deşert, de renegare a regulilor, de re-negare a originilor, se află în fiecare dintre noi. Miezul sau rădăcina. Să le smulgi. Să termini odată. Să nu te mai mişti.
Share this Post:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.