Weronika M. Lewandowska este slamer, poetă, performer, animatoare a scenei VJ şi curatoare a câteva expoziţii de succes din domeniul new media (BYOB, Share Varșovia). Are un doctorat în teoria culturii.
Foarte cunoscută (la nivel internaţional) în lumea spokenword poetry şi a artei performative. Poemele sale – care utilizează din plin efectele aliterative, ritmurile şi rime interioare şi exterioare, dar şi melodicitatea limbii polone – depăşesc barierele lingvistice.
| Hymn | Imn |
|---|---|
| co się stanie? no powiedź to zdanie nim się staniesz nim się staniesz nim no powiedź to zdanie nim się staniesz nim się staniesz nim całym nim daleko lekko nie jest jest w pomieszaniu pomieszczeń róźnic i sum rachunków sumienia z których wynika ta wiedza zdolności do przepuszczenia przez siebie wzruszenia zawrócę wrócę za kilka za kilka za kilka tych ty knięć zniknięć za kilka za klęć zajęć sobą samą wyruszam na drogę samokontroli busoli kompasu zepsutego w kieszeniach mam się na baczności a ty? milczysz znakiem spacji seperacji przepuszczam przez siebie znane tobie obawy wypływa zbiór roztwór moich ‚nie umiem sobie radzić z milczeniem‘ jestem wtedy swoim cieniem bladym zwątpieniem cierpkim pragnieniem na ustach osiadł grymas gry gry gry ry ry zimno mi marzne maźniecie cienką linią dwie zmarszczki sztucznej szczęki dwie zmarszki męki dwie zmarszczki kobiecej potęgi dwie zmarszczki na Twoje zwątpienie dwie na podpuszczenie chwili na wszelki wypadek zasidlam teren no powiedź to zdanie nim się staniesz nim się staniesz nim całym nim całym nim mówię więc na krawędzi i spadamy już prawie w znane zdanie myślę co się stanie rozstanie rozstanie raz zastane w głowie na krawędzi mówienia obok kochania czyhania na oznaki odznaki miłości medale tym czym inne się chwalę ustami spuchniętymi oczami mokrymi mężczyznami bezwstydnymi miłościami wiecznymi do końca poznanymi ooo otwarte mam dłonie w garści trzymam batutę na nutę swoich nocnych baśni w snach ciach bach bach bach za zębia się przy gnębia pod syca syczy syczy na mnie wstęga rozcięta rozpięta napięta do granicy mojej szyi twojej szyi czyli dwóch głów w których rój znów namiętności po obszary miłości szary tu nie zostanie jadę do ciebie wracam wracam nawracam się na kierunek twoich ramion bez znaków bez nich jest znaczenie wypala mnie się na skórze dotykiem nim krzyczę nim szepczę nim mówię oddechem nim jego oddechem nim całym no powiedź to zdanie nim się staniesz nim się staniesz nim całym nim całym nim całym nim jego ustami jego słowami kluczami jego gestami błędami da mi mi da mi mi od dam dam tak jak wtedy już wiesz kiedy? żeby nie być wziliśmy ekstrakt szczęścia i płonęły w powietrzu czerwone prześcieradła rower skakał na nierównościach wyjątkowo miękkich okulary bez szkieł powiększających bez szkieł bez szkieł a jednak potłukły się nam po kilku godzinach półwidzenia potwierdzenia przemijania (ona jest taka spokojna bo wie o tym czeka) a ja rzucam zaklęcia na swoje ‚widzimisię‘ łapię synchrony współbrzmiące tony bez korony królewno bez korony jedno i drugie na uszu zgube dobrze brzmi dobrze mi to dobrze brzmi dobrze mi to dobrze brzmi nie zamykaj tych drzwi dobrze mi to współbrzmi z twoim mruczeniem ko.cie biały i czarny z sąsiedztwa no powiedź to to hymn kotochwalny to hymn błagalny dziękczynny i płynny jak melodia metoda da nam da (na)nam dobre tony nada nam bony na na następne synchrony | ce se va întâmpla? hai spune-mi aşa înainte de a te întâmpla înainte de a te transforma în aşa ceva hai spune-mi aşa înainte de a te întâmpla înainte de a te transforma complet în aşa ceva aşa ceva de departe nu-i o simplă parte totul e-n inflamaţii de spaţii diferenţe şi sume socotelile căinţei din care ţâşnesc izvoarele ştiinţei te-nvaţă-n orice zi aţâţarea a ţi-o struni m-oi întoarce şi spatele mi l-oi întoarce în câteva în câteva câte-or avea clipe scurte un pic mai multe într-un clip pierdute într-o vrajă du-te să mă ocup un pic de mine pe drumul către autocontrol am busola debusolată şi-asta e nasol mă protejez şi gata mă port în buzunare de pericol fata habar n-are dar tu? taci însemni doar spaţii de separaţii ţi-oi struni şi ţi-oi filtra bine prin mine spaimele din tine dar altele or apărea şi s-or amesteca în fraza mea „când alţii tac nu ştiu ce să fac” când taci sunt sumbra umbra mea ce palidă de sine se-ndoia cu amărăciunea ce tânjea nicio grimasă rămasă deloc chip fără joc joc joc mi-e frig acum pe loc îngheț în fine desenenând contururi fine două virgulițe ca niște riduri să fie pentru bărbie alte două am desenat dacă ești supărat alte două s-ar cere pentru-a femeii putere alte două în cale pentru îndoielile tale alte două lipa-lipa pentru clipa când se-nalță clipa plasez prin desen capcane pe teren hai spune-mi aşa înainte de a te întâmpla înainte de a te transforma complet în aşa ceva complet în așa ceva pe muchie grăiesc aproape c-om cădea pe bune în comune știute și-n locuri comune mă gândesc des cum o fi când ne-om despărți când ne-om despărți când în cap graiurile nu mai încap și se adună vrei – nu vrei la granița dragostei și-adulmecă nedemne după însemne semne de iubire medalii eu am altă fire tânjesc după buze siliconate ochi umezi pupile dilatate bărbați bestii nerușinate iubiri eterne neîntinate până-n străfunduri cercetate ooo brațele deschise să-mi rămână și-n mână o baghetă țin doar știi poveștile din vis spre a ți le călăuzi pe loc poc poc poc de sub dinte plomba fierbinte amară din greu către mine șuieră mereu totul mă sfâșie pe dedesubt panglica s-a rupt prea încordată era întinsă între ceafa mea și ceafa ta între două minți roiuri de vise fierbinți de nestăvilite dorinți de iubiri ce și-au ieșit din minți aici n-o rămâne nimic cenușiu vin către tine mă întorc mă întorc în brațele tale m-oi întoarce nu-ți trebuie semne ca să însemni însemnătatea atingerea ta le va arde firesc înainte să strig după el pentru el să șoptesc respirația să i-o rostesc dragă respirația lui întreagă hai spune-mi aşa înainte de a te întâmpla înainte de a te transforma complet în aşa ceva complet în așa ceva buzele lui cuvintele lui sfioase atingerile lui mă ia mă ia mă ia mă ofer mă ofer ca atunci mai știi? când spre-a nu mai fi fericirea ne-am înghițit și-am privit cum prin aer cearșafuri roșii zburau iar motocicletele se împiedicau de gropile moi din asfalt și fără lentile purtam ochelari goi fără lentile fără lentile și tot s-au spart după câteva ore ciudate când am văzut pe jumătate și s-a confirmat că totul trecuse cu-adevărat (ea este atât de liniștită pentru că știe deja se așteaptă să fie așa) îmi blestem „punctul de vedere” intru în ritm armonizez ton și toană nu am coroană de regină n-am coroană și unul și celălalt, în fine în urechi îmi sună bine sună bine după mine sună foarte bine după mine sună foarte bine nu trânti ușa după tine mă simt atât de bine se armonizează cu pisica ta care toarce mâța aia cu pete albe și negre din vecini hai spune vorba aia spune-o odată rostește imnul de laudă hai spune imnul rugăciune imn de mulțumire să fie cursiv ca o melodie metoda ce-mi dă mie ce ne dă nouă și ne-o da mereu tonuri pline de armonie și ne-o da speranța în sine că încă și mai bine ne vom sincroniza |
| noc | noapte |
|---|---|
| noc koc świerszcze jeszcze nie mieszczę się w mieście duszne mokre jest powietrze uciekam ściekam po skórze po wodę łyk łyk łyk kosmyk moich włosów w twoich ustach noc koc splot naszych ciał samolot spadający meteor zboża łoża nas noszą kołyszą unoszą ponoszą i jesteś w moich objęciach ujęciach bez pojęcia dla tych którzy nie spróbowali uchwycić w oku dali oddali oddali ich krótkowzroczność lekkonośność nas wsysa lekkonośność nas wsysa wysyła daleko i jeszcze swierszcze noc noc noc koc koc nic nas nie trzyma wszystko nas unosi ponosi ponosi dotyk kosmyk moich włosów w twoich ustach czas ustał ustał na ustach w długim pocałunku trunku moim trunku trunku moim trunku winnym tylko słodyczy winnym słodkim półwytrawnym sprawnym gestem mnie łapiesz gdy potykam się po drodze boso roso mnie orzeźwiasz otrzeźwiasz jak światło w oknie domu nikomu ani słowa nie jestem na to jeszcze gotowa przemykamy na górę chmurę mam w sobie opadam na podłogę opadam na niego opadam na niebo opadam opadam nieopodal dali co to zaczęła poczęła nas popchnęła mnie do ciebie noc koc noc i jeszcze świerszcze szeleszczą ciszą opuszczam się na jedną noc opuszczam się na koc opuszczam się samą na jedną podróż wzdłuż i wszerz ciebie noc noc noc noc noc bliska końca noc świt świst świst noc dzień dźwoni dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień dzień/noc dzień/noc dzień/noc dzień | noapte cearșaf fără șoapte și pe deasupra greieri locul nu-mi găsesc în oraș e grotesc aer jilav îmbâcsit mirosuri grele fug curg pe propria mea piele apă aș vrea gâl gâl gâl un mic smoc cosmic din părul meu în gura ta noapte cearșaf trupurile noastre ghem coapte avion meteror în cădere pat neadunat ne-a purtat ne-a legănat ne ține ne susține bine minune ești în îmbrățișările mele nebune aceia ce n-au încercat cu ochiul distanța a o prinde a o cuprinde n-au cuprins ideea ca pe un orb vederea scurtă și a minții ușurătatea ne absorb ne alungă departe și pe deasupra greieri noapte noapte noapte cearșaf cearșaf fără șoapte nimic nu ne reține nu ne ține nu ne susține totul ne ia pe sus ne poartă ca pe o taină ne poartă ca pe-o haină ca pe atingerea grea a unui mic smoc cosmic din părul meu în gura ta timpul s-a oprit împotmolit între două guri într-un sărut nesfârșit tu cea mai dulce dintre băuturi licoare ce mă-mbeți necontenit vin vinovat doar de propria-ți dulceață vin dulce demisec ce știi prea bine c-un gest la locul lui a mă susține desculță când mă poticnesc în cale îmi dai puteri dintr-ale tale dulceața ta mă luminase precum pe geamul unei case niciun cuvânt sunt mută ca o stâncă pentru-a vorbi nu-s pregătită încă în văzduh ne-om muta am nori în toată ființa mea voi cădea la podea pe el voi cădea pe cer voi cădea nu departe voi cădea voi cădea la depărtarea de-unde totul a-nceput ea ne-a născut ne-a conceput și m-a-mpins spre-mbrățișarea ta noapte pătură fără șoapte noapte cu jind și pe deasupra greieri tăcerea foșnind mă voi abandona pentru o noapte mă voi abandona pe pătura fără de șoapte mă voi abandona atâta cât îmi va dura călătoria de-a lungul și de-a latul tău – atât noapte noapte noapte noapte noapte ce vei sfârși curând fără de șoapte noapte răsărit va foșni a foșnit noapte zi ziua sună zi ziuă zi zi ziuă zi zi zi zi zi / noapte zi / noapte zi / noapte zi |
| dziś zeszliśmy pod wodę | Bancuri de pești argintii |
|---|---|
| dziś zeszliśmy pod wodę w maskach na bal szukać zatopionych barw w promieniach olśnienie przestrzennie zaskoczeni trzy wydechy pod powierzchnią wody nie ma mnie lekko nic nie wieje schodzę tam czasami gdy nie chcę myśleć czy zastanawiać się kiedy gdy czy ty powiesz mi ośrodki mowy milczą ośrodki mowy łowią a świat jest pod wodą rybami srebrzyste ławice rybami srebrzyste ławice kotwicę wypuszczam z rąk teraz tu będzie mój ląd teraz tu rozpływam się w każdą ze stron czasami jesteś falami czasami jesteś rybami czasami jesteś pomiędzy czasami jesteś czasami jesteś falami uderzasz gdzieś o dno piraci powracają na ląd z łupami a my do góry by osiągnąć pion tak mocno osadzony każdy krok holuję nas do brzegu wyławiam skarby z dna morza piasek piasek i list a tam kolejne słowa ryby milczą my bez ust pod powierzchnią wody nie mnie lekko nic nie wieje naturalne wygłuszenie cienie statków i bal barw rafa i tratwa którą powracamy na ląd i powraca z nami grawitacja | astăzi ne-am scufundat în apă cu măștile de bal pe chipuri voiam să căutăm culorile scufundate sub razele orbitoare – o revelație o surpriză tridimensională de trei ori câte o răsuflare în adâncul apei nu mi-e ușor nicio adiere mă scufund uneori atunci când nu vreau să mă gândesc la nimic sau când mă întreb când și dacă îmi vei spune centrele vorbirii rămân tăcute centrele vorbirii se mărginesc să asculte dar lumea este sub apă bancuri de pești argintii bancuri de pești argintii am extras cu mâinile goale o ancoră din nisipul de pe fundul apei de-acum aici va fi tărâmul meu acum aici mă voi aneantiza în toate direcțiile uneori ești valuri uneori ești pești uneori ești între straturile de timp uneori ești straturi de timp uneori ești uneori ești valurile te lovești de fundul apei pirații debarcă pe țărm cu prada urcăm spre suprafață spre a atinge firul cu plumb – fiecare pas este atât de adânc înrădăcinat ne remorchez la mal pe amândoi culeg comoara de pe fundul mării nisip nisip și o scrisoare cu încă și mai multe cuvinte peștii nu vorbesc iar noi nu avem gură în adâncul apei nu mi-e ușor nicio adiere izolare fonică naturală umbrele corăbiilor și dansul culorilor reciful și pluta cu care ne întoarcem la țărm și odată cu noi se întoarce și gravitația |
Weronika Lewandowska recitând poezia ei Decapitare
| u słysz | a Uzi |
|---|---|
| u słysz u słyszę u słysz u słyszę uuuuuuuuuuuuuuuu słyszę daleko jedzie autobus jest mróz podeszwą kruszę kryształki lodu nocy znów grają cienie złudzenie przewidzenie złudzenie przewidzenie w ciepłym schronie dłonie w ciepłym schronie dłonie z każdego dnia mam dla ciebie list widzisz tak odległości przyćmisz dziś przemoknę chodzę ulicami odliczam odległości pomiędzy rzeczami słowami raz dwa trzy kroki dzielą mnie od ciebie rozładowane mam w kieszeni sumienie wiem negacją nic nie zmienię ale 18 sekund dla ciebie to za mało 18 sekund to za dużo dla mnie by nic się nie stało biletów lotnisk wachlarz miejsc w portfelu drobne wydatki paragonów spis treści wczoraj oddźwięk 6 groszy wypadło czy zdążę podnieść? nie biegnę 3 2 1 kroki do bramy mam a tam '32' „Halo. Słucham?“ to ja wiem, że muszę się strzeszczać nie mogę tu stać na mój trop dziś łatwo wpaść nadrukuj tę historię na wznak teraz ja muszę uciekać biegnę potykam się o słowa biegnę potykam się o boga biegnę potykam się o wroga zanikam momentem mienię się latarni szeptem prześlizguję się językiem ulic między budynkami przecieka niebo przecinkami przecieka niebo przecinkami bo nie bo tak bo nie bo tak nie bo bo co za mną jest? co goni mnie? | a Uzi a Ud a Uzi a Ud uuuuuuuuuuuuuuuu aud de departa motorul autobuzului e ger talpa unei ghete zdrobește cristale de gheață ale nopții din nou joacă umbre-n genuni amăgiri previziuni amăgiri previziuni în cald adăpost cald palmele ți le-aduni în cald adăpost cald palmele ți le-aduni în fiecare zi am câte o scrisoare pentru tine vezi astfel distanțele le compensezi azi voi fi udă leoarcă mă plimb pe străzi măsor distanțele dintre lucruri cu vorbele un doi trei pașii mă despart de tine descărcată buzunar am conștiința știu negarea nu schimbă nimic 18 secunde atât de puțin pentru tine 18 secunde atât de mult pentru mine așa că nu s-ar întâmpla nimic bilete la aeroporturi o serie întreagă de locuri în portofel chitanțe sume mărunte bonuri inventare notițe de ieri mi-au căzut șase bani oare să mă aplec și să-i ridic? nu, n-am timp Nu, 3, 2, 1 pas până la poartă mai am și acolo apăs 32 „Buna ziua. Vă rog? " sunt eu expeditivă trebuie să fiu aici nu pot trage de timp e târziu ușor mi-or da de urmă astăzi știu povestea asta s-o publici de la coadă la cap nu altcum trebuie să fug acum fug de cuvinte mă-mpiedic din greu fug mă-mpiedic de dumnezeu fug de dușmani mă-mpiedic mereu pentru o clipă dispar pâlpâi în șoaptă ca un felinar cu limbajul străzii mă strecor printre clădiri cer picături ce se scurg printre virgule cer picături ce se scurg printre virgule ba nu ba da ba nu ba da nu da´ da´ ce ce să dau să fie în spatele meu? oare ce mă aleargă așa? |
| po nitce | de-a lungul firului |
|---|---|
| stoimy na brzegu zaskoczenia ciszą widzę nas woda nic nie woła wola w dali biegnie, gdzie cieńszy lód i masa ciała kruszy kry niepewne pokrywy i pęka kra pęka kra trzask drzazg strumyki wlewają się za kaptur kap kap kap to krew z nosa na płatki oczyszczające obraz pęka naczynko krwi jak kra tylko morze nie szumi Stoimy na drodze i widzimy ławkę w połowie w lodzie. Zamarznięte morze nie szumi. I dziwi nas cisza. Wiemy, że fala nas nie dosięgnie. A jednak toniemy. W sobie bardzo w głęboką zieleń. Już pokrytą szronem. Czuję, że zamarza mi serce. Więc tak to wygląda. Proszę dotknij mojej ręki. Nie musisz mnie wyciągać. Powiedz tylko, czy jest jeszcze ciepła? Chucham na ciepłe. Podpatrzenie. Sparzone sumienie ratowaniem siebie. Kryształki. Jak te z podstawówki w słoikach lepiące się do nitki. Po nitce do kry. Na powierzchnię pałace. Gryzę się w palce, (wdech) by ocieplić opuszki. Po nitce do krwi. Po nitce do kry. Po nitce do kry. Po nitce do kry. Ciągnę za nitkę i pruje się cały krajobraz. Las z ubrania. Czuję, że właśnie takie jest moje połączenie z naturą. Żywą. Że (wdech) zerwie się zaraz ostatni rytm symetrycznych gałęzi. Już jest glitch. Błąd w czuciu. Przyspieszony puls, głośne serce wykręcone na efektach, szumach. Pogłosach wspomnieniach. (wdech) Morza echach. Ucieka. Ucieka. Przed zastygnięciem w zimnie. Ponoć mamy globalne ocieplenie, a ja czuję, że sieć odbiera nam ciepło. Odbierając coraz więcej stron. Odbierając coraz więcej stron tego, co słuszne. Tylko bateria jest wyjątkowo gorąca. Podtrzymuje ostatni kontakt. W kodzie morsa na pewno jest kilka praw. Nie wolno tonącemu mówić, że tonie. My jemu czy on sam sobie? Niektórzy toną, bo stoją w miejscu. Lodzie. Masie. Zastygłym powietrzu. Profilowym zdjęciu. Tam jesteśmy Niektórzy toną, bo stoją w miejscu. Lodzie. Masie. Zastygłym powietrzu. Profilowym zdjęciu. Tam jesteśmy. Obudził mnie błysk. W szybę okna wiatr. Trzask. Tłuczonego szkła rozpad. Atak ostrego światła. Ewakuacja teraz. Od wtedy. Od nigdy. Od nigdzie. Od niemożliwe. Od nowa. Odnowa. To uczucie odwołania przeszłości od wołania w pustkę odwołania przypisów od wołania do źródeł jest w każdym. Rdzeń czy korzeń. Wyrwać to skończyć stać. | stăm pe mal tăcerea ne surprinde ochii mei ne văd apă nu zeamă nimic nu ne cheamă chemare alergând în depărtare, unde gheața subțire și banchiza slabă în bucăți se rup și banchiza fragilă banchiză fragilă trosc firicele de apă prin masa de gheață picură în capotă pic pic pic sângele din nas pe batiste purificatoare imaginea un vas de sânge spart ca o banchiza doar că nu auzim vuietul mării Stăm pe drum și vedeam băncile pe jumătate îngropate în gheață. Marea înghețată nu vuiește. Și ne uluiește tăcerea. Știm că valul nu ne va ajunge. Totuși, ne scufundăm. În sine, într-un verde foarte profund. Deja acoperit de o pojghiţă de gheață. Aud cum îmi îngheață inima. Cel puțin așa se pare. Te rog să mă atingi pe mână. Nu este nevoie să mă dezghioci din lumea de gheaţă. Spune-mi doar atât, e caldă încă ? Respir căldura. Mântuire prin proba Purificarea prin foc a conştiinţei prin mântuirea de sine. Cristale. Precum acelea din borcane care se lipeau de fire pe când eram elevi. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. Într-un palat de suprafață. Roade-ţi degetele (inspirăm) pentru a ţi le încălzi. De-a lungul firul către sânge. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. De-a lungul firului spre sloiul de gheață. Trag de fir şi se descoase întregul peisaj. Straiele pădurii. Simt că aceasta este singura mea legătură cu natura. Vie. Că (inspirăm) ritmul final al ramurilor simetrice se va rupe imediat. Este deja error. Senzaţie eronată. Puls accelerat, inimă batând nebuneşte, gata să spargă pieptul, chinuită de efectele zgomotelor. Ale ecourilor, ale amintirlor. (inspirăm.) O mare de ecouri. Evadare. Evadare. Fugă de încremenirea în frig. Se zice că avem de a face cu o încălzire globală, dar eu simt cum rețeaua ne absoarbe căldura. Absoarbe tot mai mult din noi înşine. Tot mai mult din ceea ce este bun şi drept. Numai bateria este neobişnuit de fierbinte. Ea menţine ultimul contact. În alfabetul morse există câteva reguli. Nu este permis a i se spune înecatului că îneacă. Dar cine nu ar voie? Noi sau el însuși? Unii se îneacă, dar rămân pe loc. Gheţuri. Mase de gheaţă. Aer condensat. Imagini de profil. Acolo ne aflăm. Unii se îneacă, dar rămân pe loc. Gheţuri. Mase de gheaţă. Aer condensat. Imagini de profil. Acolo ne aflăm. M-a trezit fulgerul. Vântul trânteşte fereastra. Trosc. Sticla se sparge. Cioburile se răspândesc în toate părţile Atacul luminii nemiloase. Evacuarea, acum. De atunci. De niciodată. De nicăieri. Din imposibil. Din nou. Dinnoire. Acest sentiment de renegare a trecutului, de re-negare a chemărilor în deşert, de renegare a regulilor, de re-negare a originilor, se află în fiecare dintre noi. Miezul sau rădăcina. Să le smulgi. Să termini odată. Să nu te mai mişti. |
