„Cuvîntul-ochi” ascuns în „Plîngerea treptelor de jad“ de Li Bai

0
416

Dintre toate artele cunoscute, chinezii au apreciat și venerat dintotdeauna Poezia. De la Cartea Poemelor, (în scriere simplificată诗经 și 詩經în scriere tradițională, iar în transliterație –  Shījīng), antologată de Confucius și pînă în zilele noastre, poezia a constituit o provocare pentru autori, dar mai ales pentru traducători.

„Dincolo de relația cu muzica, dincolo de existența rimei și a ritmului care o împiedică să fie ușor traductibilă, poezia chineză clasică se caracterizează printr-un fenomen unic de paronomasie, care complică relația dintre unitatea fonemică și semantică, adăugînd și indicația tonală și hieroglifa ca «ideofonogramă»”, scria Florentina Vișan în Prefața, intitulată „Poezia chineză clasică între intraductibil și traductibil”, volumului Trepte de jad – antologie de poezie chineză clasică shi (editura Univers, București, 1990).

Florentina Vișan
Florentina Vișan

În perioada de glorie a poeziei shi, anume în dinastia Tang, codul acesteia este definitiv fixat: alternanța și simetria tonurilor, rima din versurile 2 și 4, paralelismul gramatical și simbolic, limbajul metaforic, semnul grafic ce este nu numai purtător de idei, ci și izvor de imagini.

Că un astfel de text ridică obstacole nenumărate a căror depășire aduce și satisfacții este de la sine înțeles.

Întrebată despre pasajele a căror rezolvare i-au adus multe satisfacții, Florentina Vișan, profesor universitar doctor la Facultatea de Limbi Străine, secția Limba Chineză a Universității București, a avut amabilitatea să răspundă:

«Exemple de rezolvări problematice sînt ușor de dat, mai ales cele referitoare la depistarea, descifrarea „cuvîntului-ochi”, cheia poemului. În poemul Plîngerea treptelor de jad de Li Bai acesta este un compus onomatopeic, ling long – clinchetul pandantivului de jad. L-am interpretat ca metaforă pentru trupul hialin al femeii în așteptare, ca un potir de jad. Am dirijat astfel lectura, dincolo de cea fixată pe decorative și pe atmosferă.

Textul de inițial, cu transliterație și o fază de lucru este:

玉阶生白露,(yù jiē shēng báilù — „pe trepte de jad se naște roua albă”)
夜久侵罗袜,(yè jiǔ qīn luō wà — „tîrziu în noapte umeziți ciorapii”)
却下水晶帘,(què xià shuǐ jīng lián — „întoarnă pași. Dezamăgit deodat’ stor de cristal se lasă brusc / se lasă storul de cristal”)
玲珑望秋月。(Líng lóng wàng qiū yuè — „ling long un transparent potir încremenit privind luna de toamnă”)

În final, iată cum sună în română:

Plângerea treptelor de jad (玉阶怨 — yù jiē yuàn)
„Ivită rouă-n treptele de jad.
Noapte tîrzie. Umedă lumină
întoarnă pași. Dezamăgit deodat’
stor de cristal se lasă brusc: ling long.
Un transparent potir. Încremenit,
E chip așteptînd contemplă luna plină.”*

Se observă cum am lungit poemul, n-am avut încotro, i-am deconspirat secretul.

Poemele acestea au în spate o poveste, am și scris undeva că sînt ca niște titluri, figuri de intitulare. Aici este vorba de registrul femininului – yin, sînt mai multe mărci care-l semnalează, unul din ele – ciorapii – este un indice al intimității, cu conotație sexuală. Nu am reușit să-l recuperez decît prin deconspirarea așteptării dezamăgite, dezamăgire indicată prin adverbul que cu sens de contrariere puternică.»


* Trepte de jad, antologie de poezie chineză shi, traducere, selecție, prefață și note Florentina Vișan, Editura Univers, Bucuresti, 1990, p.99

Lasă un răspuns