Critica Rațiunii Poetice

0
96

sau De ce avem încă dreptul de a crede în capacitatea de sinteză universală a filozofiei

Sobră, de o eleganță reținută, dar care nu poate să nu atragă atenția, erudită, energică, poliglotă, debordând de fantezie artistică și creatoare, dar impunându-și cu succes un mod de lucru ritmic și eficient și un spirit de ordine și organizare aproape neobișnuit pentru cultura din care provine (dar propriu celei care, în mare măsură, a adoptat-o), Martina Straková arată la prima vedere a orice, numai a poetă slovacă nu. Am prezentat mai jos multitudinea de diplome, masterate și doctorate pe care le-a absolvit cu succes până acum.

O serie întreagă de alte lucrări științifice de valoare comparabilă își așteaptă rândul la corectură, bun de tipar și publicare. Domeniile în care activează cu mare succes sunt filozofia (cu o atenție remarcabilă asupra filozofiei științei și a gândirii fizice contemporane), germanistica (oricât ar părea de ciudat, a publicat mai mult, fiind mai cunoscută în țările de limbă germană decât în cadrul propriei sale culturi), traductologia (tălmăcirile sale în și din germană fiind caracterizate de aceeași rigoare aproape matematică) și… da, poezia… Pe care, in spite of all, o scrie… adică nu o scrie în germană. În rest, creația literară a Martinei este pătrunsă de același spirit al ordinii în gândire, al construcției riguroase atât la nivel ideatic, cât și metaforic, și al unei complexe, dar extrem de judicios gândite succesiuni – pe variate și complexe dimensiuni – a elementelor. Aproape eseuri filozofice scrise în limbaj poetic, textele autoarei ni se dezvăluie cu respectarea pedantă, dar plină de farmec a tradițiilor retoricii clasice: tema este precizată în titlul poemului care, de obicei, reprezintă și primul vers al acestuia

slová zvlásočnievajú / spiralele cuvintelor se înalță dintre ierburile moarte, 

„corpul” poemului constituie argumentația, succesiunea deducțiilor, structura în sine a textului filozofic, construcția intelectuală ale cărei reguli, pentru a nu cădea în păcatul de a plictisi, dar nici în acela al unei inutile împrăștieri noționale și ideatice, sunt adesea definite chiar sub ochii cititorului:

– chromozómy
rozvíjajúce sa do života
miazgy

dvíha sa vietor
kŕdľov slovných stvárnení
tvojich myšlienok
– pavučina vláknitých stoniek sukulentov
spája pohľadom neviditeľné

a jediná orchidea v obývačke
jednoducho je
– cromozomi
evoluând către stadiul de viață
limfatică

se pornește vântul
stolurilor de reprezentări verbale
ale gândurilor tale
– o urzeală fibroasă de tulpini suculente
țesând un peisaj al invizibilului

iar singura orhidee din camera de zi
pur și simplu este

urmând ca, de regulă, ultimul vers să puncteze rema, elementul nou pe care îl propune și îl oferă întreaga construcție (de o natură complexă, în același timp filozofică, poetică și metaforică), punctul culminant al discursului, scopul suprem în numele căruia a fost scris:

zdieľaním všadeprítomnosti
života
un mod de a vesti omniprezența
vieții

Așadar, să nu ne rămână „decât” efortul de a urmări construcția și argumentația logică (cine-a zis?!) ale discursului, apelând la tehnicile arhicunoscute și re(-re-re?)străbătând drumurile bătute ale dezlegării carteziene a silogismelor și deducțiilor formale de tip „p (nu) implică q”? Ar însemna să subestimăm erudiția și fantezia autoarei. Întrucât, dacă „tehnica generală” de descifrare a unui text (discurs filozofic, poem, eseu etc.) este – ok, formal și teoretic – cunoscută, modalitățile specifice de aplicare ar putea să depindă de multe aspecte. 

În primul rând, pentru a descifra ar trebui să dispunem de mijloacele de înțelegere necesare, așadar să beneficiem de o erudiție comparabilă cu aceea a autoarei sau de o tenacitate ieșită din comun pentru a o suplini. Cititorului i-ar fi necesare, de exemplu, cunoștințe de biologie marină (va vedea el mai târziu cum anume va utiliza, pentru decriptarea mesajelor, nivelurile superioare ale sensurilor figurate și ale interpretărilor): 

frekvenci (…)
vnitřního echa
lastur a závitnic
podmořské říše

kde je vše (…)
dořekla ploutvemi
frecvența (…)
ecoului interior
al ghiocurilor și al cochiliilor spiralate
din tărâmul submarin

unde totul (…)
se precizează cu ajutorul înotătoarelor

de geometrie și de fizică (mecanică, acustică, electromagnetică, teoria undelor și a oscilațiilor etc.), dar și de deja amintitele conotații filozofice ale științelor naturale și exacte:

        (…) duša odplýva
telo opúšťa aby uvoľnila
potenciál steradiánu
elektrický výboj
(…) som všetkým
(…)
steradiánom v jedinej sekunde
rýchlosti svetla
        (…) sufletul
părăsește trupul spre a elibera
potențialul steradianului
descărcarea electrică
(…) sunt totul
(…)
steradianul în clipa unică a
vitezei luminii
Martina Straková ascultându-și traducătorul Dan-Mircea Duță © foto Adorian Târlă
Martina Straková ascultându-și traducătorul Mircea Dan Duță © foto Adorian Târlă

de botanică, medicină naturistă și ezoterism:

vchádzam do spomienky

liečivej vône

kamiliek

túlam sa poľami

púpavy, ľubovníka, černice a čakanky

/

pătrund în amintirea

aromei tămăduitoare

a mușețelului

hoinăresc pe câmpuri

de păpădie, merișor, mure și cicoare

de chimie și de tehnologie a interacțiunii haptice

sulfur

sa dotýka našich slnkom opálených tiel

na miestach

kde nám okruhliaky

vtláčajú svoj tvar (…)

hapticky

zakoreňujeme sa v najdôvernejších bodoch

/

sulfur

ne atinge corpurile arse de soare

în locuri

unde pietrele

își întipăresc pecetea formei (…)  

interacțiune haptică

ne înrădăcinăm în punctele cele mai familiare (…)

de mitologie, dar și de anatomie feminină și mitologie universală:

rodím sa zo svojej intímnej peny

v mušli

budem

krásnou sama pre seba

(…)

rozkvitnem

do svetla aury

ako Hildegard von Bingen 

/

mă nasc din propria-mi spumă intimă

într-o scoică

voi fi

frumoasă numai pentru mine

(…)

voi înflori

în lumina aurei

precum Hildegard von Bingen   

de geografie administrativă, locală și naturală (din nou, în special marină), dar adesea asociată cu elemente de mitologie urbană:

svit lampášov

v antikvariáte

v Terste 

/

strălucirea felinarelor

în anticariatul

                                 din Trieste

sau

páperie

v dedine Hrastovlje                 už o malú chvíľu

vydáme sa na cestu späť

                    puf           

în satul Hrastovlje                                      peste puțin timp

                         vom apuca pe drumul de întoarcere către

casă

dar și, așa cum am mai amintit, capacitatea intelectuală și, mai ales, voința umană de a intra / de a se lăsa antrenat în jocul (doar în aparență „secund”) al utilizării acestor noțiuni și cunoștințe de natură formal „neliterară” – fie și (sau, dimpotrivă, mai ales) nou acumulate tocmai în urma contactului cu textele Martinei Straková –, pentru înțelegerea cât mai profundă a acestora. Întrucât a înțelege sau a descifra metafore bazate pe motive „clasice” sau „convenționale” ale poeziei (inclusiv contemporane) reprezintă, teoretic, o activitate / abilitate abordabilă de către oricare iubitor sau cititor frecvent al acestui gen literar, în schimb chiar și această categorie (formal privilegiată) de receptori interesați ar putea avea pobleme în a rezona cu sau chiar a accepta ca atare o metaforă bazată pe corespondența dintre frecvența undelor electromagnetice sub apă și vibrația înotătoarelor sau a cililor unor ființe marine microscopice, și / sau în a o accepta ca sugestie a unei forme subliminale, în același timp profunde, complexe, dar și primitive, de comunicare. În fond însă, Hic Rhodos, hic salta. Dacă toate poeziile ar fi la fel ori s-ar descifra în aceeași cheie, n-am mai resimți deliciul efortului decriptării. Totuși, șansa „candidatului” este, în acest caz, structurarea de o complexă – în schimb, de-a dreptul desăvârșită – ordine a construcției individuale a fiecăruia dintre poeme. Este ca și când, după ce ar provoca, prin scrierea pe tablă a unei probleme complicate de analiză matematică, autoarea-pedagog ar manifesta generozitatea de a le oferi studenților-cititori și formula cu ajutorul căreia se rezolvă respectiva „integrală” a tropilor și a semnificațiilor, de cele mai multe ori reductibilă la o „simplă” sumă vectorială infinită sau infinit numărabilă pe care aproape că o putem „aduna” termen cu termen. De exemplu, în cazul de mai sus, cheia o reprezintă mișcarea oscilatorie electromagnetică, respectiv mecanică / biologică, element comun undelor și înotătoarelor, care devine suportul de transmitere a unor informații codificate, greu de împărtășit și / sau recepționat în alt mod și condiționate în mare măsură de caracterul periodic (de „du-te-vino”) al fenomenului. Prin extrapolare, poemul ne poate purta cu gândul spre comunicarea încifrată – și altfel imposibilă – a două suflete (-pereche, -gemene, dedublate, un suflet rupt în două sau două – desigur, incomplete – jumătăți de suflet), trupuri, organisme, entități („chiar și” ființe umane) aflate la mare distanță, în lumi diferite, universuri incompatibile și a căror existență paralelă, concomitentă sau simultană material este de neconceput, dar, la nivel mai abstract, chiar și între două asemenea universuri, lumi, spații nedefinite sau greu de definit, la limită între oricare două „obiecte” poetice imaginate de către autoare sau imaginabile de către cititor, inclusiv un submarin și colonia de protozoare concret descrisă în cea de-a treia strofă a poemului. Generalizând încă și mai mult pe schemele străvechi ale simbolisticii elementare, am putea „citi” aici și o formă abstractă a telefoniei (clasice sau mobile) sau a alfabetului Morse, ca forme de comunicare convențional concrete (fiindcă le cunoaște toată lumea), dar esențial abstracte, întrucât foarte puțini știu și înțeleg cu adevărat (fie și la nivelul modelului – matematic sau uman – pe care ni-l alcătuim în minte în același scop: al schematizării și simplificării fenomenului) principiul fizic care stă la baza lor, noțiunile de undă și de oscilație și proprietățile fizice care permit acestora să devină suporturi purtătoare ale informației transmise la distanță.

În mod asemănător stau lucrurile și în cazul complexei construcții logico-filozofico-poetice bazate pe sulfur, trupurile arse de soare, locurile întipărite cu pecetea formei pietrelor, interacțiuna haptică și punctele familiare. Cheia sintezei vectoriale și a decriptării poemului o găsim din nou în bazele științifice ale principiului interacțiunii haptice și, prin extrapolare, a tot ceea ce înseamnă comunicare și schimb de informație pe baza atingerii concrete, a contactului fizic / material, oricare ar fi definiția de bază a acestuia – și este normal să ne imaginăm că va fi complementară aceleia a comunicării (din poemele) anterioare, realizată la distanță și bazată pe unde și oscilații mecanice sau electromagnetice.

Nu vom intra în alte detalii, spre a-i lăsa cititorului plăcerea (sau chinul, în funcție de propria selecție) de a decripta celelalte poeme ale Martinei Straková sau de a le descoperi cheile către decriptare, pe care ingenioasa autoare le-a integrat în chiar structura de bază a textelor. Ne vom mai mărgini să adăugăm doar că, prin (aparentă?) excepție, dificultățile traducătorului au fost, în acest caz, de natură asemănătoare cu problemele probabile ale cititorului: spre a putea reda în limba lui „ceea ce a vrut poeta să spună” în fermecător de complicatul original slovac, tălmăcitorul a avut nevoie mai întâi să înțeleagă el însuși sensurile și mesajele complexe transmise de către dominatoarea și – în ciuda aparențelor – omniprezenta voce auctorială. Iar pentru aceasta, o recunoaște deschis, a avut nevoie (pe lângă reactivarea propriilor amintiri din fizica, filozofia și teoria modelelor studiate în preistoria anilor săi de liceu și în antichitatea primei facultăți) de un raft întreg de lucrări și tratate de specialitate, Dicționarul slovac–român, Gramatica academică a limbii slovace și Influența limbii germane asupra formării vocabularului științific și de specialitate în cehă și slovacă fiind doar primele trei dintre acestea.      

*

I

bralo ma privinulo

k svojej podstate

ktorá je zrazu na dotyk

celkom hebká

vchádzam do spomienky

liečivej vône

kamiliek

túlam sa poľami

púpavy, ľubovníka, černice a čakanky

len aby som sa vrátila

pod náš luster

a znova objavila porcelán, čipky

a čaj

I

m-a cuprins m-a purtat către sine

până la esență

care dintr-o dată este atât de aproape

atât de mătăsoasă

pătrund în amintirea

aromei tămăduitoare

a mușețelului

hoinăresc pe câmpuri

de păpădie, merișor, mure și cicoare

doar pentru a mă întoarce

sub candelabrul nostru

și a redescoperi porțelanul, ornamentele din dantelă

și ceaiul

II

slová zvlásočnievajú

– chromozómy

rozvíjajúce sa do života

miazgy

dvíha sa vietor

kŕdľov slovných stvárnení

tvojich myšlienok

– pavučina vláknitých stoniek sukulentov

spája pohľadom neviditeľné

a jediná orchidea v obývačke

jednoducho je

zdieľaním všadeprítomnosti

života

II

spiralele cuvintelor se înalță dintre ierburile moarte

– cromozomi

evoluând către stadiul de viață

limfatică

se pornește vântul

stolurilor de reprezentări verbale

ale gândurilor tale

– urzeală fibroasă de tulpini suculente

țesând un peisaj al invizibilului

iar singura orhidee din camera de zi

pur și simplu este

un mod de a vesti omniprezența

vie

III

v prílive plynutia

mimo čas

soľou sa číria okruhliaky

a spriezračnievajú mi vlny

aby som aspoň na chvíľu

dokázala dýchať

najvnútornejšími žiabrami

a nenápadne vplynula

do kŕdľov

neviditeľných tvorov

desaťtisíc

metrov

pod

hladinou

III

în fluxul curgerii

în afara timpului

sarea purifică pietrele

și îmi limpezește valurile

ca să pot respira

măcar pentru o clipă

cu cele mai ascunse dintre branhii

și să mă pierd imperceptibil

printre stolurile

de creaturi invizibile

la zece mii

de metri

sub

oglinda apei

IV

zostáva mi rozlúštiť

frekvenciu plynutia

pohybov vôd

oceánov

vnútorného echa

lastúr a závitníc

podmorskej ríše

kde je všetko naznačené

sonárne

a dopovedané plutvami

spočívam v najhlbšom sústredení

kam sa slová ani svetlo

nedostanú inak

len telepatickými výbojmi

IV

rămâne să mai descifrez

frecvența curgerii

și a mișcării apelor

din oceane

a ecoului interior

al ghiocurilor și al cochiliilor spiralate

din tărâmul submarin

unde totul se sugerează

prin unde sonice

și se precizează cu ajutorul înotătoarelor

reprezint doar o formă de concentrare profundă

acolo unde nici cuvintele nici lumina

nu ajung altfel

decât prin descărcări de unde telepatice

Martina Straková - foto Adorian Târlă
Martina Straková – foto Adorian Târlă

V

sulfur

sa dotýka našich slnkom opálených tiel

na miestach

kde nám okruhliaky

vtláčajú svoj tvar        chodíme bosí

aby sme opäť pocítili

že sme stále živí

že nič nie je predstierané

hapticky

zakoreňujeme sa v najdôvernejších bodoch

kde soľ znamená dreň

a voda je matná a chladná

V

sulfur

ne atinge corpurile arse de soare

în locuri

unde pietrele

își întipăresc pecetea formei în tălpile noastre    mergem desculț

ca să simțim din nou

că suntem încă în viață

că nu simulăm nimic

interacțiune haptică

ne înrădăcinăm în punctele cele mai familiare

acolo unde sarea reprezintă esența

iar apa este opacă și rece

VI

vnáram sa do ozónu šumenia

rodím sa zo svojej intímnej peny

v mušli

budem

krásnou sama pre seba

môj milovaný

len zo samej vášne budem

sama sebou

rozkvitnem

do svetla aury

ako Hildegard von Bingen

VI

mă scufund în ozonul susurelor

mă nasc din propria-mi spumă intimă

într-o scoică

voi fi

frumoasă numai pentru mine

iubitule

numai din pasiune voi fi

eu însămi

voi înflori

în lumina aurei

precum Hildegard von Bingen

VII

svit lampášov

v antikvariáte

v Terste

čoraz viac károvaný

obrus

predkrm

chlieb s maslom a olivami      krčah plný

hlboko priezračnej vody

je leto

a voniame mliekom               

červeným

vínom

plynieme sklom z Murana

ostrieže, losos, kalmáre                      hodiny

more    na veži

VII.

strălucirea felinarelor

în anticariatul

                                 din Trieste

fața de masă

tot mai cadrilată

                 aperitivul

                                  pâine cu unt și măsline                     borcanul plin

cu apă transparentă până în adânc

                 este vară

și mirosim frumos a lapte

                                                                 a vin

                                                   roșu

                                   ne scurgem prin sticla de Murano

bibani, somoni, calmari                             ore

marea             pe turn

Lasă un răspuns