Înainte de a discuta despre anumite dificultăți întâmpinate în traducerea din bulgară în română, consider necesară enumerarea câtorva particularități ale limbii bulgare contemporane, cu atât mai mult cu cât este o limbă puțin cunoscută de vorbitorii de limbă română. Spre deosebire de celelalte limbi slave, bulgara este o limbă analitică, acest caracter manifestându-se prin: construcția analitică a sistemului nominal (excepție fac pronumele personale și interogative); exprimarea analitică a gradelor de comparație la adjective și adverbe cu ajutorul particulelor по- și най-; formarea analitică a viitorului verbelor cu ajutorul particulei ще + prezentul verbului de conjugat; pierderea infinitivului și a supinului și înlocuirea acestora cu o construcție analitică compusă din conjuncția да + forma personală a verbului.
Bulgara se caracterizează printr-un sistem verbal foarte bogat, păstrat din bulgara veche (slava veche) și chiar amplificat, spre deosebire de celelalte limbi slave (nouă timpuri verbale, categoria aspectului verbal, dezvoltarea unui nou mod verbal – renarativul sau modul narațiunii indirecte, apărut sub influența limbii turce etc.). O altă particularitate este prezența articolului hotărât postpus, trăsătură ce apropie bulgara de albaneză, greacă, macedoneană și română și o deosebește de celelalte limbi slave. Din menționarea acestor trăsături morfologice, la care se adaugă și altele, de natură sintactică, putem deduce deja anumite dificultăți cu care se confruntă traducătorul din bulgară în română, iar, în transferul unui text literar dintr-un sistem lingvistic în altul, este bine știut că pot apărea și capcane de natură lexicală, stilistică, pragmatică și de natură extralingvistică, socio-culturală etc.
În general, nu pot spune că scriitura lui Ivan Stankov m-a pus în fața unor provocări deosebite de natură lexicală sau stilistică. Vocabularul bogat, varietatea registrelor de limbă, de la cel familiar, popular la cel elevat, poetic adesea, au putut fi echivalate corect și, sper, reușit în limba română. Din fragmentele prezentate, se poate observa aplecarea scriitorului bulgar pentru frazele ample, melodice, pline de nuanțe și detalii, ceea ce m-a determinat uneori să procedez la descompunerea propozițiilor sau să folosesc gerunziul în locul unui verb personal. Spre deosebire de statutul acestei forme verbale în limba română, în limba bulgară literară gerunziul își face apariția târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, ceea ce explică de ce și astăzi e considerat o formă livrescă folosită extrem de rar în limbajul curent, fiind înlocuit prin construcția като + verb personal la același timp cu predicatul din regentă. În schimb, prezența în bulgară a participiului prezent activ impune în română redarea sa printr-o propoziție, cum se poate vedea la finalul fragmentului citat. Iată o astfel de schimbare a formei sintactice a originalului (Laptele, p. 8): Когато слънцето си проправи път между бръчките, клепачите и миглите на баба, черното около зеницата става прозрачно-кафяво и вътре проблясва неподвижен златист прашец, а самата зеница остава напълно безразлична, като страшен тунел, водещ навътре. „Atunci când soarele își croiește drum printre ridurile, pleoapele și genele străbunicii, negrul din jurul pupilei devine de un maroniu transparent, iar în interior licăre neclintit un fir de praf auriu. Pupila însăși rămâne complet indiferentă, ca un tunel înfricoșător ce duce spre înăuntru.“ Uneori am operat modificări de topică în interiorul propoziției: Макар да беше обходил доста миньорски градчета из цялата страна и да се беше срещал и разделял с много народ, Данаил се върна все така затворен, какъвто излезе от тук преди повече от четвърт век. „A străbătut țara în lung și-n lat, muncind în diferite localități miniere, a cunoscut tot felul de oameni, a fost înconjurat de o groază de lume și, cu toate acestea, Danail s-a întors în sat tot așa de ursuz cum plecase de aici, acum mai bine de un sfert de veac.“
Cum traducerea presupune interpretare și găsirea expresiei adecvate pentru transmiterea unui anumit sens, ilustrez cu un exemplu din povestirea Laptele (p. 7).
Traducerea literală din bulgară în română sună astfel: „Pâinea e cu cartelă și trebuie ca fiecare cojiță să se mănânce până la capăt“. În versiunea mea – „Pâinea e pe cartelă, nu se irosește nicio firimitură“ – am păstrat sensul, dar am considerat potrivit să înlocuiesc cojița de pâine cu firimitura de pâine, folosind această sintagmă frecventă în limba română, iar verbul din original a mânca tot, până la capăt – cu un verb antonim însoțit de negația nu, care accentuează mai bine ideea.
Verbul bulgar, cu multiplele sale categorii, poate fi, de asemenea, o provocare pentru traducător, care trebuie să acorde o atenție deosebită redării în limba-țintă mai ales a aspectului verbal și a modalității de desfășurare a acțiunii. Aspectul verbal exprimă atitudinea locutorului faţă de acţiune şi este redat prin instrumente specifice (sufixe pentru imperfectivare, prefixe şi sufixe pentru perfectivare), se concretizează în opoziţii binare în cadrul aceluiaşi sens al aceluiaşi lexem, pe când modalitatea de desfășurare a acțiunii (Aktionsartul) este o categorie lexicală care se află în strânsă legătură cu procedeul de derivare, generează lexeme autonome din punct de vedere semantic, nu se concretizează în opoziţii binare. Limba română nu posedă un sistem de mijloace gramaticale pentru exprimarea formală a aspectului verbal. Verbul românesc nu este caracterizat de opoziţia perfectiv/imperfectiv specifică verbului bulgar, a celui slav în general. De asemenea, prefixele şi sufixele româneşti nu au rolul de a perfectiva sau de a imperfectiva verbul, ci au doar o valoare lexicală. Și, cu toate acestea, redarea în română a aspectului verbal din bulgară (din limbile slave, în general) este nu doar posibilă, ci și variată, implicând toate nivelurile limbii: morfologic, sintactic, lexical, stilistic. În mare parte, timpurilor din bulgară le pot corespunde aceleaşi timpuri în română. Diversele modalități de desfășurare a acţiunii, ce caracterizează verbul bulgar, îşi găsesc corespondent în română fie printr-un verb echivalent semantic, fie prin locuţiuni verbale, determinanți adverbiali, locuțiuni adverbiale, îmbinări lexicale, repetiții, construcţii perifrastice sau propoziții subordonate ce evidențiază diferitele nuanțe ale acestor două categorii ale verbului bulgar, una gramaticală, cealaltă lexicală.
Iată câteva exemple din carte, ilustrative în acest sens.
Locuțiuni verbale:
Едно от момчетата беше изтичало до селото за лимонадено шише (…). / Unul dintre băieți dăduse fuga până în sat după o sticlă goală de suc (…). Момчетата от махалата ме викаха и без да ме дочакат, се заспускаха към реката. Затичах след тях. / Mă chemau băieții din mahala și, fără să mă aștepte, își continuau drumul spre râu. Am luat–o la goană după ei. Гробарите нещо си казаха, двама от тях натиснаха бавно първия ковчег с лопатите, ковчегът се поколеба, възпротиви се, но се поддаде, потъна малко и се задържа, онези натиснаха още малко и той още малко потъна. / Groparii vorbiră ceva între ei, doi atinseră încet cu lopețile primul coșciug, care stătu oarecum la îndoială, se împotrivi, dar apoi se lăsă păgubaș, se afundă puțin, ceilalți apăsară din nou cu lopețile și se scufundă încă un pic.
Determinanți adverbiali:
Вишните бяха попреминали, на власт идваха кайсиите. / Vișinele se cam trecuseră, era rândul caiselor să se impună. Когато с времето селото ми позволи да го опозная (…). / Când, cu timpul, satul mi-a dat voie să-l cunosc îndeaproape (…). (…) беше обходил из цялата страна. / (…) a străbătut țara în lung și–n lat.
Construcție perifrastică și substituiri gramaticale:
Нещо се белее в дъното на ливадата. / Se întrezărește ceva alb în fundul livezii.
(…) но по неговото лице се белеят петна с неправилна форма като карта на някаква островна държава. / (…) dar pe față are niște pete albicioase de formă neregulată, care seamănă cu harta unei țări insulare.
Construcție cu un verb semiauxiliar de aspect, care indică faza de început a acțiunii pentru redarea aspectului perfectiv:
Той се пропи./ El s–a apucat de băut. Aspectul verbal, specific verbului bulgar, este redat descriptiv în română, însă trebuie să remarcăm și capacitatea formelor temporale româneşti de a exprima anumite nuanţe care în limba bulgară s-au concretizat în categoria aspectului verbal.
Complexitatea procesului de traducere literară este incontestabilă, iar necesitatea unei abordări pluriaspectuale se impune într-un asemenea demers. Sper că am reușit să fiu acel „intermediar transparent“, a cărui prezență să nu se facă simțită, iar povestirile lui Ivan Stankov să aibă același efect (sau asemănător) asupra cititorului român cu cel pe care textul original îl are asupra cititorului bulgar.
