traducere din ucraineană în română de Maria Hoșciuc
***
ce va rămâne după tine? frunze uscate și câteva piei?
pe care le-ai aruncat ca o viperă? pelin uscat?
mugure de ambrozie? zeii greci iubeau acea nebunie
prin urmare ce este bun pentru zei nu este bun pentru femei, noi nu suntem zei.
ambrozia provoacă alergie (o mască medicinală ca un chador),
frunzele uscate fac zgomotul nedorit în miez de noapte și în delir.
ce va rămâne după mine? ai luat deja totul pentru tine
la fel cum băiatul Karl a luat coralii Clarei…
deși ce rămâne după fiecare: un simbol, amintiri sau minciună?
după Isus – o cruce, după van Gogh – floarea-soarelui, după Hugo – Quasimodo
iar după lume oasele tuturor celor pe care Dumnezeu i-a alungat
pe acest pământ, sub acest cer, în această aventură
***
що лишиться від тебе? усохле листя і пара шкур?
які скидав мов гадюка? сухі полини?
амброзії пуп’янки? грецькі боги любили той дур,
але що богам добре – не жінці, боги не ми.
від амброзії алергія (маска лікарська як чадра),
від сухого листя зайвий шум серед ночі і марень.
що лишиться від мене? ти ж усе був собі забрав,
що порівняно хлопчик той карл, що у клари – корали…
хоча що лишається від усіх: символ, спогади чи брехня?
від ісуса – хрест, від ван гога – соняхи, від гюго – квазімодо
і від світу кістки усіх, кого Бог загнав
на цю землю, під це небо, у цю пригоду
***
matematica este fără speranță. logica deplânge cerealele
pentru micul dejun care se răcesc pentru o persoană
spaţiul a fost eliberat până într-atât, încât și prin înșelăciune
nimeni nu te va duce și nu te va speria cu închisoarea
deși bucățile de cer sunt bine lipite de fereastră,
lasă totuși să treacă prin rame muștele și zâna
iar luna – confirmând acustica bună a dormitorului
în absența rezistenței – continuă să se plimbe prin el
ora opt și douăzeci de minute. și infinitul generos de valuri și nisip
nu permite ochiului să se concentreze asupra dramelor eterne ale vieții
limba maternă te dă de gol: iese pe gură un „cu-cu“ speriat
care a și fost primul cuvânt al lui Adam
***
математика не надіється. логіка оплакує пластівці
на сніданок що на одну персону холонуть
звільнено простір до того що навіть у манівці
не заведе ніхто і не злякає полоном
неба шматки з вікном хоч і міцно спаяні
та пропускають крізь рами мух та фею
і луна – підтвердивши добру акустику спальні
за відсутності опору – досі гуляє нею
восьма двадцять. і щедра безмежність хвиль та піску
не дає зосередись оку на вічних житейських драмах
рідна мова тебе виказує: виривається переляканим «ку-ку»
що й було першим словом адама
***
cartea lui Kafka susține absurditatea din ultimele săptămâni,
paharele de vin sprijină sărbătoarea de ieri.
e puțin dificil să privești în ochii adevărului și în ficțiunea cărții:
iar istoria noastră este ca o pătură mototolită dimineața.
„pentru viitor“, spui tu, ridicând mâna și arătând cu mișcarea capului spre
fereastră,
în spatele căreia se află pătratele și elipsele spațiului și a muțeniei.
iar o radiografie a sufletului nu arată de ce este speriat
de câțiva ani la rând. poți ghici – doar ești inteligentă.
ce îi trebuie? nu se simte bine între ferestre și pături?
de ce ascunde vâslele uscate ale străinilor în ceață?
perspectiva zboară din fața ochilor ca o pasăre înfometată din mâini…
așa că mâine nu va exista nici liniște, nici Kafka și nici pasăre…
***
книжка кафки на підтримку абсурду останніх тижнів,
келихи з вином на підтримку вчорашнього свята.
трохи важко – в очі правді та вигадці книжній:
і наша історія мов зранку ковдра зім’ята.
«за майбутнє», – ти кажеш, піднявши руку й кивнувши до
шибки,
за якою квадрати та еліпси простору і німоти.
і рентген на душі не показує, чого вона дибки
уже поспіль кілька років. можеш вгадати – розумна ж – ти.
що їй треба? що їй легко у шибках і ковдрах не сидиться?
що вона чужі сушені весла складає в туман?
перспектива злітає з очей, як із рук зголодніла птиця…
так що завтра, і тиші, і кафки, і птиці нема…
***
aici. strângând orizontul. în latitudini –
la nord de tine unde toamna este acum aurie
stând până târziu ca un șprot în conservă
(și judecând după lungimea picioarelor noastre, avem longitudine)
am citit horoscopul din ziar pentru toată lumea
în mare parte este la fel pentru fiecare zi a săptămânii
e mai ușor să întrebi stelele – râsul lor
inundă camera și pe vecinii apropiați
cum mai este deșertul meu? nu i s-a uscat nisipul?
vrea să se înfingă în pământ – perspectiva lui e simplă
aici. întrerupând orice contact cu tine
porumbeii zboară spre cer. ca o rugăciune
***
тут. стиснувши горизонт. у широтах –
північних від тебе де осінь тепер золота
засидівшись мов у консервній банці шпрота
(а судячи з довжини ніг у нас таки довгота)
гороскопи читаю в газеті якраз для усіх
однакові переважно на кожен день тижня
легше зірок спитати – їхній сміх
заливає кімнату і сусідів ближніх
що там моя пустеля? не пересох пісок?
вчепитись у землю – його перспектива нехитра
тут. перекривши усякий з тобою зв’язок
голуби відлітають у небо. наче молитва.
***
nu există nicio logică în asta, dar miracolele există
soarele arde chiar și resturile de sare
cireșii dulci edenici într-un loc ce nu există
zgomotele unor pași se estompează încet
ceea ce nu poate fi oprit
ceea ce merge la fund
intră cel mai bine în suflet
și ia sufletul
privești un peisaj în oglindă
căruia nu-i pasă
cine-i va călca trupul şi vocea
deschide larg ochii
pune-ți în memorie: capul
pescărușii și o bucată de mare
acoperită cu desiș
și faptul că veneai aici
și pentru o vreme ai și trăit aici
nimeni nu își va mai aminti
în afară de tine
***
в цьому логіки мало але ж бувають дива
сонце випалює навіть залишки солі
райські солодкі черешні в місці якого нема
звуки кроків якихось змовкають поволі
те що не можна втримати
те що іде на дно
в душу найкраще влазить
і забирає душу
в дзеркалі бачиш пейзаж
якому усе одно
хто його тілом і голосом рушить
витріщи широко очі
в пам’ять внеси: голова
чайки і кусень моря
що обліпила хвоя
й те що ти зупинялась тут
і навіть трохи жила
не згадає ніхто
крім тебе самої
***
mă pipăi singură… ce de femeie: împletituri de tamerlan
ochii arienilor, adică de culoarea și adâncimea unui val de mare
nasul Rahelei
caracterul ei. mai ales când cei neinvitați
vin să-ți dea povețe să spună ce gândesc și ce nu gândesc ei
mai jos sunt mâinile bunicului: adică de gospodar. bunicul s-ar fi bucurat dar nu a apucat să vadă
toată această rasă: ei încearcă să te convingă, iar tu o ții tot pe a ta – în tăcere și cu grație
trebuia să moștenești vitalitatea străbunicii: măcar până la o sută
mă pipăi singură… ce de fată. domnișoară. neastâmpărată
nu semăn cu bunica ea pictează flori
nu semăn cu cele care erau supuse lui Ivan-Kiril și altor asemenea lor
mă joc. dorind să mă cunosc prin aceste contradicții
ca o femeie. ca o fată. ca un copil
***
намацуючи себе… така жінка: тамерланові коси
очі аріїв тобто морської хвилі кольору і глибини
ніс рахилі
вдача її. надто коли ті що не просиш
вчити приходять казати що думають і чого не думають вони
нижче дідові руки: тобто хазяйські. дід би радів та не застав
вся ця порода: переконують а ти своєї – мовчки і струнко
треба було взяти живучість прабабці: хоча би до ста
намацую себе… така дівчина. панна. пустунка
не пішла у бабусю ту що малює квітки
не пішла в тих що покірні були іванам-кирилам їм тьма
граючись. боліючи пізнавати крізь супротив себе ж таки
така жінка. така дівка. таке дитя
***
Am un măgar – cumpără-mi un bici
și un morcov pe el
ca să nu se răzgândească măgarul
această posibilă țară mi-a atras mereu atenția
acești posibili noi din ea suntem ca niște alune în rahatul turcesc
împachetează două cadouri
ieși cu curaj la soare
și roagă-te lui. roagă-te umbrei. roagă-te cui vrei tu
oriunde ai privi aici –
vezi ba un Cain, ba un Abel și miracole
nu există.
iar călătoria e în fața ta
măgarul a mâncat morcovul –
nu a rămas decât o singura cale
eu țip și țip dar îmi răspunde o alunecare de nisip
când vom ajunge acolo cu tine – îl vom recunoaște pe sfântul Dumnezeu
dar măcar el –
în timp ce noi mergeam
să nu fi uitat de noi
***
ослика маю – купи мені батога
і морквину на нього
щоб ослик не передумав
ця можлива країна на очі весь час ляга
ці можливі в ній ми – арахіси у лукумі
загорни два гостинці
сміливо на сонце іди
і молися до нього. до тіні. до кого схочеш
тут куди не дивись –
то каїн то авель і див
нема жодних.
а мандрівка ляга на очі
ослик моркву поїв –
лишилась одна дорога
я кричу і кричу а озветься піщаний зсув
як дійдемо з тобою – впізнаєм святого Бога
але хоч би нас він –
поки ми йшли –
не забув
* Lyudmyla Diadchenko (2.08.1988, Kiev, Ucraina)
Poetă, vicepreședinta Asociației Scriitorilor din Ucraina, expertă în comisia de nominalizare „Cartea Anului”, membră a Uniunii Scriitorilor Națiunilor Mondiale (Kazahstan).Doctor în filozofie (Teoria literaturii). Interese științifice: mitopoetică, hermeneutică, studii spațiale. Autoarea culegerilor de poezie: Taxa de acces (2011), Găina pentru un turc (2017), Kedem (2021), Furtuni Magnetice (SUA, 2023).Sursele poeziilor publicate:Jurnale și reviste de literatură – Poetry Magazine (SUA, 2023), Gargoyle magazine (SUA, 2021), Turtle Island Quarterly (SUA, 2022), Interpoesia (Italia, 2022), Channel Magazine (Irlanda, 2022), Golem (Mexic, 2022), Poezija (Croația, 2022), Altazor (Chile, 2022), Difat Thalitha (Irak, 2022), ObserverKult (Albania, 2022), Telegrafi (Albania, 2022), Siirden (Turcia, 2021), Porter Gulch Review (SUA, 2020), Sol Negro (Spania, 2021), Cardenal (Mexic, 2020), Atunis Galaxy Poetry (Belgia, 2020), Dendro Editorial (Peru, 2020), Rendition of International Poetry Quarterly (China, 2020), Armagan (Bosnia, 2020), Shahitto (India, 2019), Knjizevno pero (Croația, 2019), Artkaspi (Azerbaijan, 2018), Publishers Weekly (Emiratele Arabe Unite, 2018). Antologie – „NEP: Noaptea poeziei erotice” (2011), Prezentarea Trimestrială Internațională de Poezie (China, 2021), almanahul celui de-al 10-lea Festival Internațional de Poezie și Literatură de la Istanbul (2017), ediția a 18-a a Serilor Internaționale de Poezie Sapanca (2018), ediția a 11-a a Festivalului Internațional de Poezie și Literatură de la Istanbul, Terra Poetica (Minsk, 2016), Limba cerului (Tbilisi, 2016), alte almanahuri și publicații online.Participantă și câștigătoare a următoarelor festivaluri de literatură:2012 – distinsă cu Premiul Internațional Ucrainean-German Oles Honchar.2018 – Câștigătoarea concursului literar „Poezia nuanțelor de rodie” (Asociația Diasporei Azerbaidjanului). A participat la al 10-lea Festival Internațional de Poezie și Literatură de la Istanbul (Turcia, 2017), la al 18-lea Festival Internațional de Poezie și Literatură de la Istanbul (Turcia, 2018), la al 11-lea Festival Internațional de Poezie și Literatură de la Istanbul (Turcia, 2019), la al 6-lea Festival Internațional de Poezie din Sidi bou Said (Tunisia, 2019), la Festivalul Internațional de Poezie Fikret Demirağ (Nicosia-Cipru, 2019), la al 30-lea Festival Internațional de Poezie Medellin (Columbia, 2020), la Serile de Poezie Chair (India, 2020), la Zilele Internaționale de Poezie și Literatură Kahramanmarash (Turcia, 2020), la al 15-lea Festival Mondial de Poezie (Venezuela, 2021), la Festivalul Metaforele Sofiei (Bulgaria, 2022).Unele poezii au fost traduse în limbile engleză, spaniolă, italiană, arabă, georgiană, chineză, croată, bosniacă, albaneză, bulgară, rusă, azeră și turcă.
Trăiește și lucrează în Kiev.
Людмила Дядченко (2 серпня 1988 року, Київ, Україна)
Поетеса, віце-президент Спілки письменників України, експерт українського літературного рейтингу «Книга року», член Спілки письменників світу (Казахстан). Доктор філософії (теорія літератури). Наукові інтереси: міфопоетика, герменевтика, просторові студії. Авторка поетичних збірок: Плата за доступ (2011), Курка для турка (2017), Кедем (2021), Магнітні бурі (США, 2023). Джерела опублікованих віршів:
Літературні часописи та журнали – Poetry Magazine (США, 2023), Gargoyle magazine (США, 2021), Turtle Island Quarterly (США, 2022), Interpoesia (Італія, 2022), Channel Magazine (Ірландія, 2022), Golem (Мексика, 2022). ), Poezija (Хорватія, 2022), Altazor (Чилі, 2022), Difat Thalitha (Ірак, 2022), ObserverKult (Албанія, 2022), Telegrafi (Албанія, 2022), Siirden (Туреччина, 2021), Porter Gulch Review (США, 2020), Sol Negro (Іспанія, 2021), Cardenal (Мексика, 2020), Atunis Galaxy Poetry (Бельгія, 2020), Dendro Editorial (Перу, 2020), Rendition of International Poetry Quarterly (Китай, 2020), Armagan (Боснія, 2020), Shahitto (Індія, 2019), Knjizevno pero (Хорватія, 2019), Artkaspi (Азербайджан, 2018), Publishers Weekly (Об’єднані Арабські Емірати, 2018). Антологія – «НЕП: Ніч еротичної поезії» (2011), Щоквартальник міжнародної поезії (Китай, 2021), альманах 10-го Міжнародного фестивалю поезії та літератури в Стамбулі (2017), 18-ті Міжнародні вечори поезії Сапанджа (2018), 11-ий Міжнародний фестиваль поезії та літератури в Стамбулі, Terra Poetica (Мінськ, 2016), Мова неба (Тбілісі, 2016), інші альманахи та інтернет-видання.
Учасниця та переможниця літературних фестивалів; 2012 р. – відзначена Міжнародною українсько-німецькою премією імені Олеся Гончара. 2018 р. – переможниця літературного конкурсу «Поезія гранатових відтінків» (Асоціація діаспори Азербайджану). Брала участь у 10-му Міжнародному фестивалі поезії та літератури в Стамбулі (Туреччина, 2017), у 18-му Міжнародному вечорі поезії Сапанджа (Туреччина, 2018), у 11-му Міжнародному фестивалі поезії та літератури в Стамбулі (Туреччина, 2019), у 6-му Міжнародному фестивалі поезії в Сіді-Бу Саїд (Туніс, 2019), у Міжнародному поетичному фестивалі Фікрета Деміраґа (Нікосія-Кіпр, 2019), у 30-ому Міжнародному поетичному фестивалі у Медельїні (Колумбія, 2020), у Поетичних вечорах Chair (Індія, 2020), у Міжнародних днях поезії та літератури Кахраманмараш (Туреччина, 2020), у 15-ому Всесвітньому фестивалі поезії (Венесуела, 2021), у фестивалі поезії Метафори Софії (Болгарія, 2022).Окремі вірші перекладені англійською, іспанською, італійською, арабською, грузинською, китайською, хорватською, боснійською, албанською, болгарською, російською, азербайджанською та турецькою мовами.
Живе та працює в Києві.
