Agresiune preţioasă, reflecţie obsesivă

0
277

Obiectele pe care le propun privirii sunt în acelaşi timp excentrice, intrigă şi provoacă la reflecţie. Sunt lucrări de meditaţie asupra percepţiei noastre la schimbăre, asupra relaţiei dintre limbaj şi imagine, asupra explorării momentului ambiguu al trecerii, precum cel definit de Paradoxul Sorites.

Mă interesează îndeosebi calitatea vizuală a obiectelor transformate, dar şi noua percepţie asupra obiectului modificat, după ce şi-a pierdut funcţia originară.

Această prezentare necesită JavaScript.

Folosesc materiale obişnuite, precum cuie, pioneze, oglinzi, pentru a perturba funcţia utilitară a obiectului. Am fost mereu contrariat de modul în care se percepe în cultura americană termenul agresivitate. În psihologie, la fel ca şi în alte ştiinţe sociale şi comportamentale, agresivitatea se referă la un comportament între membrii uneia şi aceleiaşi specii, care intenţionează să cauzeze durere sau producă răni. Cu toate acestea, în cazul oamenilor, comportamentul agresiv este adesea glorificat şi, de la mitologie la cultura filmului, eroii cu un comportament agresiv au făcut carieră. Agresivitatea pare să exercite o atracţie specială asupra vizualului. Folosind un limbaj vizual agresiv, încerc să transform obiecte de zi cu zi în artefacte înspăimântătoare ce distrag atenţia de la aspectele ameninţătoare, transmiţând totodată un imbold spre o experienţă tactilă. În acest ciclu de lucrări, arta are tendinţa de a se întoarce la ritualul magic, el însuşi manifestându-se într-o manieră contemplativă. Artistul devine un echivalent al unui nganga – specialiştii ritualului din Congo Central –, încercând să atragă în joc forţele magice. Obiectul devine, prin artist, un receptacul pentru aceste forţe. Fiecare cui, pioneză şi oglindă, fixate pe suprafaţa obiectului, dau seamă de un jurământ pecetluit sau un efort de a eradica răul.

Lasă un răspuns