Olga Pek – Nu vorbele sunt calea spre iluminare

Poeta și traducătoarea Olga Pek organizează numeroase acțiuni și programe culturale în domeniul literaturii. Ea a absolvit un masterat în studiul limbii engleze la Facultatea de Științe Umaniste a Universității Caroline din Praga, iar în cadrul studiilor s-a concentrat asupra avangardei poetice americane. Este redactor-șef al revistei Psí víno (Vița sălbatică), periodic a cărui arie de interes este în principal poezia contemporană, și directoarea Prague International Microfestival. Împreună cu Zuzana Husárová a publicat „cărțulia origami” Amoeba (2015) iar împreună cu David Vichnar, PhD., a editat volumul Terrain: Essays on the New Poetics (2014). Textele ei au apărut în diverse reviste, iar unele dintre ele au fost traduse în engleză, germană, polonă și română. De asemenea, a publicat traduceri din poezia anglofonă.

Principalele provocări în materie de traducere a creației poetice a Olgăi Pek își au originea în bogatul conținut intelectual al textelor (amprentă a indiscutabilei erudiții a autoarei), în utilizarea și combinarea originală a cuvintelor în fraze și propoziții a căror sranietate și complexitate sunt nu numai elemente adiacente înțelegerii și interpretării sensului expresiei poetice, ci și creatoare de sens ca atare (aspect destul de rar unic în literatura cehă contemporană, când forma nu numai că subliniază, dar și zămislește semnificația), refuzul asumat al exprimării directe, banale, lipsite de fantezie.Traducătorul are de ales între:

1. A tălmăci „cuvânt cu cuvânt” (și uneori este cea mai bună soluție, pentru a fi siguri că nu pierdem nimic din complexitatea și subtilitatea textului original, lăsând însă pe seama cititorului sarcina de a-i descifra semnificațiile), mai ales atunci când în limba-țintă nu există idiomuri sau perifraze similare sau când respectivele asocieri sunt creația exclusivă a autoarei; (este nevoie de un talent ieșit din comun și de o cunoaștere cu totul excepțională a limbii, chiar și a celei materne, pentru a avea capacitatea de a plăsmui expresii originale careînsă să „sune” atât de firesc, încât cititorul să aibă impresia că are de a face cu un idiom sau aproape cu un deja-vu, un alt element care o individualizează pe Olga Pek în cadrul literaturii cehe contemporane):

(Bugatti Step)

(În original, autoarea utilizează același verb, a fi (není = nu e) pentru ambele propoziții, dar sensul acestuia este diferit: în prima înseamnă, cu adevărat, a exista, dar în cea de-a doua  se întrevede, a se întrezări, iar dacă am fi dat întâietate formei, aici aceasta ar fi fost în detrimentul fidelității față de original)

(Estes Park, Colorado)

(Autoarea utilizează cu eleganță și rafinament sensul multiplu al cuvântului proud = curent al unui râu, curent electric, curent ca tendință etc., pentru a-l introduce pe cititor în atmosfera industrială a sceneriei – pe jumătate onirice (nu știm și nu aflăm până la sfârșitul poeziei dacă nu este vorba despre un vis, o amintire sau o închipuire) – pe care o construiește cu migală și pasiune, motiv pentru care am preferat traducerea prin forma curent din limba română, care menține, într-o oarecare măsură, plurivalența originalului, deși mai apropiată ca sens de varianta originală drží dlaň v proudu ar fi fost forma își ține palma sub tensiune, care însă s-ar fi îndepărtat de ideea de curent al unui râu, aflată și ea în vederile autoarei.)

Probabil că acest fragment este cel mai ermetic dintre citatele pentru care traducătorul a ales varianta traducerii cuvânt cu cuvânt, inclusiv jocurile de cuvinte, întrucât a considerat că limba română nu oferă un arsenal suficient de convingător de idiomuri pentru această situație.

În principiu, expresia a už (to) je se poate traduce prin s-a rezolvat / gata treaba / asta e, dar, având în vedere prezența jumătății-pereche de vers udělá úkrok a už jsi – elegantă și subtilă dublă schimbare de persoană care transformă sensul întregului vers, îndepărtându-l de acela al idiomului menționat mai sus și apropiindu-l de sensul mot-a-mot al expresiei alcătuite din aceleași cuvinte, ne-am decis să prelucrăm tălmăcirea conform semnificației inspirate de ultima jumătate, adaptând-o și pentru prima: așadar, un pas faci în lături și iată-l / un pas face-n-lături și iată-te în loc de varianta un pas faci într-o parte și gata se rezolvă / un pas face-ntr-o parte și gata te rezolvi, care, trebuie spus, având în vedere cele de de mai sus, reprezenta o tentație firească și logică, dar în mod sigur mai îndepărtată de intențiile autoarei decât aceea aleasă.

Interesantă și incitantă este și cutezătoarea „găselniță” (zá)visím, joc de cuvinte formal intraductibil în română: závisím = depind de, visím = atârn de, spânzur de. Complicația devine și mai incitantă prin faptul că, în a doua jumătate a versului, același verb apare fără „secționarea” respectivă: závisí, dar la persoana a treia, așadar depinde (dar nu mai „atârnă”, nu mai „spânzură”). Redarea fidelă în limba română ne-ar fi condamnat pe de o parte la anularea superbului joc de cuvinte din limba cehă, pe de altă parte la o întreagă serie de explicații care i-ar fi răpit cititorului o jumătate din plăcerea lecturii poetice, transformând traducerea literară într-una, în cel mai bun caz, filologică. Din acest motiv, traducătorul a selectat varianta „calcului grafic” (zá)visím = (de)pind care, ce-i drept, nu redă sensul originalului cu o fidelitate „filologică” absolută, însă considerăm că se află cel mai aproape de spiritul originalului, respectând, „scrupulous”, forma originalului, dar și trimițând, pedant, la etimologia franceză a celor două verbe – v. (dé)pendre – stranie, dar fascinantă paralelă cu perechea cehă (zá)visím).

⁂

2. A identifica idiomuri corespunzătoare în limba-țintă (ce-i drept, soluție profesionistă, de preferat oriunde este posibil):

(Bugatti Step)

(De remarcat că autoarea nu se „potolește” nici aici, „generalizând” cu de la sine putere sesnul un idiom pentru o expresie pe care o obține prin „simpla” schimbare a unui cuvânt în cadrul său: izbucnește în ironie.)

Identificare simbolică și șocantă a autoarei cu câinii alături de care, de fapt, „dă din coadă”, umilindu-se în aceeași măsură cu ei.

⁂

3. A face în limba-țintă ceea ce face și autoarea în limba-sursă, adică a se strădui să construiască „găselnițe” ad-hoc, dar cu valoare și putere (de convingere) de idiom. Nu știm cât ne-a reușit, recunoaștem însă că tocmai în această direcție ne-am străduit cel mai mult, având în vedere „obsesia” pentru originalitate și pentru utilizarea plastică, subtilă și rafinată a limbii cehe de către non-conformista autoare:

(Bugatti Step)

(Stricăciune III)

(Alte restricții / aspecte importante)

⁂

Olga se declară feministă. Practică o poezie intelectuală,  complexă, conținând numeroase simboluri și aluzii intertextuale, care trădează erudiția autoarei. Aceeași originalitate o remarcăm și la nivelul formei, aici fiind poate evidente în cel mai înalt grad influențele avangardei americane. Nu numai în acest sens, textul cel mai convingător ne pare Alte restricții / aspecte importante, o veritabilă bijuterie demnă de momentele de vârf ale epocilor experimentelor formale, poem conceput în structura aparentă a unui formular administrativ, în fapt veritabilă sondă sufletească, intelectuală, afectivă în mentalitatea unei generații:  ” A-l adormi pe celălalt  / A te lăsa adormit de celălalt / Domiciliu comun / Mariaj sau mariaj alb  / Îngrijirea copiilor în comun / Îngrijirea în comun a animalelor de companie / Alte restricții / aspecte importante / Grilă de răspunsuri / Da, dar mai întâi întreabă-mă!  / Da! / Da, dar într-o anumită măsură. / Poate, dar mai întâi întreabă-mă! / Mi-e indiferent. / Nu. / Alte variante.”  Cu toate acestea, Olga Pek nu dezamăgește nici când este vorba de a se exprima „poetic” în sensul (ceva mai) conventional al cuvântului, poezia concentrată aproape până la nivel de formulă chimică, pe care reușește atât de bine să o srăpânească, nu este singura ei „specialitate”. Nici vorbă. Olga se pricepe la fel de bine să „fabrice” metafore surprinzătoare și să jongleze elegant, fermecător, seducător, dar în același timp serios, echilibrat, „responsabil” (în măsura în care acest epitet poate fi compatibil cu idea de poezie) și stăpânind perfect meșteșugul poetic, ale cărui frontiere își îngăduie, cu aceeași grație, dar și cu aceeași sobrietate profesională, să le depășească, lărgească sau chiar să le respecte: „Umbrele /     încrucișate de dincolo de geamuri, personalul hotelurilor, / angajații de la supermarket, întreaga populație  / a stațiunilor de schi se ridică în picioare / în timp ce eu înconjor lacul. Cu mână sigură / terminăm în sfârșit cu izvoarele, / ne oprim pe bolovanii de pe mal, / ne plimbăm privirile pe suprafața lacului / și perorăm  / despre purificarea ce readuce la viață – dar fie și așa – / diguri încălzite de soarele serii, lacuri.” În imediata vecinătate ne așteaptă a treia variant, alternative poeziei de esență intelectuală, textul construit cu migală pe rafinate combinații de idei, în scopul de a complica încă și mai mult această construcție prin combinațiile de idei pe care le va spune, conține, sugera sau evoca: „(de)pind numai atâta, de mine cât depinde / un pas faci într-o parte și gata se rezolvă / un pas face-ntr-o parte și gata te rezolvi / întreaga demonstrație ei ele ea pentru sine / nu să termini vrei să te-ntâmpli să decurgi ca un prolaps”. Așteptăm cu interes debutul editorial și vom urmări cu mare atenție drumul artistic al unei poete despre care, deși foarte tânără, se poate spune nu numai că și-a format un stil propriu, o „marcă” stilistică specifică (ceea ce, o spunem fără ocolișuri, nu se întâmplă prea des nici în poezia cehă, nici aiurea), dar, mai mult, că stăpânește mai multe stiluri cu o asemenea măiestrie, încât ar fi păcat ca, într-un final, să se decidă pentru unul dintre ele, întrucât asta ar însemna să renunțe la celelalte. Poate că „stilul” personal al Olgăi Pek se va dovedi, în final, a fi tocmai această originală și proaspătă combinație de „genuri”.