苏轼Su Shi, 海棠 Floarea Haitang

0
494

Su Shi 苏轼 (1037–1101), numit și Su Dongbo苏东波, Sihastrul de pe Colina de Răsărit. Poet, prozator, eseist, pictor și caligraf renumit din dinastia Song, cărturar eminent, membru al Academiei Hanlin și demnitar cu funcții importante. Se bucură de un prestigiu deosebit în mediul literaților și părerea sa este hotărâtoare în stabilirea ierarhiei valorice a acestora.
Scrie poezie shi 诗 „în metru regulat”, este reținut însă de istoria literaturii chineze mai ales ca maestru al genului ci 词, predominant în dinastia Song, poezie sentimentală scrisă pe melodii date, eliberată de rigorile tematice și prozodice ale genului shi, marcat de dezideratul estetic al „eleganței clasice”.

Chiar dacă adoptă convențiile acestui tip nou de poezie, Su Shi rămâne în spirit un poet de tipul celor din dinastia Tang, maeștrii catrenului – jue ju 绝句și octenului – lu shi律诗, de o impresionantă picturalitate. Încadrarea sa ca peisagist se justifică și prin acea măestrie a îmbinării sentimentelor cu peisajul – jing qing jiao rong景情交融, arta interafectării, a corespondenței dintre peisajul interior și cel exterior. Se confirmă astfel părerea poetesei Liang Qichao, autoare predilectă a ci-urilor din Song, care spunea că Su Shi „scrie poezie ci词, cu (spirit)shi 诗– yi shi wei ci” 以诗为词.

Prezentare, traducere și note Florentina Vișan

Su Shi poate fi astfel alăturat lui Wang Wei, și acesta poet, pictor și caligraf, pe care-l admiră în mod special și despre care spune că, „atunci când îi citești poezia, vezi pictura și, cînd îi privești picturile, îi auzi poezia”, devenind  precursor al celebrului chiasm ut pictura poesis al lui Horatius (Ars poetica, 361).

Am ales pentru traducere cîteva poezii shi 诗, ca exemplificări ale  principalei probleme puse de traducerea poeziei chineze clasice, care, dincolo de imposibilitatea recuperării virtuozității formale, prezintă o specială dificultate la transferul de conținut, pricinuită de gradul înalt de circumstanțialitate, o cotă înaltă de elemente paratextuale, la care trimit nu doar titlurile, ci și o serie dintre culturemele (de la toponimice la aluziile literare – diangu 典故) din poemul concis, economic. Acestea cer demontarea figurilor de intertextualitate, desfășurarea explicativă, ce riscă să facă poezia „vorbăreață” și anecdotică, trădând originalul, construit dintr-un număr mic de cuvinte monosilabice, redate grafic prin scrierea ideogramatică, favorabilă tehnicii spațializării pe modelul plin–vid.

六月二十七日望湖楼醉书Poem scris la beție, în luna a șasea, pe data de 27, în Pavilionul dinspre Lac
黑云翻墨未遮山,
白雨跳珠乱入船。
卷地风来忽吹散,
望湖楼下水如天。
Nori negri-aștern cerneluri peste creste,
Cu stropii-perle bate ploaia-n barcă.
Învolburata vântului suflare
A reușit prin neguri drum să spargă.
Pavilionul dinspre Lac privindu-l,
Se oglindește-n cer, nu-n apă, parcă.

Pavilionul dinspre Lac se afla pe malul Lacului de Apus în Hangzhou. Acesta e unul dintre cele cinci poeme pe care Su Shi le-a scris în acest loc. Partea descriptivă a poemului, ca trecere de la vremea întunecată la alungarea norilor, culminează, în final, cu confundarea cerului cu apa și iluzia (budistă) a pavilionului din oglinda lacului, care apare ca răsturnat în cer. De aceea am introdus în traducere modalizatorul „parcă”, care nu apare în text, dar poate fi dedus din copula comparativă „ru”.

Din păcate, poemul acesta, socotit o capodoperă, s-a ales la traducere cu un vers în plus. Silabele-ideograme sunt, fiecare, o imagine la care nu se poate renunța. La versul al doilea, am avut de ales între compararea stropilor de ploaie cu perlele și am pierdut adverbul luan „în dezordine”. Am recuperat oarecum acest sens în verbul „a bate”, care a înlocuit verbul ru „a intra”. Am preferat deci varianta „Cu stropii-perle ploaia bate-n barcă”, în loc de „Cu stropi bezmetici, ploaia intră-n barcă”.  

Referitor la lungimea versului, traducând poezie chineză clasică, ajungi să simți pulsul interior al poemelor, și astfel optezi pentru o formulă proprie, dat fiind că menținerea metricii originale de cinci sau șapte silabe este o performanță iluzorie. Am lăsat și rima să-și găsească spontan potrivirea, altfel încît să poată fi recuperată mai degrabă ritualizarea-protocolul poemului decât regulile lui prozodice fixate. Cel mai des, am tradus un conținut care și-a asortat forma, cu unele cazuri fericite în care se întrevede senso-forma inițială.

和子由渑池怀旧Gândind la vremea trecută, pe când eram cu fratele Zi You
la mânăstirea Mianchi
人生到处知何似?
应似飞鸿踏雪泥。
泥上偶然留指爪,
鸿飞那复计东西!
老僧已死成新塔,
坏壁无由见旧题。
往日崎岖还记否?
路长人困蹇驴嘶。
Ce urme lasă omul în viața-i pe pămînt?
Lebădă-n zbor, zăpada în urmă-nvolburînd,
Peceți întipărite de gheara ei în lut.
Spre răsărit s-ar duce – sau spre apus a vrut?
S-a stins bătrîn sihastru, pagodă-n locul lui,
Pe zidu-n prăbușire nici versul de-atunci nu-i.
Îți mai aduci aminte? Nimicuri de pe-atunci:
Cum mai răgea măgarul, sărmanul, șchiopăta!
Noi, obosiți de-obidă că-s drumurile lungi.

În 1056, Su Shi și fratele mai mic, Zi You, s-au dus la examene în capitala Kai Feng și, în drumul lor, au trecut prin Mian Chi din sudul fluviului, unde au înnoptat într-o mânăstire budistă, prilej cu care au scris pe zidul mânăstirii un poem (cutumă a periplurilor poeților – manyou 漫游). Când, în 1061, Su Shi trece din nou prin acest loc, scrie poemul de față, un poem al „regretului după trecut” – huai jiu怀旧,inspirat de zidul ruinat și de pagoda înălțată la moartea călugărului întîlnit atunci. Poemul înscris pe vechiul zid s-a șters asemenea urmei lăsate de lebădă pe zăpadă cînd s-a înălțat în zbor – metaforă care face trimitere, în plan particular, la tinerețea poetului și a fratelui său, care-și începeau cariera, și, în plan general, la timpul perisabil.

La traducere, am transferat în titlu o parte din informația conotată în poem: am dat identitatea lui Zi You, am precizat toponimicul Mian Chi ca mînăstire. Titlul este deja un procedeu al reperajului circumstanțial și se poate observa cum mai degrabă poemul, prin scurtimea sa, apare ca o figură de intitulare.

饮湖上初晴后雨Chef pe lac, la început pe vreme bună, apoi pe ploaie
水光潋滟晴方好,
山色空蒙雨亦奇。
欲把西湖比西子,
谈状浓扶总宜。
Minunată strălucire a razelor, timp fără pereche.
Munte-ntrezărit prin nori, farmecul ploii pecete.
Cu Frumoasa din Apus Lacul de-Apus ar putea să se-ntreacă,
Ușoară găteală sau grele podoabe la fel sunt, de-mbracă.

Comparația cu Frumoasa din Apus a Lacului din Apus se datorează silabei-ideogramă Xi „apus” din cele două nume. Frumoasa din Apus, Xi Shi, este una dintre frumusețile celebre din istoria Chinei, și poetul folosește acest joc de cuvinte și figura evocatoare pentru a reda frumuseța lacului împrimăvărat.

海棠Floarea Haitang
东风渺渺泛春光
香雾空蒙月转廊。
只恐夜深花睡去,
故烧高烛照红妆。=
Din răsărit, când vântul lin prin văzduh vibrează,
              se naște tremurândă a primăverii rază.
Înmiresmate cețuri îmbat-atunci când luna
              în foișor se-ntoarce. E noapte-adânc-acuma.
Mă tem că floarea însăși dorește să se culce.
Când candelabru ’nalt aprinde și se duce,
              chipul ei în lumina cea roșie străluce.

Procedeul interafectării este exemplar ilustrat prin suprapunerea dintre floarea haitang (Malus spectabilis)și o femeie frumoasă, sugerată în registrul yin. La traducere, din cauza densității elementelor de conținut (de exemplu, în ultimul vers: aprinde candelabrul înalt și lumina îi scaldă în roșu chipul mândru gătit), recuperarea lungește catrenul.

惠崇春江晚景Peisaj de seară: „Primăvara pe râu” de Hui Chong
竹外桃花三两枝,
春江水暖鸭先知。
蒌蒿满地芦芽短,
正是河豚欲上时。
Pe lângă bambus, crengi cu flori de piersic, două, trei.
Apa din râu s-a încălzit. Vin rațe-n unda ei.
Galbene flori – pământul plin. Înmugurite trestii.
Tocmai se-arată și hetun. Vin dinspre mare peștii.

Hui Chong a fost un călugăr budist din dinastia Song, renumit ca pictor de peisaje. Titlul poemului se referă la o pictură a sa. În 1085, Su Shi a scris dedesubtul acestei picturi două poeme, acesta fiind primul dintre ele.

Hetun河豚 sînt o specie de pești care urcă primăvara pe râu, pentru a-și depune icrele.

Am păstrat denumirea peștilor, opțiune pe care o folosesc moderat și atunci cînd e vorba de flori, copaci sau alte realia specifice și în ideea că „întăresc” poemul, cum spune Ezra Pound.

纵笔Vers întrerupt
白头萧散满雪风,
小阁藤床寄病容。
报道先生春睡美 ,
道人轻打五更种。
Părul albit ca bruma mi-e răvășit de vânt,
În micul pavilion bolnav în pat zăcând.
Știind că-n somnul dulce al primăverii sunt,
Din clopot se anunță a cincea veghe blând.

Poemul e scris în 1097, când poetul se afla în exil la Huizhou, într-o mânăstire daoistă. În poem, este precizat cel care, ocrotind somnul poetului, trage clopotul încetișor, un daoist – dao ren道人,  la care traducerea a renunțat, în favoarea conciziei. Se spune că, văzând poemul, Zhang Ting, inamicul politic care-l exilase, ar fi exclamat: „Dar bine o mai duce Su Dongbo” și ar fi dat ordin să fie transferat într-un loc, și mai îndepărtat, și mai puțin comod.

昭君怨Pe melodia „Regretul despărțirii”
谁作桓伊三弄,
惊破绿窗幽梦?
新月与愁烟,满江天。
欲去又还不去,
明日落花飞絮。
飞絮送行舟,水东流。
Cine la flaut cearcă sunetul întristat
De sperie-n ferestre visul neterminat?
Sus e doar luna nouă îndoliată-n fum,
Acoperind cu totul al fluviului lung drum.
Să pleci ai vrea și parcă să nu mai pleci ai vrea,
Ci flori căzute mâine la fel s-or spulbera.
Las’ să-ți petreacă barca dorul neostoit,
Nu curge oare apa mereu spre răsărit?

Poem ci scris când Su Shi și prietenul său Liu Ziyu, cu care se-nsoțise în peregrinări, nu se îndură să se despartă.

Lasă un răspuns