Cu câteva luni înainte de acest jubileu al nostru, numărul 100 al Revistei de traduceri literare, l-am rugat pe Liviu Franga, vechi colaborator al publicației noastre, să facă ceva cu totul special, în maniera sa inconfundabilă, și anume să ne prezinte în premieră proiectul său de suflet, și anume traducerea lui Yannis Ritsos din neogreacă în latină. După ce cu ani în urmă a tradus din neogreacă în latină câte o poezie pentru fiecare literară a alfabetului grec din opera lui Konstantinos Kavafis, iată că ne găsim iarăși în fața unui proiect de anvergură intelectuală și lingvistică a lui Liviu Franga. Care dorește să țină vie această limbă pe care o îndrăgește de la Publius Ovidius Naso până astăzi. (Peter Sragher)
***
ΓΙΑΝΝΗΣ ΡΙΤΣΟΣ, ΕΑΡΙΝΗ ΣΥΜΦΩΝΙΑ
ΙΙΙ
Κοίταξε αγαπημένη
πως σε κοιτάζουν
τα λυπημένα χέρια μου.
Σα δυο παιδιά ορφανά
που κλαίγαν μες στο βράδυ
χωρίς ψωμί
και κοιμηθήκαν τρέμοντας
πάνω στο χιόνι.
Κρύωναν μα δεν επαιτούσαν.
Κρατούσαν
ένα λουλούδι σιωπηλό
και παίζαν τρυφερά κι αδέξια
στους ραγισμένους δρόμους.
Αγαπημένη
κοίταξε πως διστάζουν
τα νυχτωμένα χέρια μου.
Πως μπορεί ν’ ανοιχτεί
αυτή η θύρα του φωτός
για μένα που δε γνώρισα
μήτε τον ίσκιο μιας μαρμαρυγής;
Στέκω απ’ έξω στο ψύχος δειλός
και κοιτώ τα μεγάλα παράθυρα
τα φωτισμένα ρόδα
και τα κρύσταλλα
κι όλο λέω να κινήσω να φύγω
προς τη γνώριμη νύχτα
κι όλο στέκω
έξω απ’ τη θύρα σου.
Μη με καλέσεις ακόμη.
Ας παρατείνουμε
αυτές τις ώρες τις θαμπές
τις υπερπληρωμένες
που δυο κόσμοι
ανταμώνονται
που δυο βαθιές φωνές
ζυγιάζονται
πάνω σε μια χορδή αργυρή
και μια σταγόνα δρόσου
σκιρτά και ταλαντεύεται
στ’ άνθος της νυχτας.
Εδώ θα μείνει
εκεί θα πέσει.
Αγαπημένη
τι προετοιμάζεται για μας
μέσα στο βλέμμα των θεών
πίσω απ’ αυτή τη φωταψία;
Υannis Ritsos, Verna symphonia
III
Adspice amata
ut te adspiciant
maestae manus meae.
Sicut duo pueri orbi
qui flebant uespere
sine pane
et dormitauerunt algentes
sub niue.
Gelauerant, sed non mendicabant.
Tenebant
florem silentem
et ludebant molliter et inscite
in uias infossas.
Amata
adspice ut haesitent
tenebrosae manus meae.
Quomodo potest aperiri
haec porta luminis
mihi qui nescii
ne umbram quidem alicuius fulgoris?
Sto foris in frigore timidus
et adspicio magnas fenestras
rosas illuminatas
et crystalla
et nulla mora mihi dico pergam ire
in notam noctem
et perpetim sto
ante ianuam tuam.
Noli me adhuc uocare.
Agedum proferamus
has horas turbidas
nimium repletas
quibus in duo uniuersa
congrediuntur
quibus in duo graues uoces
fluitant
in fide argentea
et stilla roris
palpitat et uacillat
in flore noctis.
Hic stabit
illic pessum ibit.
Amata
quid paratur nobis
medio sub uultu deorum
pone hanc luminis diluuiem?
Traducere de Liviu FRANGA
Simfonie de primăvară
III
Privește iubito
cum te privesc
mâinile mele îndurerate.
Ca doi copii orfani
care plângeau seara
fără pâine
și au ațipit tremurând
în zăpadă.
Înghețaseră, dar nu cerșeau.
Țineau
o floare tăcută
și se jucau gingaș și stângaci
pe drumurile desfundate.
Iubito
privește cum șovăie
mâinile mele întunecate.
Cum se poate deschide
această poartă a luminii
pentru mine care nu am cunoscut
nici umbra unei sclipiri?
Sfios stau afară în frig
și privesc ferestrele mari,
trandafirii luminați
și cristalele
și îmi tot spun să pornesc la drum
înspre noaptea știută
și tot stau
în fața ușii tale.
Nu mă chema încă.
Hai să prelungim
aceste ceasuri tulburi,
preapline
în care două lumi
se întâlnesc
în care două glasuri grave
plutesc
pe o coardă de argint
și un strop de rouă
tresaltă și se leagănă
în floarea nopții.
Aici va sta,
acolo va cădea.
Iubito
ce se pregătește pentru noi
sub privirile zeilor
în spatele acestei revărsări de lumină?
Traducere de Tudor DINU1
1. În volumul Yannis Ritsos, Antologie poetică. Ediție bilingvă. Studiu introductiv, cronologie și traducere: Tudor Dinu. București, Editura Omonia, 2009, pp. 27-31. Am preluat textul neogrec din această ediție.
