traducere de Dr. Cătălina Constantinescu
Pe Lina am cunoscut-o la un festival de poezie din Cuba, în capitala Havana, în anul 2004. Și ne-a plăcut fiecăruia poezia pe care o scriam. De câțiva ani, trupul Linei nu mai vrea să fie, dar ceea ce o salvează este iubirea ei pentru poezie. Și sufletul ei cutreieră cuvintele, lumea, ființa ei pe de-a-ntregul și o salvează în lumea aceasta. De fiecare dată când o ascult recitând poezie – înregistrează videouri cu poeziile ei și le postează pe Facebook – sunt impresionat de cum luptă împotriva morții. Cu poezie. Poezia o ține în viață, chiar dacă trupul ei nu mai vrea. O iubim pentru ceea ce ne oferă spiritual și sufletește. (Peter Sragher) / A Lina la conocí en un festival de poesía, en la capital de Cuba, La Havana, en 2004. Nos gustó, a cada uno de nosotros, de manera recíproca, la poesía que escribíamos. Desde hace algunos años, el cuerpo de Lina ya no quiere más existir, pero lo que la salva es su muy gran amor por la poesía. Y ella recorre con la fuerza de esta alma suya las palabras, el mundo, toda su existencia y solamente la poesía la mantiene aquí, en este mundo. Cada vez que la escucho recitando poesía – ella graba vídeos con sus poesías y los publica en Facebook – estoy muy impresionado de como lucha contra la muerte. La poesía la mantiene en vida, a pesar de su cuerpo que no desea más. La queremos mucho por todo lo que nos ofrece espíritualmente y emocionalmente. (Peter Sragher)
*
México, oct. 1959. Poeta, novelista, cuentista, editora, promotora cultural, periodista cultural. 24 libros poesía, 5 novelas, biógrafa de el traductor Claude Couffon, que dio paso al Boom Latinoamericano en Francia, 1 autobiografía, coordinadora del Encuentro Voces del mundo y otros. Invitada a leer su poesía en países de los 5 continentes. Cuenta con reconocimientos tanto nacionales como internacionales, como: Doctora Honoris Causa por la Universidad Daniel Alcides Carrión por su trayectoria como poeta, promotora cultural y defensa de los derechos de la mujer. 2010. Doctora Honoris Causa por su literatura en defensa de las mujeres y la justicia, por la Universidad de Tumbes Perú, 2007. Tallerista de poesía y cuento en zonas rurales de la Mixteca oaxaqueña. Poeta de honor en los talleres de traducción de Claude Couffon en Bretaña, Francia 2002 a 2003, reconocimiento por su trayectoria como poeta, Colección Sur, La Habana, Cuba en 2024. Residencia de Autor en Shanghai, China por 3 meses en el 2013. / Mexic, oct. 1959. Poetă, romancieră, autoare de proză scurtă, editoare, promotoare și jurnalistă culturală. Douăzeci și patru de cărți de poezie, cinci romane, Biografia traducătorului Claude Couffon, cel care a deschis drumul boom-ului latinoamerican în Franța, o autobiografie, coordonatoare a proiectului „Encuentro de voces del mundo“ și altele. Se bucură de recunoaștere atât națională, cât și internațională, precum: Doctor Honoris Causa al Universității Daniel Alcides Carrión, pentru activitatea sa ca poetă, promotoare culturală și în apărarea drepturilor femeilor, 2010. Doctor Honoris Causa pentru literatura sa în apărarea femeilor și a drepturilor acestora, Universitatea Tumbes, Perú, 2007. Creatoare a atelierului de poezie și povestiri în zonele rurale din Mixteca, Oaxaca. Poetă onorifică a atelierelor de traducere ale lui Claude Couffon din Bretagne, Franța, 2002–2003. Recunoașterea traiectoriei sale poetice prin Colecția Sur, La Habana, Cuba, în 2024. Stagiu de autor în Shanghai, China, trei luni, în 2013.
*
UN GRAN PAÍS
Vivo en un país tan grande
que todo queda lejos:
La educación,
la comida,
la salud,
la vivienda.
Tan extenso es mi país…
que la justicia no alcanza para todos.
O ȚARĂ MARE
Trăiesc într-o țară atât de mare,
încât totul îmi pare departe:
educația,
mâncarea,
sănătatea,
locuința.
Atât de întinsă e țara mea…
Încât dreptatea nu ajunge tuturor.
HÉCATE
Escondo mis trapos dentro de un baúl,
tras la puerta del miedo.
Me preparo cada noche
por si viene un dolor insoportable.
Espero la muerte,
la que manda,
la que llama,
la que libera.
Sola peleo mis batallas
en mi propia frontera,
sin dejar mis quejidos en otros,
nadie sabe lo que me consume,
me amamanta de necedad,
de insomnio,
palidez,
quejidos mudos
de gritos que nadie
desea escuchar.
El dolor es un gueto
en el que habito
y jamás saldré victoriosa
porque ese campo de concentración
es vitalicio.
Soy una historia más
de Hécate, la diosa del dolor.
HEKATE
Îmi ascund zdrențele într-un cufăr,
în spatele unei uși a fricii,
Mă pregătesc în fiecare noapte
în caz că vine o durere insuportabilă.
Aștept moartea,
cea care poruncește,
cea care cheamă,
cea care eliberează.
Singură îmi duc bătăliile,
la propria mea frontieră,
fără să-i încarc pe alții cu vaietele mele,
nimeni nu știe ce mă roade,
ce-mi alăptează nebunia,
insomniile,
paloarea,
vaietele mute
ale strigătelor
pe care nimeni
nu dorește să le audă.
Durerea este un ghetou
în care locuiesc
și nicând nu voi ieși din el victorioasă,
pentru că acest lagăr de concentrare
este pe viață.
Sunt doar încă o poveste
a zeiței Hekate, zeița durerii.
EXTASIS
Mira mi piel que ondea acercándose a tus labios,
fruto que entre velos te ofrece la danza,
todo mi cuerpo va dibujando dunas
y oleajes, los brazos en gesto de palmera
se extienden y el cabello simula la caricia del aire.
Sinuoso, como un sol, sigue el vientre,
no cejando en su alarde de redondez mullida,
su acoso insistente predispone
el momento sagrado en que,
alzada la pina, un dios hace fluir el polen fecundante,
como indican las puertas del palacio real del Kamasutra.
EXTAZ
Privește-mi pielea ce se unduiește către buzele tale,
fruct care între văluri îți oferă dansul,
corpul meu întreg tot desenează dune
și valuri, brațele ca un palmier,
se-ntind și părul simulează mângâierea aerului.
Sinuos, precum o cheie sol, urmează pântecul,
ce nu încetează a-și lăuda rotunjimile moi,
hărțuirea lui insistentă anunță
momentul sacru în care,
deschise fiind petalele, un zeu face să curgă polenul fecundator,
așa cum ne arată porțile palatului regal al lui Kamasutra.
LETANÍA
Benditas las mujeres que protegen el fruto de su vientre
asumiendo la parábola de su belleza bajo un delantal,
aquellas que lavan su rostro con el manto de la rutina
y aprenden a alzar la voz, aunque sólo se tenga la voz.
Benditas las mujeres que arrastran la cruz de impuras
regando su futuro con lágrimas de ausencias
aquellas que encuentran purificación
en el agua de cualquier río
y tejen amores dispersos en el manar del tiempo.
Benditas las mujeres que se enamoran,
las hechiceras de la noche,
las que comparten el fuego de las bodas del cuerpo
en la consagración de la piel.
Benditas las que gritan lo que el corazón profesa
las que escuchan y las que imponen su palabra
las que ocultar deben sus pasiones verdaderas
sobreviviendo como agua estancada y triste.
Benditas las que abrasan su nido vacío
y reviven cada noche el éxodo desde su origen.
Benditas las que son tormenta, río sin cauce,
a las que llaman locas, revoltosas,
liberadas, feministas,
y son capaces de atropellar al viento con una mirada.
Benditas las hembras con fracturas y con fragmentos.
Benditas Nosotras: Matriz del universo.
LITANIE
Binecuvântate fie femeile ce-și protejează fructul pântecului lor,
suportându-și pilda frumuseții sub un șorț,
cele care își spală fața cu mantia obișnuinței
și învață să ridice glasul, deși abia dacă mai au glas.
Binecuvântate fie femeile care târăsc crucea lor de pângărite
udându-și viitorul cu lacrimile absențelor,
acelea care găsesc purificarea
în apele oricărui râu
și țes iubiri împrăștiate prin curgerea timpului.
Binecuvântate fie femeile care se îndrăgostesc,
vrăjitoarele nopții,
cele care împrăștie focul nunții corpului
în sfințirea pielii.
Binecuvântate fie cele care strigă ceea ce inima mărturisește,
cele care ascultă și cele care-și fac auzite vorbele,
cele care să ascundă trebuie pasiunile lor adevărate,
supraviețuind ca apele stătute și triste.
Binecuvântate fie cele care-și dau foc cuibului gol
și retrăiesc în fiecare noapte exodul de la originea lui.
Binecuvântate fie cele care sunt furtună, râu fără vad,
cele care sunt numite nebune, turbulente,
libertine, feministe
și sunt în stare să oprească vântul dintr-o privire.
Binecuvântate fie femelele cu fracturi și cu fragmente.
Binecuvântate Noi să fim: Matricea universului.
MILLONES LUZ
¿Qué hago con estos pies de piedra
parada en la rivera del buenos días,
a cien metros de tus ojos
a cien años luz de tu corazón?
Qué hago con estos labios
llenos de estaciones vacias
a la espera del beso,
a cien metros de tus ojos
y un millón de años luz de tu boca?
O con estas manos de barro
deseando al alfarero que les de
calor y forma?
Cómo llenar este pecho de luz
que apenas respira?
¿Cómo hacerte comprender
qué a las rocas no les crecen plantas,
por más que las bañe el río?
Que ni el mejor aprendiz de mago
le dará vida a mis labios,
y mis manos desterradas de tu cuerpo
se volverán cemento,
y ni el más radiante sol
llenará de aire y luz mi pecho?
Porque toda mi…
pulmones,
hígado,
páncreas;
a toda yo
me tienes a cien metros de tus ojos
a mil hectáreas de tu boca,
a mil millones luz de tu vida.
MILIOANE DE ANI-LUMINĂ
Ce fac eu cu aceste picioare de piatră
oprită la țărmul lui bună dimineața,
la o sută de metri de ochii tăi
la o sută de ani-lumină de inima ta?
Ce fac eu cu aceste buze
pline de anotimpuri pustii
în așteptarea sărutului,
la o sută de metri de ochii tăi
și la un million de ani-lumină de gura ta?
Sau cu aceste mâini de lut
dorindu-și olarul care să le dea
căldură și formă?
Cum să umplu de lumină pieptul acesta
care abia mai respiră?
Cum să te fac să înțelegi
că pietrelor nu le mai cresc plante,
oricât de mult le-ar uda râul?
Că nici cel mai iscusit ucenic de vrăjitor
nu va mai da viață buzelor mele
și mâinile mele izgonite de pe corpul tău
vor deveni ciment,
încât nici soarele cel mai strălucitor
nu-mi va mai umple pieptul de aer și lumină?
Pentru că eu toată…
plămâni,
ficat,
pancreas;
pe mine toată
mă ții la o sută de metri de ochii tăi,
la mii de hectare de gura ta,
la mii de milioane de ani-lumină de viața ta.
CUMBRE
Atada,
presa,
convicta de tu anhelo
me ajusto a la cintura
la dulzura de tus besos.
Milagroso como ave nocturna
sore mis sábanas rojas
cantas al filo de la noche
los designios de la luna.
Sometes mi cuerpo a dentelladas,
poco a poco llegas hasta mi cumbre
abriendo camino con tus labios de seda.
Avanzas…
Brilla un rayo de luz en mi penumbra.
Cedo…
Ostento como trofeo en mi pubis
el tatuaje de tu boca,
tu prodigio de bronce,
me diluyo en el ardor de tu lluvia
y juntos nos volvemos agua.
APOGEU
Legată,
prizonieră,
condamnată de patima ta
îmi potrivesc pe talie,
dulceața săruturilor tale.
Miraculos ca o pasăre nocturnă
sub cearșafurile mele roșii
cânți când noaptea ia sfârșit
prezicerile Lunii.
Îmi supui corpul cu mușcături,
încetul cu încetul mă ajungi la apogeu
deschizând calea cu buzele-ți de mătase.
Înaintezi…
Strălucește o rază de lumină în penumbra mea.
Cedez…
Rețin ca pe-un trofeu în pubisul meu
tatuajul gurii tale,
minunea ta de bronz,
mă diluez în ardoarea ploii tale,
și împreună devenim apă.
