David Greenslade: „Când am recuperat limba velșă, nu am învățat-o, ci mi-am amintit-o”

0
204

Poet, artist vizual, călător, entuziast, căsătorit cu o româncă, iubitor al plaiurilor moldave, profesor universitar emerit al Universității Metropoliane din Cardiff, vorbitor al unei limbi rare, velșa, plin de idei și inițiativă, în căutare, precum Regele Artur, a acelui misterios pocal ce este adevărul curat, David Greenslade are planuri mari, cum ar fi: să clădească o casă pe plaiurile moldave, să crie și să creeze colaje, să continue peregrinările sale în sfera culturii, fie ea literatură sau arte vizuale. Își dorește să aducă Țara Galilor aproape de România și țara noastră alături de galezi prin expoziții de pictură și întâlniri literare. Este fericit că și-a găsit iubirea în România alături de o româncă, soția sa.

Peter Sragher: Suntem aici, în Poiana cu Cetate, un sătuc din Moldova, la poezie în iarbă, un mic festival de poezie, în miezul verii, aici te-am cunoscut și te-am ascultat recitând în limba velșă o poezie de-a ta. Voiam să te întreb cine te-a inspirat, copil fiind sau ca tânăr să scrii în limba velșă?

Peter Sragher © foto Adorian Târlă
Interviu realizat de Peter Sragher
© foto Adorian Târlă

David Greenslade: Marele nume al poeziei în Țara Galilor este Dylan Thomas, dar el n-a scris în limba velșă. Velșa este limba unei minorități, iar eu am fost nevoit să o recuperez ca pe limba mea natală. Eu vorbesc velșa, dar fratele meu nu o vorbește. Copiii fratelui meu vorbesc velșa, copiii mei însă nu o vorbesc. În sfera limbii unei minorități, situația este fragmentată. Așa că, atunci când am recuperat limba velșă, nu am învățat-o, ci mi-am amintit-o. Bobi Jones* a fost pentru mine un om care m-a inspirat profund. Bobi este din Cardiff, a învățat limba velșă și a devenit unul dintre marii scriitori în velșă ai secolului al XX-lea. M-am întâlnit cu Bobi de multe ori, mi-am scris licența despre opera lui Bobi și am adus capodopera lui Bobi cu mine în România. Este vorba de Tair rhamant Arthuraidd (Coșmarul lui Artur). Și am dus această carte și în Orientul Apropiat, când am locuit acolo.

Aici puteți asculta interviul în limba engleză – cu recitări în velșă – pe care Peter Sragher i l-a luat lui David Greenslade.

 

P.S.: Atunci putem spune că acest mare poet care a scris în velșă te-a inspirat, a fost mentorul tău, care te-a determinat, poate, să scrii mai târziu în limba velșă?

D.G.: Ei bine, muzica bisericească în velșă, imnurile velșe sunt o formă poetică aparte. Am crescut cântând aceste imnuri fără să fiu în stare să le înțeleg, deci și acestea au fost o inspirație pentru mine. Acum, cunosc suficientă velșă ca să înțeleg această formă poetică. Și pe urmă am dorit să scriu într-o limbă contemporană și da, Bobi mi-a fost inspirație, Bobi Jones.

P.S.: Sunt și alte forme de artă în limba velșă, să zicem proză sau dramaturgie, care sunt cultivate astăzi?

D.G.: Ei bine, în velșă avem o formă poetică aparte, cynghanned,** și acest tip de poezie se bazează pe aliterație și rimă, conformându-se unor reguli foarte stricte. Nu scriu poezie cynghanned, nu pentru că este dificil, ci datorită faptului că trebuie să te dedici cu adevărat acesteia. Este o formă foarte pură. Și, chiar dacă scrii o poezie de excepție, cu înțelesuri aparte, dacă aliterația este incorectă, atunci ceilalți poeți te vor critica aspru și poemul tău nu va fi acceptat într-o revistă sau, să zicem, într-o competiție literară. Deci cynghanned este cea mai strictă, remarcabilă formă de poezie velșă. Dar noi scriem și în vers liber. Avem haiku-uri, ode, elogii poetice. Mai ales tinerii scriu elogii poetice în zilele acestea pentru personalități din sport, despre mașini și tehnologii. Este un mod foarte interesant de a te bucura de limbă.

P.S.: Proza, dramaturgia?

D.G.: Păi, desigur, romanul velș contemporan este deosebit de apreciat. De asemenea, dramaturgia este sprijinită cu succes, sunt dramaturgi de calitate, dar avem și o scenă vibrantă de muzică rock, care este deosebit de importantă pentru generația tânără. Pot să interpreteze muzica lor velșă cu texte în limba velșă la radio și la televiziune, slavă Domnului.

P.S.: Și aceasta îi stimulează să învețe mai bine velșa… sau sunt pasionați de-acum de limba maternă?

D.G. : Păi ei vorbesc deja, slavă Domnului, velșa. Avem nuclee de vorbitori ai limbii, numai că în familia mea am pierdut limba velșă la vârsta de șapte ani și am recuperat-o după vârsta de douăzeci și treizeci de ani.

P.S.: Aș vrea să ne citiți acum un poem în limba velșă.

D.G.: Desigur. Imediat.

P.S.: Care este titlul acestui volum?

D.G. : Ei bine, cartea se intitulează Pebyll / Pavellons (Corturi mari), un volum de poezii bilingv, în velșă și catalană.

(Urmează poezia în limba velșă, pe care n-o traducem, ci o lăsăm să răsune și să ne bucurăm de muzica ei.)

P.S.: O limbă frumoasă. Îmi place deosebit de mult muzica ei. Am avut un proiect: să organizez un festival al limbilor pe cale de dispariție. Sunt fascinat de acestea. Am aflat că și Națiunile Unite au un program în care își propun să salveze cât de multe limbi, pentru că în fiecare an dispar mai multe. Din fericire, cultura velșă este într-o stare bună, deoarece e susținută eficace de autoritățile locale. Sunt convins că există posturi de radio și televiziune locale și că este, de asemenea, predată în școli. Până la ce vârstă este predată velșa în mod obligatoriu la școală?

D.G.: Ei bine, velșa era o limbă în pericol de a dispărea, pentru că era atacată în diferite moduri. Nu mai este însă o limbă în pericol de dispariție. Când am fost mai tânăr, nu era predată în toate școlile. Acum însă, e predată în toate școlile până la vârsta de șaisprezece ani. Avem însă și rețeaua noastră de școli cu predare în limba velșă, slavă Domnului. Deci asta a contribuit la stabilizare și la înfiriparea unui sentiment de optimism pentru limba noastră.

David Greenslade – Brown Potato Lips

P.S.: Există și în străinătate galezi care vor să-și cultive limba maternă?

D.G.: Asta e o întrebare foarte bună. Da, sunt și în străinătate oameni interesați de cultivarea limbii lor materne. Pentru că în secolul al XIX-lea au fost câteva experimente utopice, nu numai ale velșilor, ci și ale bascilor, care au ajuns în vestul SUA, ale germanilor, iar galezii au făcut un astfel de experiment în Argentina. Au întemeiat o colonie utopică în Patagonia. În SUA sunt vorbitori de limba spaniolă și limba velșă, dar sunt și câteva familii de galezi foarte devotați limbii velșe. Când am făcut documentare pentru cartea mea Febra velșă despre activitățile galeze în SUA și Canada, am întâlnit vorbitori de limbă velșă care-și cultivă limba de trei generații! Există câteva programe aplicate în SUA pentru promovarea, în acest sens, a interesului în Țara Galilor de astăzi.

P.S.: Aș vrea să ne mai citești o poezie din ceea ce numesc eu cartea verde, căci are o copertă verde. Este o altă carte, cu o pictură frumoasă pe copertă. Este vorba de o colaborare a ta cu un pictor…

D.G. : Aceasta este o carte pe care am scris-o cu un bun prieten al meu, artistul vizual galez John Welson, și se numește Y Gwiblu Brith. John și cu mine am vrut să concepem o carte și aveam nevoie de o temă. Și amândurora ne plac denumirile moliilor. Moliile au denumiri minunate în limba engleză, dar sunt la fel de minunate în limba velșă. Am inventat deci zeci și zeci de nume de molii imaginare, care nu pot exista în realitate, iar pentru fiecare poem în parte, John a realizat câte o pictură. Iar acest poem se numește Molii ale autostrăzii.

(Urmează un fragment din poemul sus-amintit în galeză)… și poemul continuă cu noi și noi nume de molii imaginare pe care le-ai putea întâlni în lumea șoferilor: molia accidentului, molia suferinței, molia vitezei, molia șoferului încrezut… Ne-am distrat tare mult scriind cartea asta.

P.S.: Vreau să amintesc aici că te-ai căsătorit cu o româncă. Iar acum, că te-ai pensionat de la Universitatea Metropolitană din Cardiff, te gândești să-ți petreci mai multă vreme în România? Care sunt planurile tale de viitor?

D.G.: (vorbește în română preț de o propoziție) Da, bucuros, am învățat un pic limba română. Da, eu și soția mea vrem să împărțim timpul între Țara Galilor și România. Am organizat deja patru expoziții între artiști vizuali români și galezi, inclusiv o expoziție a unor artiști români în Parlamentul Țării Galilor, iar speranța mea e să-mi construiesc o casă la Horlești, lângă Iași. Avem și un apartament în orașul Suceava. Am intenția fermă de a-mi aduce colaboratorii mei galezi în România și să dezvolt această apropiere naturală între prietenii mei literați și artiști vizuali din Țara Galilor și România.

P.S.: Văd că ești foarte apropiat de pictură. Ești un mare admirator al artelor vizuale?

D.G.: Am lucrat cu pictori în cea mai mare parte a carierei mele de scriitor și am câțiva colaboratori care sunt artiști vizuali: William Brown din Canada, Keith Bayliss și John Welson din Țara Galilor. Eu însumi creez artă vizuală, dar nu este vorba de pictură. Și în acest an voi publica două cărți de grafică și texte, una în Brazilia, și alta în Țara Galilor.

P.S.: Romanii aveau zicerea ut pictura poesis, adică pictura și poezia sunt surori.

D.G.: Desigur, dar eu sunt interesat și de ekphrastic poetry*, care provine din Grecia antică. Descrierea a scutului lui Ahile este primul exemplu de scriere de această natură. Iar acest lucru m-a fascinat de multă vreme.


* Robert Maynard Jones (Bobi Jones) s-a născut în 1929, la Cardiff, și a murit în 2017. A fost unul dintre cei mai prolifici scriitori de limbă velșă (proză, poezie, critică literară). A studiat la Universitatea Țării Galilor (astăzi, Universitatea Cardiff) și la Colegiul Universitar Dublin. Ca și în cazul lui David Greenslade, limba maternă n-a fost velșa. Bobi Jones a învățat ulterior această limbă din pasiune, pasiune care nu l-a părăsit până la sfârșitul vieții. Întâlnirea cu cea care avea să-i devină soție a fost fundamentală pentru a se îndrepta spre velșă, ea fiind cercetătoare a limbii și civilizației din Țara Galilor. Bobi Jones a fost și profesorul de limba velșă al lui Charles, Prinț de Wales. A predat velșa la universitate și a fost șeful de catedră la Universitatea Aberystwith.
** Cynghanned („armonie”) este o formă de poezie în care versul trebuie aranjat din perspectiva sunetului și care folosește accentuarea, aliterația și rima. Vezi mai multe despre aceasta la https://en.wikipedia.org/wiki/Cynghanedd.
*** Ekphrastic poetry – poezie care descrie viu o scenă sau, mai adesea, o operă de artă.

Lasă un răspuns