La începutul anului 2014 trei tineri universitari ieșeni, doi filologi și un teatrolog, puneau bazele unui atelier permanent de traducere de text dramatic de limbă germană. Ideea se născuse în timpul cursurilor practice de traduceri ale studenților germaniști ai Universității „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași, când, fiind supuse atenției câteva fragmente de text dramatic, studenții se loviseră, în plin proces de tălmăcire, de o problemă cu care nu se mai confruntaseră până atunci: cum traduci un text literar german în limba română, astfel încât el să fie nu doar fidel textului original și adaptat perfect limbii și culturii țintă, ci să poată fi și rostit pe scenă, și anume atât de natural, încât regizorul și actorii să nu facă nici un efort pentru a-l adapta actului scenic?
Răspunsul la această întrebare presupunea o cunoaștere profundă a posibilităților scenei de teatru, cunoaștere pe care doar cel care lucrează cu „scândura“ o are. Apărea deci necesitatea unei interacțiuni dintre studenții germaniști și lumea teatrului. Însă imediat ce noi, filologii, am început demersurile pentru aducerea unui actor, regizor sau teatrolog în fața studenților, ni s-a adus la cunoștință o altă necesitate, de această dată nu didactică, ci instituțională, venită din partea mediului teatral ieșean. Așa am aflat că scena românească este într-o permanentă criză de traduceri de text dramatic și că o piesă tradusă în premieră e ca o pasăre rară pentru care s-ar da adevărate bătălii în culisele teatrelor. Urmarea firească a fost punerea bazelor unui proiect, deopotrivă didactic și cultural, care să satisfacă ambele necesități și, mai mult decât atât, să includă atât studenți ai Facultății de Litere ai Universității „Alexandru Ioan Cuza“ cât și studenți ai Facultății de Teatru ai Universității de Arte „George Enescu“. Așa s-a născut proiectul InterDramText, care de trei ani furnizează scenei ieșene texte inedite ce-și au originea în spațiul de limbă germană.
Demersul propriu-zis de a pune pe picioare un spectacol plecând de la un text în germană și o foaie goală e unul foarte complex, rețeta însă e una simplă: se alege un text (de preferință netradus până acum la noi), se discută textul împreună cu echipa de studenți germaniști, se inițiază procesul de traducere în grup (pe care îl voi detalia imediat), iar atunci când acesta se încheie, „produsul“ pleacă spre echipa de studenți ai Facultății de Teatru care demarează procesul de montare a textului pe scenă, rămânând însă în permanentă legătură cu studenții-traducători. De fiecare dată grupul care s-a ocupat de punerea în scenă a fost compus atât din studenți cât și din actori/regizori profesioniști, iar textele au avut astfel șansa să fie jucate în instituții teatrale de prim rang și nu doar în cadrul Universității de Arte.
Desigur, conceptul de „traducere în grup“ poate ridica anumite semne de întrebare. În esență e vorba de mai multe versiuni individuale care se contopesc într-o traducere comună cât mai apropiată de ideal (însă, desigur, cum știm, niciodată ideală). Stabilirea de comun acord a unor linii directoare (în privința registrului fiecărui personaj și, în general, în privința respectării unor coordonate impuse de textul original) este, bineînțeles, esențială, iar traducerea se face pas cu pas, fiecare scenă fiind discutată și re-discutată, revizuită și re-revizuită. Adevărata revizuire începe însă odată cu procesul de montare, atunci când necesitățile scenei și ale fiecărui actor în parte ies la iveală. Colaborarea regizorului cu traducătorii pentru adaptarea textului la aceste necesități este unul din aspectele inedite ale proiectului; în fond traducătorul cunoaște cel mai bine textul original, e reprezentantul autorului în operațiunea de „mise en scène“. Despre satisfacția traducătorului de a-și vedea rodul muncii prinzând viață pe scenă nu trebuie să mai spun nimic, se înțelege de la sine. Despre bucuria studenților filologi de a fi parte din producția unui spectacol de teatru nu spun decât atât: e nevoie câteodată, în studiul filologiei, de a vedea pe viu cum imaginația se transformă în concret, tocmai pentru a înțelege cum acel concret se va transforma din nou în imaginație.
*
InterDramText este un proiect al Catedrei de Germanistică din cadrul Facultății de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza“ Iași (coordonatori: Alexandra Chiriac, Dragoș Carasevici și Mariana Bărbulescu) în colaborare cu Facultatea de Teatru a Universității de Arte „George Enescu“ Iași (coordonator: Ioana Petcu). Traduceri și spectacole realizate până în prezent:
- Werner Schwab: Die Präsidentinnen (Șefele), spectacol montat la Teatrul FIX Iași în regia lui Bogdan Pălie (2014)
- Friedrich Dürrenmatt: Nächtliches Gespräch mit einem verachteten Menschen (Conversație nocturnă cu un om demn de dispreț), spectacol-lectură montat la Teatrul Luceafărul Iași în regia Dumitrianei Condurache (2014)
- Peter Handke: Publikumsbeschimpfung (Insultă la public), spectacol montat la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ Iași în regia Dumitrianei Condurache (2015)
- Friedrich Dürrenmatt: Abendstunde im Spätherbst (Ceas de seară într-o toamnă târzie), spectacol-lectură montat la Teatrul Luceafărul Iași în regia lui Cristi Avram (2016)
