L-am cunoscut pe domnul profesor Andrei Ionescu în primele zile ale anului I de facultate; țin minte ca azi: eram boboci, la grupa de „începători“, fiindcă nu știam încă limba spaniolă. Andrei Ionescu preda literatură și rețin clar că, deși începusem să studiez spaniola de la zero, la orele domniei sale se vorbea doar în… spaniolă! Și totuși, spre uimirea noastră – a începătorilor – noi înțelegeam totul, chiar dacă ne vorbea despre texte dificile, cum ar fi El Cid Campeador sau Don Quijote de la Mancha!
Încet-încet, grupa noastră – alcătuită din începători și avansați – s-a sudat, iar Andrei Ionescu ne-a devenit mai mult decât un profesor, ne era deja un prieten, PRIETENUL nostru mai mare, cu care ieșeam la o bere la „Berlin“ – localul de lângă Universitate – și cu care discutam firesc despre Unamuno, Camilo José Cela, García Márquez sau Cortázar și dincolo de sălile de curs. Erau anii de grație ’80…
Povesteam despre toate, nu simțeam cum trece timpul. Iar la sfârșit domnul profesor nu voia nicicum să plătim noi, „sunteți studenți, eu fac cinste, se poate?“, riposta el de fiecare dată și, resemnați, noi trebuia să-i acceptăm generozitatea…
*
Peste ani, când am început să traduc cărți, între noi s-a legat o altfel de prietenie. Nu pot uita primele mele lansări de carte. De pildă, în 1994, a volumului Autostrada din sud de Julio Cortázar la Casa Americii Latine, când a vorbit minunat despre autorul argentinian… Sau în 1995, când Casa Vernescu a găzduit lansarea cărții Peștele în apă, în prezența lui Mario Vargas Llosa, Andrei Ionescu a fost, în chip firesc, amfitrionul desăvârșit, fiind persoana cea mai avizată să vorbească numerosului public despre opera marelui scriitor peruan…
*
Să ne amintim și despre începuturile activității domniei sale. După absolvirea facultății, Andrei Ionescu a lucrat ca redactor de carte la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (E.S.P.L.A.), pentru ca în 1963 să treacă la Catedra de limbă spaniolă a Institutului de Limbi Străine. Foarte importantă, pentru formarea sa, a fost colaborarea la revista Secolul XX, condusă de Dan Hăulică, unde a publicat fragmente din opera lui Asturias, a lui Borges, Octavio Paz etc.
*
Cum a devenit însă Andrei Ionescu traducător de literatură? Lucrând într-o editură specializată în traduceri literare, începe să cizeleze texte. Primul dintre acestea a fost revizia pentru ediția a doua a romanului Don Quijote, tradus de Ion Frunzetti și Edgar Papu. Tot atunci cunoaște câțiva scriitori care ne-au vizitat țara: Miguel Angel Asturias, Pablo Neruda, Ernesto Sábato, cărora – simțindu-se atras de scrierile lor – începe să le transpună cărțile în limba română.
Traducătorului literar Andrei Ionescu îi datorăm azi excelente versiuni românești din autori de referință, cărora le publică o sută șaptesprezece titluri. Cărțile domniei sale – studii critice, eseuri sau traduceri – se află în prezent în două sute șaptesprezece biblioteci din țară și străinătate.
*
Dintre traduceri, menționez doar câteva: Pio Baroja (Peripețiile lui Shanti Andia), Joan Martorell (Tirante el Blanco), Benito Pérez Galdós (Doña Perfecta), Pedro Henríquez Ureña (Curentele literare în America hispanică), Machado de Assis (Memoriile postume ale lui Bras Cubas), Ramón Pérez de Ayala (Juan Tigrul, felcerul onoarei sale), Augusto Roa Bastos (Eu, Supremul), Javier Marías (Chipul tău, mâine și Venin și umbră și adio), Carlos Fuentes (O companie neliniștitoare și Toate pisicile sunt negre), Alfredo Bryce Echenique (O lume pentru Julius, Grădina iubitei mele), José Ortega y Gasset (Misiunea Universității), Juan Goytisolo (Carte de identitate), Pablo Neruda (Piciorul ți-l ating în umbră și alte poeme inedite).
*
Dar Andrei Ionescu este, în primul rând, TRADUCĂTORUL lui Jorge Luis Borges. El a tălmăcit, uneori singur, alteori împreună cu Cristina Hăulică, Irina Dogaru sau Tudora Șandru Mehedinți, foarte mult din opera lui Borges. Reamintesc aici câteva titluri: Moartea și busola, Cartea de nisip, Eseuri, Texte captive și Tangoul – patru conferințe. Numele domniei sale s-a identificat în asemenea măsură cu cel al scriitorului argentinian, încât într-o zi, fiindu-i prezentat poetului Horia Zilieru, acesta din urmă a răspuns jovial: „Dar cum să nu-l cunosc? Dumnealui e Borges!“
*
În 2018, Filiala București de Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România i-a decernat Premiul Opera Omnia, un premiu important, care s-a adăugat amplei liste de premii obținute de-a lungul vremii. Am avut atunci onoarea să-i fac Laudatio, nebănuind însă nicio clipă că aceea avea să fie, din nefericire, și ultima noastră întâlnire…
Ar fi minunat ca lumea să înțeleagă cât de mult au însemnat profesorul, traducătorul și scriitorul Andrei Ionescu pentru cultura română! Ne ducem cu toții, dar cărțile rămân și sper ca generațiile următoare să înțeleagă cât de importante au fost viața și dăruirea acestui om.
Odihnește-te în pace, domnule Profesor…
13 ianuarie 2026
