Rog respectuos consultații pentru cetățenii bolnavi de legalită
Dacă ies pe stradă fără mască, chiar dacă aș sta în permanență la trei metri de cel mai apropiat cetățean de pe același trotuar, poliția mi-ar aplica o amendă usturătoare.
La debutul unui miting unde se adunaseră câteva sute (ea zice că mii) de persoane, o anumită lideră protestatară, dar membră a Parlamentului României, își începe discursul istoric prin la fel de istoricul îndemn „JOS BOTNIȚELE!”, practic obligându-i pe cei prezenți să renunțe la măști și expunându-i unui enorm risc de contaminare, dată fiind densitatea umană a adunării (nu s-a deranjat nimeni să mențină distanțarea socială sau să vegheze la respectarea ei).
La rândul său, un îps cu grave probleme legale, dar care se vrea mitropolit peste o regiune istorică pe care și-o visează ca pe un fel de latifundiu religios personal, sfidează încontinuu măsurile luate de autorități împotriva pandemiei – în cazul de față, declarând sus și tare că, dacă se va decide închiderea bisericilor în noaptea de Paște, va avea el grijă să le deschidă.
Dacă, eventual, nu este clar, avem de-a face cu același scelerat care a obligat câteva sute de copii să se împărtășească cu aceeași linguriță, „fiindcă aceasta este tămăduire, nu boală”. Am mai scris despre asta.
În ziua alegerilor, un fost prim-ministru cu ambiții prezidențiale își scoate ostentativ masca în fața microfonului, deși se afla la mai puțin de o jumătate de metru de câțiva jurnaliști care îi ascultau declarațiile, anunțând cu aroganță și sarcasm că-și va publica pe facebook testul COVID negativ făcut „abia alaltăieri”.
În Parlament, liderul unui partid important (cel puțin numeric) își aruncă masca ostentativ, spre a sublinia că portul său este o bagatelă.
Eu, ca un cetățean care, Dumnezeu îl știe de ce, mai crede încă în noțiunea de legalitate, am citit disciplinat că există o lege în care se prevăd cu subiect și predicat pedepse serioase pentru tentativele de zădărnicire a eforturilor de limitare a răspândirii pandemiei.
Cu toate acestea, cu excepția unei ridicole amenzi de 4500 de lei și a unei la fel de ridicole trimiteri la psihiatru în cazul primului dintre personajele de mai sus, nu s-au luat niciun fel de măsuri punitive împotriva celor mai sus menționați, deși, prin ceea ce au comis și comit aproape în fiecare zi, se încadrează perfect în prevederile respectivei legi, ba chiar la alineatele privind cele mai grave dintre infracțiunile prevăzute aici. În schimb, așa cum am menționat chiar la începutul acestui material, cu mine, alegător tâmpit și cetățean disciplinat care, strict ipotetic și din întâmplare, și-ar putea uita într-o zi masca acasă, n-ar sta de vorbă niciun polițist ca să-i explic că poate am uitat-o absolut din întâmplare, dintr-o scăpare, greșeală sau neglijență omenească. Alegătorilor tâmpiți și cetățenilor naivi li se aplică legea fără drept de apel. Nu li se dă timp să explice poliției sau procuraturii că „asta nu e boală, ci tămăduire” și că „botnița” este ceva „sub nivelul demnității umane”.
De ce? Pentru că sunt tâmpiți. Pentru că în continuare cred în bazaconii de genul „supremația legii” sau „valabilitatea ei pentru toată lumea”. Deoarece chiar nu le este indiferent dacă în patru ani cota aurului va crește de la 9 la 99%, locul Constituției îl va lua Biblia, polițiștii se vor transforma din nou în ajutoare de mineri iar purtător de cuvânt al guvernului va fi postul România TV.
Și mai este aici un aspect extrem de grav: zdruncinarea intenționată a încrederii populației în sistemul medical românesc. În frunte cu România TV, mass media de la noi este plină de proclamații și declamații de tipul:
„SPITALELE COVID – SĂLAȘUL GROAZEI. O FEMEIE TELEFONEAZĂ DISPERATĂ ACASĂ: «VOR SĂ MĂ OMOARE!»”
„9000 DE ROMÂNI REFUZĂ VACCINUL CRIMINAL ASTRA-ZENECA”
„LUPTA ROMÂNILOR ÎMPOTRIVA REDUCERII LIBERTĂȚILOR INDIVIDUALE!”
„BUNICII LA ÎNCHISOARE ÎN PROPRIILE CASE! RUȘINOS!”
„JOS DICTATURA MEDICALĂ!”
„VREM LIBERTATE! REFUZĂM VACCINAREA OBLIGATORIE!”
Am fost în spital, într-unul de stat, din cadrul acestui atât de hulit sistem medical românesc și depun mărturie că medicii și cadrele sanitare fac literalmente imposibilul și adesea își riscă și chiar își sacrifică propria viață pentru salvarea și vindecarea bolnavilor de COVID. Medicii, asistenții și infirmierele sunt eroi, nu torționari care „leagă de pat pacienții cu COVID și îi sedează”, cum afirmă cu sadism și nesimțire „profesioniștii” de la România TV și alte posturi de televiziune comparabile.
Un alt caz scandalos în acest context este acela al „doctoriței-minune” de la Oradea care „dă consultații în direct la televizor”, dar „nu poate să ne spună tuturor” în ce constă schema sa miraculoasă de tratament, fiindcă „este mai eficient să-i explice fiecăruia”.
Să fie foarte clar un lucru: nu sunt medic și nu mă pot pronunța cu privire la „soluția-minune” a respectivei doamne doctor. Poate că, cine știe, a descoperit într-adevăr o schemă de tratament extrem de eficientă. Dar acesta nu este un motiv să dea interviuri în care să arunce cu noroi asupra protocoalelor oficiale care se aplică în cazul îmbolnăvirilor de COVID, a medicamentelor și, mai ales, a vaccinurilor care se folosesc în toată lumea. Tocmai PRIN ASTA medicul respectiv a încălcat grav etica medicală și umană, prin stăruința de a-și face reclamă pe spezele protocoalelor oficiale, zdruncinând și mai mult încrederea populației debusolate de personaje precum cele menționate mai sus.
Dacă descoperi o schemă de tratament nouă, este de datoria ta, ca medic, să o faci publică și să o supui testelor legale, pentru a i se dovedi eficiența, să arăți cu dovezi concrete rezultatele pe care le trâmbițezi: câți pacienți ai vindecat, ce nivel de gravitate avea boala în cazul fiecăruia dintre ei (apropo, o fi lecuit măcar 1 [un] pacient, altfel menit terapiei intensive? O fi „smuls” vreun bolnav din ghearele morții sau de la ATI? Fiindcă, în afară de aroganta laudă de sine și bârfele la adresa sistemului și a vaccinurilor, este cam zgârcită cu detaliile), cât a durat tratamentul etc., etc.
Asta faci dacă ești om de bună credință și-ți pasă într-adevăr de pacienții pe care-i tratezi și pe care pretinzi că-i vindeci, nu te ridici în slăvi prin ziare și pe la posturi TV de mahala și nu denigrezi sistemul pentru a-ți face o reclamă ieftină și vulgară.
Rog să fiu contrazis și chiar sancționat dacă greșesc, dar instigările la nesupunere civică se pedepsesc, din câte știu, și pe vremuri normale. Dar a închide ochii asupra lor în mijlocul unei pandemii care seceră vieți în dreapta și în stânga mi se pare mai mult decât o inconștiență de nedescris din partea celor care ar trebui să sancționeze dur asemenea acte.
Temându-se sau refuzând să-i pedepsească pe cei care bagatelizează pandemia, inițiază și susțin propagande antivaccin și de antiport al măștii, tabuizând aplicarea legii numai pentru cei suficient de naivi încât să se străduiască în permanență a o respecta și neatingându-se tocmai de aceia care își bat joc de ea într-un stil absolut strigător la cer, instituțiile abilitate – și obligate – să intervină în asemena situații nu fac decât să bătătorească și să aștearnă cu flori drumul către o viitoare dictatură a unei stângi extremist-naționaliste, mahalagist-religioase, populist-violente – adică exact așa cum sunt aceia pe care astăzi n-au curajul să-i pedepsească. Protecția acestor instituții prea timide pentru a-și face datoria, indirectă sau nu, le amplifică acestor personaje popularitatea și le netezește drumul către putere. Iar consecințele s-ar putea vedea mult mai curând decât ne imaginăm.
În calitate de cetățean al acestei țări și de om care a făcut o formă severă a pneumoniei COVID, am dreptul să cer măsuri. Dacă nu măsuri, măcar explicații, iar dacă nici explicații, măcar un curs rapid de spălare a creierului.
Mai precis, așa se văd lucrurile prin ochii noștri, ai alegătorilor tâmpiți. Ne-am învățat însă să nu avem dreptate prin definiție, să murim cu dreptatea în brațe sau să fim condamnați cu legea în mână. Poate că, într-adevăr, este vina noastră. Poate că legalitita este, până la urmă, o maladie. Dacă așa stau lucrurile, îi rugăm mult pe cei pricepuți în ale justiției să ne explice ce și cum. Să ne arate că ne înșelăm și că, încă o dată, cei care greșim suntem noi, nu cei care (ni se pare nouă că) încalcă legea, nici cei care (ni s-a năzărit nouă că) nu iau niciun fel de măsuri împotriva primilor.
Nu de alta, dar „experimentul” a fost făcut, iar regimurile semitotalitare din anumite țări din apropierea noastră nu sunt altceva decât urmări ale permisivității și toleranței guvernelor mai democratice anterioare față de încălcarea grosolană a regulilor democrației și a legalității democratice.
