Die Magie des Salon
Ich befinde mich im magischen Winkel des Salon in der Praterstraße 17. Ganz links hinten ist deiner Stimme ein ganz feines Echo beschert. Es ist, als ob es aus anderen Zeiten käme. Es ist als ob deine sonst rauhe Stimme jetzt aus Seide gewoben wäre. Sie klingt erlesen. Ein Echo spricht deiner Stimme zu. So entsteht Magie.
Ja, wir sind oft Zeugen der Magie in diesem gewölbten Raum aus der Biedermeier-Epoche, die ein Literatur- und Musikliebhaber, der Architekt Friedrich Schmidmeier, der Kultur von Zeit zu Zeit gönnt.
Zum ersten Mal betrat ich diese schöne private kulturelle Einrichtung im Mai 1992. Damals gab es zwei hohe Bäume, die den ersten Hof und das Gebäude umarmten, intim gestalteten und Wärme gewährten. Die drei magistri ludi – Bernhard Widder, Rainer Vesely und Chris Loidl, der zu früh von uns Abschied genommen hat – versuchten der zu verkrusteten Wiener Literatur- und Kulturszene eine Alternative zu gönnen. Inspiriert von der Beat Generation, haben sie versucht – und es ist ihnen gelungen – einigen Schriftstellern, die von der Nomenklatura der Literatur- und Kulturpäpste nicht anerkannt waren, eine Bühne zu gewähren. Langsam, langsam wurde nicht nur die Literatur, aber auch die Musik, die Architektur, die Fotografie, Malerei usw. im Salon vorgestellt. Zuerst Literaten und Künstler aus den angrenzenden Ländern, später auch aus den USA, Lateinamerika, sogar aus dem Iran fanden ihr Zuhause im Salon.
Aber die Kulturgabe fand nicht schnellstens statt, denn die Gäste des Salon tranken vor der Veranstaltung ein Glas Golser Wein und erfreuten sich an einem Brot mit Aufstrich. Und dann, eine halbe Stunde nach der angegebenen Beginnstunde, war alles still und fertig, um die kulturelle Gabe zu genießen.
Ich schaue zu Pia Palme. Sie schaut nicht zu mir. Die Augen sind wie in einer Weihe nach unten gewendet. Sie wartet, dass ich die ersten Verse, die sie nicht kennt, aussage, damit sie ihre Oboe klingen lässt. Und ich spreche, leise, in die Stille die Worte einbringend. Und jetzt hört man die ersten Klänge der Oboe. Pia hate dieselben leisen Klänge meiner Worte abgefangen und ertönen lassen. Magie. Die Magie des Salon.
Bukarest/Wien, Oktober 2018
Magia din Salon
Mă găsesc în colțul magic din Salon, situat în Praterstraße 17. Mult la stânga, în spate, unde ești matorul unui ecou deosebit de fin. Este ca și cum ar veni din alte vremuri. Este ca și cum vocea ta îndeobște aspră ar fi țesută acum din mătase. Sună ales. Un ecou îi este dăruit vocii tale. Așa se naște magia.
Da, suntem martorii magiei în acest spațiu arcuit din epoca Biedermeier, pe care un iubitor al literaturii și muzicii, arhitectul Friedrich Schmidmair, îl oferă cu generozitate, din când în când, culturii.
Prima oară am pășit în această frumoasă instituție culturală particulară în luna mai a anului 1992. Pe atunci, doi pomi înalți îmbrățișau prima curte și clădirea, conferindu-I un aer intim și cald. Cei trei magistri ludi – Bernhard Widder, Rainer Vesely și Chris Loidl, care și-a luat la revedere de la noi prea devreme – încercau să ofere o alternativă peisajului literar și cultural prea osificat al Vienei. Inspirați de Beat Generation, au încercat – și le-a reușit – să ofere o scenă unor scriitori, nerecunoscuți de nomenclatura criticilor de direcție în domeniul literar și cultural. Încetul cu încetul, în Salon au început să fie prezentată nu numai literatura, ci și muzica, arhitectura, fotografia, pictura etc. La început, literați și artiști din țările de lângă graniță, apoi și din SUA, America Latină, chiar din Iran și-au găsit casa spre Salon.
Darul cultural nu era oferit însă foarte repede, deoarece oaspeții veniți în Salon beau, înainte de manifestarea culturală, un pahar de vin din regiunea Gols și se bucurau de o felie de pâine cu cremă tartinabilă. Și-apoi, la jumătate de oră după ora de începere, se instaura liniștea, toți fiind pregătiți să se delecteze cu darurile culturale.
O privesc pe Pia Palme. Ea nu se uită la mine. Ochii ei sunt, ca-ntr-o clipă sacră, întreptați în jos. Așteaptă să rostesc primele versuri, pe care ea nu le știe, ca să facă oboiul ei să răsune. Și rostesc abia auzit, aducându-mi cuvintele în liniște. Și-acum se aud primele sunete ale oboiului. Pia a prins aceleași sunete abia auzite a cuvintelor mele și le-a făcut să răsune. Magie. Magia din Salon.
traducere din germană de Radu Mihai Alexe
* Dieser Text erschien in „Salon 1988 bis Heute. Anthologie und Dokumentation, herausgegeben von Rainer Vesely und Bernhard Widder, SalonPresse, Literarischer Vereinigung des Salon, Wien, 2019 / Acest text a apărut în ”Salon 1988 până astăzi. Antologie și documente, editată de Rainer Vesely și Bernhard Widder, SalonPresse, Literarische Vereinigung des Salon, Viena, 2019
