O mare bucurie este atunci când cunoști un om pe care nu numai că-l respecți pentru ceea ce face în domeniul culturii, dar îl și apreciezi ca om.
Pe Micaela Ghițescu am cunoscut-o mai întâi ca pe o excelentă traducătoare din portugheză. Ea mi-a înfrumusețat viața, ca și multor alți români, prin traducerea în limba română a unor romane ale scriitorului portughez Eça de Queiroz. Apoi, am descoperit dicționarele de limbă spaniolă și portugheză pe care le-a alcătuit. O muncă imensă, plină de acribie, inteligență și anduranță este alcătuirea unui dicționar, o îndeletnicire pe care puțini oameni pot s-o ducă la bun sfârșit, cu atât mai mult când este vorba de o muncă individuală. Dar, așa cum a învățat singură portugheza și spaniola, Micaela Ghițescu a dovedit că poate să se înhame și la dificila muncă de concepere și realizare a unor dicționare. Apoi, cu experiența dicționarelor sus-amintite, a alcătuit un original dicționar trilingv: structuri frazeologice din spaniolă și portugheză cu echivalențe în română. Dar și o gramatică a limbii portugheze.
Mai târziu, am cunoscut omul. Am avut ocazia s-o vizitez în casa ei din apropierea Parcului Cișmigiu. M-a primit cu o ceașcă de ceai negru și biscuiți, așa cum se obișnuia pe vremuri. Timpul parcă se oprise în loc.Casa ei elegantă păstrase șarmul și rafinamentul gesturilor de curtoazie interbelice, unde oaspetele era tratat cu statornic respect. Atunci am sesizat atmosfera caldă, care nu era dată nici de frumosul mobilier, nici de elegantele lumini, nici de ferestrele mari. Ea izvora din bucuria Micaelei Ghițescu de a primi oaspeți.
Rareori am putut vedea o ființă – care a trecut prin atâtea încercări în viață, care a suferit în tinerețe o condamnare nedreaptă la închisoare, care și-a pierdut rudele atât de timpuriu, secerate cu brutalitate de regimul comunist – cu un spirit atât de optimist. Micaela Ghițescu se bucura în fiecare zi de raza soarelui, dar și de darul de a fi. Calvarul zilelor întunecate din vremea încarcerării dispăruse. Pentru ea se ștersese, odată cu chinul suferit, ceea ce este rău pe pământ. În existența ei, rămăsese, pentru totdeauna, numai lumina, numai soarele.
Imaginea Micaelei Ghițescu întipărită în memoria mea, va sta perpetuu sub semnul zâmbetului ei atotcuprinzător și bun.
