Poeta Rosa Jamali s-a născut în Iran în anul 1977. După ce a studiat Teatru la Universitatea din Teheran, Rosa a urmat cursurile de masterat ale Facultății de Limba și Literatura Engleză din cadrul aceleiași universități. În 1997, debutează cu volumul de poezii Acest corp mort nu este un măr, este ori o pară, ori un castravete, volum ce deschide calea către noi posibilități creative în poezia contemporană iraniană.
Poemele Rosei Jamali nu respectă forma poeziei clasice iraniene, cea a ghazal-ului sau a qaside-ului, cu rimă și ritm. Rosa este o autoare postmodernă care, în loc să urmeze reguli stricte în tălmăcirea versurilor sale, reușește să-și compună poemele în funcție de inspirația de moment. De aceea, putem observa în opera sa poeme de două-trei versuri sau poeme care se întind pe pagini întregi. Rosa sfidează normele și introduce epicul, narativul se combină cu lirismul, iar textul poemelor sale are o structură neregulată și fragmentară, versurile scurte alăturându-se versurilor lungi. Limbajul nemetaforizat, natural, familiar, jocul lingvistic și fluxul conștiinței sunt printre trăsăturile de bază ale versurilor Rosei Jamali.
Structura sintactică simplă a versurilor pe tot parcursul poemelor Rosei Jamali nu îngreunează munca traducătorului, însă dificultățile traducerii au survenit, în diferite rânduri, în menținerea cu rigurozitate a trăsăturilor lexicale care reflectă, la nivel semantic și lexical, caracteristicile specifice limbii persane. De exemplu, în poemul Pupila, varianta finală a versurilor Xāb-hā-ye fôri-am rā barā-ye šomā post mi-konam/ Lakke-hāyi ke xābam kard kahir-hā-ye ākhar-e in donyā bud/ Degardisi-ye dast-hām morde ast/ Kami xošrang-tar az diruz šode-am „Vă trimit prin poștă visele mele grăbite/ Petele pe care le-a făcut somnul meu sunt ultimele erupții ale acestei lumi/ Metamorfozele mâinilor mele au murit/ Am devenit mai frumos colorată decât ieri“ este:
Vă transmit prin poștă
visele mele grăbite
petele lăsate de somnul meu
sunt ultimele erupții ale acestei lumi
metamorfozele mâinilor mele, moartea.
Am o culoare mai frumoasă decât ieri.
În ceea ce privește referirile poetei la locuri, evenimente sau personaje mai mult sau mai puțin familiare cititorului român, am ales să fac trimiteri separate, sub forma notelor de subsol. De pildă, în poezia Feriga, autoarea face referire la persoane foarte importante din istoria Iranului, și anume la Bozorgmehr, un înțelept de renume din timpul dinastiei Sasanide, și la Yazdigard, ultimul rege sasanid și ultimul rege dinaintea cuceririi arabe. Așadar, Imperiul Sasanid este considerat ultimul stat „cu adevărat iranian“.
În registrul stilistic, pentru a accentua intensitatea anumitor trăiri ale eului poetic, am înlocuit anumite expresii – care, traduse în limba română, păreau anoste sau nu redau cu exactitate emoția transmisă de poetă – cu altele, mai expresive. Un exemplu în acest sens este reprezentat de construcția be ham reside budim (ad litt. „unul la altul ajunseserăm“), care a fost redată în traducerea în limba română prin „trupurile noastre s-au întâlnit“. Sau un alt exemplu: ān šey’-e monğamed ke asir-e dast-e tost be eštebāh mi-laghzad „acel obiect înghețat care este prins în mâinile tale alunecă din greșeală“ a fost tradus „acel obiect înghețat prins în mâinile tale ar aluneca fără ca tu să vrei“.
Verbul yax bastan înseamnă „a îngheța“, însă am ales să-l înlocuiesc cu un sinonim al său, „a încremeni“, având în vedere versul următor, în care este reliefată trecerea timpului:
Am încremenit aici
pe un stâlp îngust
pentru tine am scurs
timpul în râu.
De asemenea, au existat cazuri în care am adăugat diverși termeni, pentru a reda un ton similar celui impus de autoare: puk be xāne ke mi-resam (ad litt. „goală acasă că ajung”) a fost tradus „Ajung acasă – golită de conținut“. Sau, în cazul versului sang bar pišāni bargaštam (ad litt. „piatră pe frunte m-am întors“), având în vedere referirea făcută la xatm „înmormântare“ din versul precedent, am ales să traduc „m-am întors cu o piatră pecetluită-n frunte“.
Și termenii bi pedar „bastard“ și ’āriati „de împrumut“ au fost înlocuiți cu „orfan“ și „adoptat“.
În cazul expresiilor idiomatice, acestea au fost înlocuite cu expresii cu aceeași semnificație în limba română: expresia bar farq-e sarat „pe cărarea capului tău“ a fost echivalată cu expresia „în creștetul capului tău“, sau marāsem-e nām-gozāri „ceremonia denumirii“ a fost echivalată cu „botez“ în limba română.
Și utilizarea interjecțiilor sau a apelativelor este diferită în limba persană, așadar am recurs la interjecții specifice limbii române. În poezia Feriga, este utilizat doar apelativul barādar „frate“, însă am ales să traduc „O, frate“.
Un alt aspect referitor la dificultățile survenite pe parcursul traducerii poemelor Rosei Jamali este reprezentat de existența termenilor cu dublu sens: verbul zang zadan înseamnă atât „a suna“, cât și „a rugini“. De asemenea, sintagma dāyere-ye zangi poate avea sensul de „tamburină“ (instrument muzical – ad litt. „cerc de sunat“), cât și de „cerc ruginit“. Având în vedere contextul poeziei, în traducerea versurilor care conțin termenii menționați, am ales verbul „a suna“ și substantivul „tamburină“:
ceva sună…
de mi-ai împrumuta
o fărâmă din acea tamburină
nu voi mai găsi nicio scuză
am să mor!
Cuvântul nezām, împrumutat din limba arabă,are diverse sensuri în limba persană, printre care „ordine“, „stat“ sau „armată“. Am optat pentru cuvântul „stat“ în traducerea mea: „iar acest ținut părăsit/ este un stat care nu a mai fost locuit de mult“.
Și păstrarea ritmului impus de poetă în textul original, uneori alert, alteori static, a prezentat dificultăți în traducerea poeziilor. De aceea, a trebuit să recurg la reîmpărțirea versurilor poemului, pentru a reda anumite trăiri acolo unde, doar prin traducerea în limba română a anumitor sintagme, ar fi fost imposibil de transmis acele senzații instantanee și unice evocate de autoare. Bunăoară, versurile
’ anāseri ğoz‘ be ğoz‘ ke be man vābaste-and
va az xun-e man rang mi-girand.
cu o variantă intermediară a traducerii
elemente care s-au prins bucată cu bucată de mine
și își iau culoarea din sângele meu.
au fost traduse în forma finală:
sunt elemente – prinse de mine – frântură cu frântură
capătă culoarea sângelui meu
În aceeași poezie, am ales să împart un fragment în versuri mai scurte, pentru a transmite acele intermitențe ale vieții care se reflectă în Celula ceasornicului:
Burān ast
Dar dur dast sangi sost mi-šavad
Tasviri az enğemād ke ru-ye šiše mānde ast
Poli ke inğā šekaste ast
Va sokut ke ru-ye navār-e felezi ğārist
Hame čiz qarār ast be noqteyi kur bianğāmad.
cu traducerea:
E viscolul
în depărtare o piatră
își pierde din puteri
Forma de chiciură
care a rămas pe fereastră
un pod care s-a sfărâmat în acest loc
și liniștea ce se revarsă
pe un pilon de metal
totul își va găsi sfârșitul
într-un punct mort.
