Małgorzata Lebda (n. 1985) este originară din satul Żeleźnikowa Wielka (voievodatul Małopolska, sudul Poloniei). Este doctor în științe umaniste (specializarea teoria literaturii și a artelor audiovizuale), cadru didactic universitar.
A publicat cinci volume de versuri, cel mai recent fiind Sny uckermärkerów/ Visele uckermärkerilor (WBPiCAK, Poznań 2018). Pentru volumul Matecznik/ Sălașul (WBPiCAK, Poznań 2016), care a fost „Cartea Lunii Septembrie 2016” în Cracovia, autoarea a fost distinsă cu o bursă de creație „Stanisław Barańczak” (în cadrul Premiului pentru Literatură din Poznań) și a primit Premiul „Konstanty Ildefons Gałczyński”. Volumul Visele uckermärkerilor a fost nominalizat, în 2019, la Premiul Silesius din Wrocław (categoria „Cartea Anului”) și la Premiul Literar din Gdynia. Cărțile sale au fost traduse în limbile cehă (trad. Bogdan Trojak), italiană (trad. Marina Ciccarini) și sârbă (trad. Biserka Rajčić). Practică maratonul și alpinismul. Este fotograf. Locuiește la Cracovia.
Redacția FITRALIT: Cu ce dificultăți v-ați confruntat în timpul traducerii? Vă rugăm să dați exemple de situații, cu texte în original și în traducere.
Marina Ilie: Problemele de traducere pe care ar putea să le ridice poezia Małgorzatei Lebda vin, în primul rând, din zona ortosintaxei. Fragmentarismul, lipsa semnelor de punctuație (cu excepția poemelor în care apar paranteze rotunde, semnul întrebării, linia de pauză, două puncte), concentrația formelor verbale, fluxul neîntrerupt al imaginilor dispuse în versuri ce pot varia de la 3-4 silabe (uważna; mięso świni) la 24 de silabe (by obgryzały kruche gałęzie jabłoni przygląda się rozrasta i podchodzi), construcțiile eliptice și frecventele inversiuni au ca rezultat, în anumite situații, introducerea unor conectori (adverbe, pronume etc.) și elemente joncționale (cu precădere conjuncția copulativă) care să asigure coeziunea textuală în limba română: wychodzimy w pole w święty dzień sierpień jest nam/ nieprzychylny (widzę niepewność w oczach ojca) „ieșim în câmp într-o zi sfântă august e pentru noi/ neprielnic (văd îndoială în ochii tatălui meu)”; wszystkie swoje dzieci poświęciłem ziemi/ nie mogłem inaczej (…)// ranę zalałem pszczelim kitem latami obserwowałem/ gojącą się szramę a kiedy drzazga wędrowała żyłą/ w kierunku serca zapytałaś: śmierć? „mi-am dăruit toți copiii pământului/ nici nu puteam altfel (…)// ți-am uns rana cu cleiul albinelor am urmărit ani de-a rândul/ cicatricea vindecându-se iar când așchia călătorea prin venă/ spre inimă m-ai întrebat: moartea?”; bowiem jak przekonywał ojciec w jego gardle/ zamieszkało złe „căci așa cum îmi spunea tata/ în gâtul lui se-adăpostise răul” etc.
Trăsăturile poetice menționate − în special, modul de organizare ramificată a „narativului” și un anumit ritm interior al fiecărui text − implică recursul la procedee de traducere dintre cele mai variate:
- parafraza directă prin permutare (matkę otaczają pozostałe pszczoły „celelalte albine înconjoară matca”; rozszalałe od krwi psy „câinii smintiți de sângele ei”; przed śmiercią tą którą na polach opowiedział nam/ ojciec „în fața morții pe care tata ne-o împărtășise pe câmpuri”);
- transpoziția (wilgoć drąży modrzewiowe belki werandy „umezeala macină grinzile de brad de la verandă”; żadnych prób wyprowadzania z obłędu „nicio strădanie să scape de sminteală”; adjectivul substantivizat halny „vijelia”; przychodziła do ojca po spadziowy miód „venea la tata să ia miere de mană”; nieszczęścia całej wsi „nenorocirile din tot satul”; mamy od niego żółte cierpkie dłonie „iar palmele ni-s aspre și galbene”; po nieodległych grzmotach „când nu mai tunăprin apropiere”; przed uruchomieniem urządzeń „înainte să pornească utilajele”; klaskał widząc… „bătea din palme când vedea…”; teraz mam pewność że… „acum știu sigur că…”);
- concizia (…którą tak czule nosiliśmy na ustach a usta/ mieliśmy delikatne dotknięte odrą „…pe care noi o purtam cu atâta grijă pe buzele noastre/ ușor atinse de pojar”; scyzorykiem wyciągałaś pajęczaki byłaś przy tym/ uważna „cu briceagul îmi scoteai arahnidele mici erai ø/ grijulie”; ranę zalewamy pszczelim kitem na alkoholu „cu tinctură de propolis spălăm apoi rana”);
- explicitarea (nasłuchiwanie „ascultarea cu luare-aminte”; bzowina „sevă de mesteacăn”; to ty wyrwałaś mnie bieli „tu ai fost cea care m-a smuls din albul ninsorii”).
Alte opțiuni de traducere își găsesc justificarea în:
- evitarea unor repetiții, atunci când anumite unități lexicale din limba sursă converg spre același lexem în limba-țintă:
nagie kobiety oglądamy na dachu kombajnu/ pozostawionego na skraju wiśniowego sadu/ gazety należą do naszych braci zostawiamy/ je tam na noc „ne uităm la femei goale pe acoperișul combinei/ oprite la marginea livezii de vișini/ ziarele sunt ale fraților noștri le lăsăm/ acolo peste noapte”;
las czuje pustkę tego domu i próbuje się zbliżyć wysyła młode sarny/ by obgryzały kruche gałęzie jabłoni przygląda się rozrasta i podchodzi/ lisem pod stodoły z ciężkich bali „pădurea simte pustietatea casei și încearcă să se apropie îi trimite căprioarele tinere/ să roadă ramuri de măr fragede o privește atent se face mai mare și vine tiptil/ mai aproape de hambarele din bârne grele”;
ktoś z nas musiał/ (…) wrzucić tam zimne zwierzę/ ktoś inny musiał rzucić grudę ziemi „cineva dintre noi trebuia/ (…) să arunce acolo animalul rece/ altcineva urma să împrăștie o mână de pământ”;
- relațiile contextuale între cuvinte:
adjectivului ciemny/ „întunecat, închis (la culoare), aproape negru” i-au corespuns traduceri diferite în română (ciemne wnętrze „interior întunecos”; ciemna masa „puhoi negru” [aluzie la roiul de albine]; ciemny miód „miere brună” [sintagmă frecvent utilizată referitor la mierea de pădure, mierea de mană − pol. spadziowy miód − de culoarea chihlimbarului întunecat;]; ciemne kleszcze „căpușe pământii”);
substantivul dłoń „palmă, podul palmei; mână” are două traduceri distincte, în funcție de context: żółte cierpkie dłonie „palmele aspre (și) galbene”; tłuste dłonie „palmele grase”; jego dłonie przypominały/ szpony drapieżnego ptaka „mâinile lui aminteau/ de ghearele unei păsări de pradă”; aby ostatni raz dotknąć jego dłoni „ca să-i atingem mâna ultima oară”.Nienasycone este, în opinia noastră, un poem cu grad de dificultate sporit în ceea ce privește traducerea. Titlul acestuia este dat de determinarea poetică a unei realități inaccesibile cititorului. Același adjectiv („nesățios / nesățioasă”) este reluat în versul al doilea drept component atributiv al unei îmbinări nominale eliptice: obiectul desemnat rămâne necunoscut, menținându-se astfel echivocul lexical și gramatical, iar acest fapt motivează conversiunea lui într-o altă parte de vorbire, mai ales că precedă un verb la persoana a III-a singular (nie pozwala „nu permite, nu lasă să…”). Am apelat astfel la adverbializarea adjectivului și la traducerea oblică a unităților de sens („cu nesaț o împiedică să…” nienasycone nie pozwala jej…), fără ca această strategie să diminueze ambiguitatea limbajului poetic, despre care se susține în literatura de specialitate că ar reprezenta „un efect intenționat deautor, care trebuie respectat în traducere, când se apropie de echivoc și permite mai multe interpretări” (G. Lungu Badea, Mic dicționar de termeni utilizați în teoria, practica și didactica traducerii, Ed. Universității de Vest, 2012, p. 20).
