Traducerea versurilor este semnată de către Constantin Geambașu (căruia i se datorează, de asemenea, selecția textelor și îngrijirea ediției) și Marina Ilie, volumul fiind însoțit de o prefață a prof. dr. Joanna Dembińska-Pawelec (Universitatea Sileziană din Katowice). ”Revista de traduceri literare” a publicat, cu câteva luni în urmă, poezii ale Weronikăi Lewandowska (https://www.fitralit.ro/19-08-2018-weronika-m-lewandowska-ma-port-in-buzunare/) și ale lui Dawid Mateusz (https://www.fitralit.ro/31-10-2018-david-mateusz-en-strach-ktory-nosze-w-kieszeni-frica-pe-care-o-port-in-buzunare/ și https://www.fitralit.ro/31-10-2018-despre-farmecul-discret-al-intraductibilului/), atât poeta cât și poetul din Polonia provenind dintr-o generație mai tânără și fiind traduși de către Dan Mircea Duță. Acum, venim să completăm peisajul poeziei polone contemporane cu un scriitor din generația celor care au debutat în anii șaizeci ai secolului trecut într-un amplu volum de poezie care va apărea curând. (Fitralit)

1. Ce semnificație are acest text / autor în lista dumneavoastră de traduceri?

Această antologie de autor are o semnificație aparte în activitatea mea de până acum, având în vedere că m-am apropiat treptat, cu fascinație, dar și cu multă prudență de actul traducerii în general, de cel al traducerii de poezie în particular. În mod concret, acest volum reprezintă a doua încercare (finalizată printr-o apariție editorială) de a transpune versuri polone în limba română, la propunerea domnului prof. univ. Constantin Geambașu de a prelua traducerea a douăzeci și cinci de poezii din ultimele cicluri de poezii semnate de Adam Zagajewski, respectiv Pragnienie („Dorință”), Powrót („Reîntoarcerea”), Anteny („Antene”) și Niewidzialna ręka („Mâna invizibilă”). Am beneficiat, în felul acesta, de îndrumare și de un ajutor substanțial din partea Domniei Sale în soluționarea unor probleme de echivalență interlingvistică, transpunere a particularităților structurale și estetice ale originalului sau de gestionare a relațiilor de sinonimie. Satisfacția traducerii și a lecturii aprofundate a fost cu atât mai mare cu cât l-am regăsit în poezia lui Zagajewski pe poetul meu de suflet, Iosif Brodski (despre care am publicat un studiu monografic − Iosif Brodski. Avataruri ale eului, Editura Universității din București, 2014), de această dată poetul rus dezvăluindu-și individualitatea nu prin propria operă, ci ca artist al cuvântului „înveșnicit prin cuvânt” de către un mare poet polonez contemporan (în poezii precum Tema: Brodski sau Dimineață la Vicenza, scrisă în memoria sa și a regizorului polonez Krzysztof Kieślowski, ambii decedați în 1996). De altfel, Iosif Brodski afirmase − cu trimitere la poezia lui Adam Zagajewski − că „rareori se întâmplă ca muza poeziei să vorbească atât de clar și cu atâta însuflețire ca în cazul lui Zagajewski. Rareori am întâlnit un dialog atât de intens între Euterpe și Clio”.

2. Pe o scară de la 1 la 10, ce grad de dificultate credeți ca are textul de față?

9/10

3. Cu ce dificultăți v-ați confruntat în timpul traducerii? Vă rugăm să dați exemple de situații, cu texte în original și în traducere.

O trăsătură comună a textelor poetice zagajewskiene este versul liber, proiectat în forme ample, în fraze prolifice, cu o sintaxă complexă, ce aglutinează elemente lexicale eterogene (nume proprii, denumiri și locuri, titluri și citate din literatura universală, parafraze, aluzii livrești), unele dintre ele fiind derivate sau preluate direct din fondul lingvistic internațional provenit din culturile greacă, latină, italiană, franceză sau japoneză: epitalamium, Narkissos, praxis, silentium, vita activa, vita contemplativa, trecento, (teatrul) kabuki etc. Or, cel puțin din acest punct de vedere, traducerea este considerabil înlesnită. Cu toate acestea, fiecare poezie vine cu propriile dificultăți de transpunere, așa cum reiese din următoarele exemple.

În poezia Vita contemplativa, incipitul „Może to już wrzesień” („Poate că deja e septembrie”) este proiectat, prin cele două adverbe, în zona probabilității, a unei întinderi temporale incerte, care permite sesizarea potențialului sugestiv al acestuia: o stare atmosferică (și lăuntrică) proprie începutului de toamnă. Astfel, în formula introductivă a versiunii românești am optat pentru exprimarea aceleiași semnificații prin mijloace diferite („Vreme de septembrie”), în acord cu fluxul evocării din următoarele secvențe. Tot aici, afirmația „Oto czym jest” („Iată ce este”) − cu privire la ceea ce reprezintă o viață dedicată reflecției, inclusiv aria de manifestare a unui asemenea mod de viață − este reluată de cinci ori, fiind urmată în penultimul vers de constatarea „Czym jest, nie wiemy” (Ce este, nu știm”). Această remarcă din finalul poeziei accentuează ideea că, deși subiectului poetic a luat cunoștință prin intermediul observațiilor personale de ceea ce presupune felul de a trăi în meditație, în simpla contemplare a vieții, el nu are experiența plenară a acestui tip de existență. Prin urmare, la nivelul traducerii, nu a fost urmărită echivalența textuală a structurilor sintactice menționate, ci situația comunicațională, renunțând la invariantul de conținut „Iată ce este” în favoarea structurii conotative concordante „Iată ce înseamnă. Nu știm ce este” („Oto czym jest. Czym jest, nie wiemy”).

O situație în care nu a fost respectată echivalența formală dintre cele două texte este prezentă în prima strofă din poezia Blake: „i spotykał Boga Ojca na schodach/ skromnego domu i światłość w brudnym zaułku” („și dădea, pe scările locuinței sale modeste,/ de Dumnezeu Tatăl sau de o strălucire pe o stradelă murdară”), unde există o asimetrie de ordin sintactic între traducere și original.

Verbul „przyciskać” poate fi redat în română prin „a apăsa”, „a presa”, „a strânge”. Evident, și alte echivalente ar fi posibile, însă pentru a se adapta contextului din poezia Viforniță, i s-a dat corespondentul „se izbea”: „Na ulicy szalała zawieja,/ wiatr przyciskał do murów/ swoją siną twarz” („Afară își făcea de cap vifornița,/ vântul se izbea de ziduri/ cu fața lui vineție”).

Poezia Mă uit la o fotografie conține cel puțin două situații discutabile în privința transpunerii din limba polonă. Versurile „moja babcia znowu idzie do Brzuchowic niosąc/ tort na wyciągniętych ramionach i one nie mdleją” prezintă o imagine cât se poate de precisă: bunica merge în localitatea Brzuchowice, ducând un tort „pe brațele-i întinse”, cu pricepere, fără ca acest fapt să-i provoace o stare de istovire. Verbul „mdleć” („a leșina, a-și pierde cunoștința”), precedat de negație și utilizat la persoana a III-a plural referitor la brațele bătrânei, subliniază tocmai absența epuizării, o anumită energie în ciuda unui efort prelungit. Pentru termenul în discuție, dar și din punct de vedere stilistic, am recurs la formularea „bunica iarăși merge la Brzuchowice ținând/ un tort în brațe, iar brațele nu-i slăbesc”. În același text poetic, determinantul „twarzowy” („rafinat, cu gust, potrivit”etc.) din versul „okrutny Wermacht w twarzowych mundurach” („Wermacht-ul atroce în uniforme bine turnate”) figurează în asocierea cu o îmbrăcăminte-tip prezentabilă, caracterizată prin frumusețea liniei și croiala impunătoare, drept care s-a optat pentru echivalentul stilistic „bine turnat”.

În versul „Wróć myślą do koncertu, kiedy wybuchła muzyka” („Du-te înapoi cu gândul la concert, când muzica a pornit deodată”), verbul de aspect imperfectiv „wybuchać” pune problema opțiunii, în română, fie pentru „a exploda”, fie pentru „a izbucni”, din care numai primul are valoarea unui plerem și, tocmai de aceea, a rămas ca opțiune finală cel de-al doilea termen, asociat cu un segment de expresie adecvat în limba-țintă: „a se dezlănțui, a porni brusc și cu putere” (Încearcă să cânți lumea schilodită).

• Poet, eseist, prozator, traducător, Adam Zagajewski s-a născut la 21 iunie 1945 în orașul Lvov, într-o familie de intelectuali. A absolvit studiile de psihologie și filosofie la Universitatea Iagiellonă din Cracovia. A făcut parte din generația Noului Val din Polonia anilor ’70, când, în urma evenimentelor din martie 1968, s-a prefigurat clar dezacordul dintre politică și realitatea cotidiană. Încă de la prima plachetă de versuri, poetul a manifestat o largă deschidere spre diversitatea și pluridimensionalitatea fenomenelor, surprinzând ipostaze inedite, clar formulate. Lumea poetică a lui Zagajewski poate fi așezată sub semnul istoriei și al metafizicii. În pofida accentelor dramatice și întunecate, din versurile sale străbat predominant lumina și tonalitatea afirmativă în fața vieții. Sensibil la frumusețea lumii și a artei, poetul vede în poezie calea salvării și a reașezării sistemului axiologic. A primit numeroase premii care atestă pe deplin importanța și valoarea atelierului său de creație. Adam Zagajewski face parte dintre cei mai cunoscuți poeți polonezi contemporani, fiind tradus în numeroase limbi. (Joanna Dembińska-Pawelec) În anul 1988, Zagajewski a început să țină în fiecare an un ciclu de cursuri în cadrul programului Creative Writing, mai întâi la Universitatea din Houston (Texas), iar din anul 2007, la Universitatea din Chicago. Din acest moment, viața lui a devenit o perpetuă călătorie între orașe și continente. Cunoscând de copil experiența dezrădăcinării, a exilului, în anii maturității a devenit un călător, care se mută dintr-un loc în altul, atrăgându-l deopotrivă frumusețea și curiozitatea față de lume. Vizitează, așadar, muzee, expoziții, participă la concerte, străbate parcuri și grădini botanice, iar secvențele și impresiile înregistrate se regăsesc în textele sale. Este un călător atent, plimbându-se și reflectând pe străzile din Veneția, New York, Paris, Roma, Houston, Siena, Chartres, Delft, Siracuza, Bogliasco, Camogla, Moissac și multe altele, ce se perindă în lirica sa ca un caleidoscop. (…) Zagajewski readuce în versurile sale lumea produselor spirituale, care, pe urmele lui Karl Popper, pot fi numite cea de-a treia lume. Subiectul poetic intră în contact cu filozofi (Kierkegaard, Nietzsche, Simone Weil), pictori (Rembrandt, van Gogh), compozitori (Mozart, Schubert, Beethoven), rămâne în sfera de influență a operelor de artă (tablouri, muzică).