Amintirea vie a cadrului meu e o victorie cu mine

Întâlnirea recentă cu fotografia (a) lui Dan Ciupureanu este o întâlnire cu acea clipă magică pe care numai arta poate s-o ofere iubitorului de frumos, dar, în cazul lui, de autentic frumos, de frumos real, nefardat. Cum este să creezi fără să știi, iată ce ne învață, fără să vrea, Dan Ciupureanu așezat cu familia sa pe malurile Senei.

Acel moment în care lebedele așteaptă ceva minunat care va să vină, acel bărbat pe role prefăcând curbele din jurul obstacolelor într-o șerpuire artistică, acea fotografie surprinsă sub un pod, unde este adusă cu măiestrie o clădire chiar până în sufletul tău, pentru Dan Ciupureanu instantaneul semnificativ a devenit o pasiune, o stare, iar Parisul îi oferă cu generozitate atâtea prilejuri de a esențializa existența noastră, dar și a lui. Aceleași generoase ocazii sunt oferite oricui are un instrument de fotografiat la îndemână, dar puțini sunt cei care au ochiul să le vadă într-un moment al revelației. Cum spunea prietenul meu austriac, poet-arhitect-fotograf, Bernhard Widder: ”Fotografia este un alt fel de a vedea”. Și redescoperim cu această ocazie însușirile fotografiei alb-negru, care, eliberată de culori, subliniază și mai bine esența artei fotografice, forma, umbrele, nuanțele infinitezimale pe orice vreme, demonstrându-ne încă o dată, dacă mai era nevoie, că începuturile fotografiei, pe când nu se putea surprinde o imagine color, au fost vremuri, chiar dacă uitate, cu adevărat binecuvântate.

Așteptăm cu nerăbdare o expoziție de fotografie a lui Dan Ciupureanu, care și-a pus întreaga poezie a ființei sale în imagini – dacă nu abandonează arta fotografică furat fiind de mirajul filmului documentar –, cu lucrările sale la București unde, dacă nu va câștiga mult, va câștiga cu siguranță prețuirea confraților lui întru fotografie.

Titlurile fotografiilor din slide-show îmi aparțin și le-am dat în mod abuziv, fără a întreba autorul dacă este de acord cu ele. (Peter Sragher)

⁂

Acum vreo trei ani, prin 2017, cred, făceam poze cu telefonul, fotografiam cerul cu diferitele sale forme, de la zi la zi. Apoi, am început să fotografiez Parisul cu oamenii și monumentele sale. Am primit comentarii foarte frumoase pe-atunci, mulți zicându-mi că am ochi de fotograf. Primul aparat de fotografiat pe care l-am avut a fost unul mic, vechi, cu baterii normale, primit cadou de la Ali, fratele meu mai mic care, acum ceva vreme, a decedat. Am și acum aparatul.

Apoi, tata, (n.red. – poetul Ionel Ciupureanu din Craiova) care primise de la frate-meu cel mare un Canon, mi l-a făcut cadou, ca, până la urmă, de ziua mea, să primesc de la Iulia (n.red. – soția lui Dan Ciupureanu) un aparat foarte performant, care și filmează foarte bine, de altfel am filmat câteva scurtmetraje cu el.

Pasiunea pentru fotografie mi-a venit odată cu dragostea pentru artă, în sensul de a depăși cotidianul cu îndeletniciri frumoase.

De doi ani, tot învăț, privesc fotografii mari și mai am de învățat. Fotografia m-a învățat, ca și scrisul, să fac un eveniment din timpi morți, plimbări banale etc., dar și să văd lumea înconjurătoare cu un alt ochi – ochiul fotografului.

Nu câștig nimic material cu fotografia, nici măcar prea multă simpatie din partea celorlați, însă timpul câștigat prin practicarea sa, apoi amintirea vie a cadrului meu din orice moment, sunt o victorie cu mine, cu subaprecierea de sine, cu monotonia și cu viața, această junglă prin care trecem aproape neobservați.

Dan Ciupureanu (n. 1983, Craiova) a cîștigat concursul de debut al Editurii Vinea în 2014, cu volumul Efectul calmantelor, pentru care a primit Premiul pentru debut în poezie al revistei Tiuk!. În 2015, a publicat volumul de poezii Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr. 2, nominalizat pentru premiile Artgothica. În 2016, i-a apărut în Franța Les jeux paralympiques, poeme, în traducerea Carinei Nedov. Primul său roman, Omar și diavolii (Polirom, 2017), a fost nominalizat la secțiunea Tînărul prozator al anului 2017 în cadrul Galei Tinerilor Scriitori. În 2018, i-a apărut volumul de poezii Smoker’s Swan Song. În 2019, romanul Biroul de Întrebări Ridicole la Editura Polirom. A publicat poezie, teatru și proză scurtă în numeroase reviste literare din România, Germania și Franța. În 2019, a regizat mai multe scurtmetraje, dintre care La danse, O tragedie și Les émigrants au fost selecționate la festivaluri din România, Spania și Italia. Tot în 2019, fotografii ale sale au apărut în reviste din România, Brazilia și SUA. Locuiește în Franța.