Luna iunie a fost de bun augur pentru a celebra studiile lusitane în România, căci am avut bucuria de a-l avea alături de noi pe cel care este, așa cum consideră și dl. academician Mihai Zamfir ”cel mai bun traducător din portugheză în limba română”, domnul Dan Caragea. Puteți urmări aici înregistrarea Colocviului de traduceri literare organizat cu acest prilej la Muzeul Național al Literaturii Române care, trebuia să se petreacă, cum altfel, pe 10 iunie, când Lisabona își sărbătorește ziua, alegând să aducă un omagiu marelui poet Luís Vaz de Camões, ziua în care el s-a stingea din viață în anul 1580.
Ne bucurăm că de curând dl. Dan Caragea a devenit membru al Filialei București-Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România, iar chiar înainte de a deveni colegul nostru de breaslă cu acte în regulă, Juriul de Premiere al Fitralit a hotărât să-i decerneze Premiul Cartea Anului pentru traducerea a volumului Mensajem / Mesaje de Fernando Pessoa care a apărut la Editura Leviathan în 2022, volum însoțit și de un studiu introductiv și note.
Ne bucurăm că am reușit, chiar dacă după multă vreme, să aducem în comunitatea noastră un lusitanist de mare valoare, care ne îmbogățește și ne dă posibilitatea să ne mândrim cu realizările sale în domeniul traducerii literare și a interpretării operei marelui poet Fernando Pessoa, dar și a altor scriitori valoroși din Portugalia de azi și de altădată.
În cadrul Colocviilor, cum veți putea vedea în înregistrarea pe care v-o punem la dispoziție, s-a discutat, s-a citit în original și traducere în română din opera marelui portughez.
I-am invitat pe Dan Caragea, pe primul său profesor de portugheză, José Bettencourt Gonçalves, lector care a predat la Facultatea de limbi și literaturi străine a Universității din București (1975-1979) și care l-a însoțit la începutul acestei veri în periplul prin țară, dar și pe un alt student al domniei sale din acești ani, și anume Sorin Paliga, să ne împărtășească ce a fost atunci și cu ce au rămas în cariera lor, dar și în sufletul lor. Să nu uităm și prezența dlui academician Mihai Zamfir, care de fiecare dată a întâmpinat activitatea și traduce rile studentului său de odinioară cu recenzii laudative în ”România literară”. Ce satisfacție mai mare poate avea un profesor decât atunci când vede că un student al său îi calcă pe urme și se desăvârșește?
Dedicăm, de asemenea, un articol separat, unor poeme pe care Pessoa le semna cu unul dintre pseudonimele sale, Ricardo Reis.
Vizionare plăcută.
