FILIT – un festin cultural al lunii octombrie

0
47
FILIT ȘI NOUL PROIECT TRANSLIT 2019

Ca în fiecare an din 2013 încoace, octombrie este luna FILIT la Iași: febrilă, intensă, colorată fantastic de toamnă, cu zile de vară indiană, ploi monotone, seri electrifiante pe scena Teatrului Național și nopți albe de poezie la „Casa FILIT”, într-o diversitate de stări în care ne aduc proza, poezia și textul dramatic, prin voci din lumea întreagă.

Lor li se adaugă vocile traducătorilor, ale editorilor, ale managerilor culturali, ale profesorilor și ale curatorilor și ajutorul voluntarilor, fără entuziasmul cărora nu ar exista nici cultura în sine, și nici festinul cultural din fiecare an de la FILIT.

…scriitorii privesc orașul, îl asimilează și îl redau celor care vor să-l vadă, și altfel, prin intermediul operei lor, transfigurat prin filtrul imaginației, sensibilității, culturii, personalității lor, totul depinde de privire, de fapt…

Interviu cu Andreea Răsuceanu (https://www.lapunkt.ro/2016/09/interviu-andreea-rasuceanu-geografie-literara-bucurestiul-si-primarii-sai-literari/)

Dana Bădulescu

Anul acesta, festinul cultural – în care s-au servit întâlniri, dialoguri și mese rotunde cu autori și traducători, expoziții, maratoane cinematografice, ateliere de traducere, ateliere de lectură, poezie, povești improvizate și joacă literară, dezbateri, spectacole-lectură și concerte – a început pe 2 octombrie și s-a încheiat pe 6 octombrie. Evenimentele s-au desfășurat, simultan, ca de fiecare dată, la „Casa Fantasy” (Casa de Cultură a Sindicatelor), „Casa FILIT” (în Piața Unirii, chiar în inima orașului), Colegiile Naționale din Iași, Centrul de Limbi Moderne și Integrare Culturală „Grigore T. Popa” din Iași, Casa de Cultură „Mihai Ursachi” a Municipiului Iași (de pe Dealul Copoului), Galeria de Artă „Theodor Pallady” din Iași (pe strada Lăpușneanu), Institutul Francez din Iași (lângă Arhivele Statului, mai sus de Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”), Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași, Palatul Culturii din Iași, British Council Iași, Palatul Copiilor din Iași, Teatrul Luceafărul din Iași, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, cafeneaua Fika (lângă librăria „Junimea”), Cafeneaua Acaju, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, Muzeul „Mihai Codreanu” (Vila Sonet) din Iași, Muzeul „Ion Creangă” (Bojdeuca) din Iași, Muzeul „Mihail Sadoveanu” din Iași, Librăria Cărturești din Iași, Atelierul de Pictură din strada Lăpușneanu, Colegii Naționale din Pașcani, Hârlău, Târgu Frumos.

La FILIT se trasează harta literară a Iașiului cronotopic

În săptămâna aceea, literatura a coborât de pe rafturi, s-a întrupat și a prins voce, s-a îmbrăcat cu nonșalanță în blue jeans și tricou, în fuste și rochii mini, midi sau maxi, în ținute strălucitoare de seară și a mers pe trotuarele Iașiului, a intrat în cafenele, în muzee, în săli de curs, în amfiteatre, lăsând în urmă dâre de parfum, nori imperceptibili de pudră și urme de ruj pe câte un obraz sau pe cine știe ce oglindă a cărei suprafață îndrăgostită i-a reținut un moment surâsul discret.

Scriitori, traducători, interpreți și literatura vie

Adolescenta care eram demult a citit The Catcher in the Rye, romanul lui Salinger, unde un alt adolescent, Holden Caulfield, simțea nevoia de a vorbi cu autorii cărților care-l incitau: ”What really knocks me out is a book that, when you’re all done reading it, you wish the author that wrote it was a terrific friend of yours and you could call him up on the phone whenever you felt like it.” Citind rândurile acelea, aș fi dat orice să-l fi putut suna pe Salinger și să vorbim despre Holden și despre visul lui de a sta de veghe în lanul de secară pentru a-i salva pe toți copiii care ar fi fost în pericolul de a cădea de pe stânca din lan. Și eu aveam același vis și, mai ales, aceeași dorință ca și Holden de a visa cu ochii deschiși atunci când citeam o carte captivantă și de a vorbi cu cel sau cea care a scris-o despre viața din carte și viața cărții. Atunci, ca și acum, pentru mine literatura era și este o dimensiune cât se poate de reală, de vie, de palpabilă, iar autorii cărților, din trecut și din prezent, îi insuflă propria viață. Pentru mine, toți autorii sunt vii și, așa cum scrie și E. M. Forster în Aspects of the Novel, ”Another image better suits our powers: that of all the novelists writing their novels at once. They come from different ages and ranks, they have different temperaments and aims, but they all hold pens in their hands, and are in the process of creation.” Forster ne îndeamnă: ”Let us look over their shoulders for a moment and see what they are writing.”

Literatura este viață într-un anumit spațiu și timp, inspirat din real sau din imaginar, însă atunci când cititorul deschide cartea și intră în lumea ei, spațiul și timpul de acolo devin prezentul lecturii. Fiecare astfel de experiență mi-a întărit mereu această senzație.

Din 2013 și până în 2019, FILIT a fost săptămâna din fiecare an când visul adolescentei care s-a identificat cândva cu Holden s-a împlinit. Nu doar că am întâlnit autori cu care mi-aș fi dorit să vorbesc, dar am cunoscut autori ale căror cărți nu le citisem și pe care le-am citit cu aviditate și fascinație în urma discuțiilor. La FILIT mai mult decât oriunde și mai pregnant decât oricând, literatura este viață trăită, realitate vie, care pune stăpânire peste cei mai mulți locuitori ai orașului. Străzile se animă de cititori ai căror ochi scânteiază de bucurie, ale căror degete ating tandru coperți și răsfoiesc nerăbdătoare și curioase pagini cu miros de tipar nou.

Dacă aș putea fi ubicuă, ceea ce în imaginarul literaturii ar fi posibil, aș fi în toate locurile FILIT și aș vorbi cu toți participanții FILIT simultan. Limitată de natura mea fizică din care ubicuitatea și simultaneitatea nu fac parte, am participat la câte evenimente a fost fizic posibil ca interpret, ca organizator al unei întâlniri memorabile cu traducătorul american Sean Cotter (căruia i-am luat un interviu publicat în numărul din luna trecută al acestei reviste) și ca spectator la întâlniri cu Dan Coman, Ahmed Saadawi, islandezul Sjón și la seara cu Mihail Șișkin la Teatrul Național.

Este al treilea an când particip la întâlnirile profesionale ale editorilor, managerilor culturali și traducătorilor. Anul acesta, pe 3 octombrie, am fost interpretă pentru prima din cele două întâlniri, care a avut loc la Institutul Francez, alături de colega mea Dana Monah, interpreta de limbă franceză, a cărei traducere în română o preluam atunci când era cazul. Am aflat despre politicile de traducere, despre promovarea și marketingul cultural din diverse țări și am plecat, sub impactul acelei diversități, la întâlnirea clubului Alecart cu trei autori, fiecare cu propria viziune asupra istoriei în timp și spațiu: Lionel Duroy, Herman Koch și Andreea Răsuceanu.

Vineri, pe 4 octombrie, la Casa FILIT, i-am șoptit la ureche lui Faruk Šehić ceea ce se vorbea în română și ceea ce preluam din traducerea în română a colegei mele Simona Modreanu, traducătoarea romanului Eugenia. De data aceasta, Simona era interpretăși reda în română ceea ce vorbea autorul romanului, Lionel Duroy, despre cutremurătoarea poveste imaginară de dragoste dintre Mihail Sebastian și Eugenia, o tânără din Iași, studentă la filologie. Aerul se încărcase din nou de istorie: Šehić luptase el însuși în războiul din Bosnia-Herțegovina, conducând o unitate de 130 de soldați, suferise răni grave în acel război, iar după aproape douăzeci de ani, în romanul Quiet Flows the Una,  a împletit cel mai terestru realism cu momente fantastice și un lirism tulburător. Alături de cei doi, Dan Miron, profesor de istorie, ne-a vorbit despre ultimul său roman Ascultă muzica. Seara, alături de Sorana Lupu, am tradus întâlnirea dintre Richard Ford și Marius Chivu de la Teatrul Național. Spumos, plin de umor, pe alocuri ironic, Ford a atins și note grave atunci când a vorbit despre prietenia lui cu Raymond Carver.

Câteva cuvinte despre tonul profetic al lui Mihail Șișkin, inspirat de întinderile necuprinse ale Rusiei și adâncit de experiența exilului, care pare să fie soarta scriitorului rus, țin loc de concluzie a întâlnirilor de anul acesta. Șișkin, deși nu fără un umor la fel de profund ca și tragismul său profetic, a vorbit în fața unui public vrăjit despre misiunea scriitorului, despre ce înseamnă succesul, despre literatura lui Joyce, în scrierile căruia se-ntâlnesc mai multe limbi și culturi și despre viitorul Rusiei și, desigur, al omenirii. Ultimele cuvinte au fost de o simplitate pe care o regăsim în orice om de talent: cu ceea ce am scris, ne-a mărturisit Șișkin, se poate întâmpla orice; importanți sunt ai mei, despre a căror angajare civică a vorbit în același timp cu mândrie.

Clisura Dunării, Dragoljub Firulovic, 60 x 70 cm, acryl on canvas, 2019
Clisura Dunării, Dragoljub Firulovic, 60 x 70 cm, acryl on canvas, 2019

TRANSLIT – un club de lectură, traduceri literare și creative writing la UAIC

I don’t mean to reconstruct the narrow, exclusive consensus of the nineteenth century. I like the broader, more disputatious view of society to be found in modern literature.

Salman Rushdie, „Truth, Lies, and Literature” in The New Yorker (https://www.newyorker.com/culture/cultural-comment/truth-lies-and-literature)

Inspirată de spiritul FILIT din toți acești ani, am proiectat, împreună cu mai mulți colegi și câțiva studenți de la Facultatea de Litere, un club de lectură, traduceri literare și creative writing, adresat studenților tuturor facultăților Universității „Alexandru Ioan Cuza” și, în același timp, profesorilor pentru care literatura este vie.

Gândindu-mă la un nume pe care să-l dăm clubului, în mintea mea a răsărit, cu o surprinzătoare prospețime conceptuală, TRANSLIT: literatura contemporană care transcende cotidianul, deși nu eludându-l, care traversează spațiile culturale și lingvistice, creând astfel un spațiu globalizat al transliteraturii și, prin această situare, al translației.

Vom vorbi despre întâlnirile lunare ale clubului, despre atelierele de traduceri și de creative writing în numerele viitoare Fitralit. Deocamdată, așteptăm o primă întâlnire pe data de 30 octombrie, în care profesorul Dan Cristea de la Facultatea de Informatică ne va prezenta posibile scenarii în care computerul ar putea asista analiza literaturii.

Prima întâlnire de lectură de pe data de 13 noiembrie va fi o discuție a romanului Eugenia al lui Lionel Duroy, care ilustrează dramatic conceptul de transliteratură: scris de un scriitor francez, tradus de o traducătoare ieșeancă, Simona Modreanu, romanul este un decupaj al unui moment de un tragism cutremurător din istoria Europei, trăit de cuplul Mihail Sebastian–Eugenia în Iașii și Bucureștii anilor ’30–’40.

O întâlnire extraordinară a clubului va fi pe data de 25 noiembrie, cu prilejul lansării, în mai multe orașe, a volumului de poezie în ediție bilingvă in defence of the cherries / în apărarea cireșelor, rezultat al dialogului dintre un român și un danez care s-au simțit inspirați de Mărțișorul lui Arghezi în sezonul cireșelor aproape coapte. Poemele sunt traduse de două traducătoare românce, foarte atente la muzicalitatea, coloritul și expresivitatea versurilor.

Întâlnirea de lectură de pe 11 decembrie 2019 va aduce în discuție romanul Olgăi Tokarczuk Poartă-ți plugul peste oasele morților.

Anul TRANSLIT 2020 va începe cu întâlnirea de pe data de 15 ianuarie, sub auspicii Richard Ford. Vom discuta volumul de nuvele Rock Springs, tradus de Marius Chivu.

Lasă un răspuns