Nu știu cum am putut trăi toți anii trecuți fără FILIT

0
52

Anul aceasta, am avut onoarea să fiu invitată la a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere din Iași. Despre FILIT, am auzit multe lucruri pozitive, dar, fără o experiență directă, este greu de imaginat.

Jarmila Horáková
Jarmila Horáková

Și, într-adevăr, realitatea întrece orice închipuire. Organizarea se poate compara cu o traducere bună – nu-ți dai seama că nu citești un text scris direct în limba ta maternă, adică, în cazul lui FILIT, ai impresia că totul merge foarte natural, fără niciun stres și doar bănuiești câtă muncă stă în spate. În Iași, am fost ultima dată acum aproape douăzeci de ani, atunci ca turist care a trecut prin centrul orașului în grabă, încercând să vadă în scurt timp tot ce este interesant, și să aibă timp să bea și o cafea. De această dată, am avut câteva zile bune la dispoziție, în plus multe dintre evenimente au avut loc în săli reprezentative ale Palatului Culturii sau ale Universității, chiar în inima orașului. Acolo mi-am dat seama ce are Iașiul excepțional în comparație cu celelalte orașe din România: tradiția neîntreruptă de capitală a principatului, cu toata mândria și maiestatea sa, în cel mai bun sens al cuvântului. Și, în ultimii ani, acest festival al literaturii care atrage nu numai scriitori și traducători, ci și manageri culturali și edituri de renume internațional.

În prima seară, la deschiderea oficială, am făcut cunoștință cu ceilalți traducători de literatură română: Joanna Kornaś-Warwas din Polonia, Gabriela Koszta din Ungaria, Marian Ochoa de Eribe din Spania și Fernando Klabin din Brazilia. Și mi-am dat seama (pentru a câta oară deja?) ce mică e lumea. Cu Joanna, probabil, ne-am salutat pe fugă când eram studente, eu în anul întâi, ea în anul al treilea, în Cracovia, unde am ajuns să studiez timp de o lună limba română cu studenții polonezi, datorită programului de schimb universitar CEEPUS. Și cu brazilianul Fernando am aflat că avem prieteni comuni din Cehia și din România. Acești doi traducători au avut o prezentare comună despre traducerile din opera lui Max Blecher în limbile lor: polonă și portugheză braziliană.

În următoarele zile, i-am cunoscut și pe ceilalți traducători*, care au venit anul aceasta la Iași din toată Europa și chiar din America, fie în calitate de invitat, fie pe cont propriu, fiecare dintre ei cu personalități foarte interesante, cu destine diferite, dar legate laolaltă de pasiunea profundă pentru cultura și literatura română și, bineînțeles, unii dintre ei prin scriitorii traduși (cei mai mulți tălmăciseră M. Cărtărescu și V. Vosganian). Deci am putut discuta și bârfi la micul dejun, prânz și cină, fiind cazați în același hotel. Unii dintre ei, precum Joanna sau norvegianul Steinar Lone, un spirit bun al traducătorilor de literatură română, vin la FILIT în fiecare an. Este ca și cum te întorci acasă – de unde, de fapt, n-ai lipsit niciodată. Evenimentele oficiale perfect moderate de Monica Joița ne-au permis să ne cunoaștem mai bine din punct de vedere profesional, iar la unul dintre aceste evenimente ne-am întâlnit și cu traducătorii români din Asociația traducătorilor literari – ARTLIT. Am aflat de la ei că au probleme asemănătoare cu cele pe care le întâmpină traducătorii din Cehia – onorarii prea mici chiar și pentru o viață modestă (nu spun decentă) și lipsa de apreciere la orice nivel – în țările noastre postcomuniste, abia acum învățăm că este politicos să menționăm numele traducătorului la lansări de cărți din literatura universală sau la alte evenimente legate de un anume volum, care n-ar fi existat în limba cehă – sau română – fără traducătorul lui.

Partea importantă a festivalului este participarea la evenimentele cu scriitorii, cu unii te cunoști de mult și este o revedere plăcută după un timp mai scurt sau mai lung, cu alții faci cunoștință aici, pe loc. Una dintre cele mai surprinzătoare întâlniri pentru mine a fost cu domnul Radu Părpăuță, a cărui proză scurtă am tradus-o cu câțiva ani în urmă, în cadrul unui proiect cu revista LiterNet. Domnul scriitor mi-a scris, probabil, una dintre cele mai frumoase dedicații în versuri, în cartea lui pe care mi-a dăruit-o: „Jarmilei H., un cadouaș, de la Iași.” Apoi, a comentat întâlnirea noastră foarte scurtă, de circa cinci minute, pe facebook, dând dovadă de cunoștințe uimitoare și neașteptat de profunde de cultură și cinematografie cehă. Dintre autorii străini, mi-a părut bine că l-am cunoscut pe slovenul Drago Jančar, ale cărui cărți le-am citit ca studentă.

Acestea sunt doar câteva piese dintr-un mozaic mult mai mare și plin de culoare al acestui festival, despre care se poate vorbi numai și numai la superlativ, pentru că se vede și se simte că este pregătit cu mare devotament de organizatorii lui – Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici, Monica Sylvan, Georgiana Leșu și ceilalți membri ai echipei, inclusiv voluntari inimoși, pregătiți să ajute și să rezolve orice problemă. Sincer, nu știu cum am putut trăi toți anii trecuți fără FILIT. Este – repet – ca și cum te întorci acasă – de unde, de fapt, n-ai lipsit niciodată.


* Anul aceasta, au mai participat următorii traducători din străinătate (în ordine alfabetică): Georg Aescht (Germania), Jan Willem Bos (Olanda), Jan Cornelius (Germania), Sean Cotter (SUA), Antònia Escandell Tur (Spania), Mirela Ferraiuolo (Franța), Marily Le Nir (Franța), Ivana Olujić (Croația).

Lasă un răspuns