„A pierit o instituție“ – la trecerea în neființă a lui Alexandru Calciu

0
210

Un coleg de breaslă de o deosebită calitate umană – unde modestia era una dintre cele mai prețioase, dar și nedrepte față de el, față de munca lui de traducător literar, dar și de lexicograf excepțional.

Alexandru Calciu s-a născut la 27 august 1934, a studiat la ”Universitatea din București” în cadrul Facultății de limbi și literaturi străine – italiană și spaniolă(1950-1955). A fost închis pentru un an și jumătate, după Revoluție din Ungaria – 1956. A fost angajat la ”Institutul pentru relații internaționale” și a lucrat ani de zile la Ambasada Cubei la București. Peste 25 de ani a lucrat la CNEFS, apoi, după 1989, la Ministerul Tineretului și Sportului, pensionându-se abia la 72 de ani. În anul 2016, a primit Premiul Opera Omnia, decernat de Filiala București – Traduceri Literare a ”Uniunii Scriitorilor din România” pentru întreaga operă de traducere literară și pentru excepționala muncă lexicografică.

În plan personal, a avut deosebitul noroc să o cunoască de tânăr pe georgianca Zaira Samharadze de care s-a îndrăgostit iremediabil și – în ciuda tuturor opreliștilor vremurilor comuniste – s-a căsătorit cu ea. Zaira Samharadze a renunțat la tot și a rămas în România. Ea nu i-a fost numai o preaiubită soție, ci și o parteneră de încredere în proiectele literare și lexicografice.

Alexandru Calciu era animat de o mare iubire pentru limbile acestei lumi, și cunoștea foarte multe limbi: latină, spaniolă, franceză, italiană, engleză, portugheză, germană, iar de dragul soției, a învățat și limba georgiană. A tradus mult din limba spaniolă, Lisandro Otero, Bernardo Kordon, J.J. Armas Marcelo. Romanul care însă i-a marcat existența și pe care l-a redat magistral a fost scris de către Gabriel García Márquez, ”Colonelului n-are cine să-i scrie”, Editura pentru Literatură Universală, 1967 (retipărit de Editura Rao, 2015), o capodoperă desăvârșită la numai 28 de ani de către scriitorul columbian. Tânărul, pe atunci, Alexandru Calciu a avut meritul de a-l traduce la noi în țară, într-o vreme când numele lui nu însemna mult în Europa și nici în lume.

El a elaborat – cu acribie, inteligență, entuziasm, anduranță, profesionalism și, nu în ultimul rând, sacrificii – (împreună cu soția sa, Zaira Samharadze ) cel mai complex Dicționar spaniol-român din lexicografia românească, îmbogățit permanent în cele trei ediții (1992, 2002 și 2017, ultima ediție apărând cu puțin înainte de moartea sa) și a ajuns la peste 100.000 de cuvinte-titlu. Acest instrument de lucru, de învățare, de traducere, de cultură este un adevărat monument dedicat limbii spaniole, dar și limbii române. De asemenea, a conceput – tot împreună cu soția sa – un excelent Dicționar român-spaniol cu peste 60.000 de cuvinte-titlu (2009).

A fost un om minunat, întotdeauna săritor, entuziast, participant activ la manifestările culturale ale Filialei București – Traduceri Literare a ”Uniunii Scriitorilor din România”, al cărei membru a devenit târziu, dar cu pe deplin meritat. Spunea cu tristețe profundă în glas și suflet marele traducător Sorin Mărculescu „A pierit – odată cu Alexandru Calciu – o instituție!“

Lasă un răspuns