Un nou regal – la mai puţin de o săptămână de la Colocviile Vânătoarea regală – am pus la cale o manifestare culturală pentru iubitorii, de această dată, a retroversiunii literare şi teoriei retroversiunii literare care a avut loc miercuri, 11 noiembrie 2015, orele 18.00, la „Biblioteca Metropolitană București“, str. Tache Ionescu nr. 4, sala Mircea Eliade: „Colocvile de traduceri literare 18 – Arta traducerii lui Eminescu în engleză“.
înregistrarea și prelucrare – Victor Potra.
Cu o zi înainte, pe 10 noiembrie, lui Adrian G. Sahlean i se decerna Premiul Cartea Anului pe anul 2014 din partea Filialei Bucureşti – Traduceri Literare a „Uniunii Scriitorilor din România” pentru volumul Migălosul cronofag, editura Maşina de scris – vezi video în site-ul nostru. El s-a învrednicit nu numai să vină special în ţara de baştină, România, din Boston, SUA, unde locuieşte, să participe la premiere, dar ne-a bucurat cu prezenţa sa la acest Colocviu de Traducer Literare, menit să prezinte în profunzime preocupările sale legate de traducerea şi traductibilitatea lui Mihai Eminescu în limba engleză.
Ostilităţile le-a declanşat George Volceanov, exegetul său – vezi articolul substanţial din primul număr al „Revistei de Traduceri Literare”,care se poate citi aici: http://www.fitralit.ro/19-10-2015-eminescu-reloaded-adrian-george-sahlean-un-luceafar-al-traducerii-de-poezie/ -, făcându-i o prezentare în stilu-i binecunoscut, care îmbină argumentaţia pertinentă cu efluviul unei metafore avântate . Părerea lui George Volceanov este că realizările în retroversiunea literară a lui Eminescu în limba engleză nu este opera unui om, ci a unui înger. În ciuda protestelor lui Adrian G. Sahlean – traducătorul lui Shakespeare în limba română încerca să sugereze abrupt că munca acestuia nu este pământeană, precum Luceafărul eminescian, ci a unui înger care s-ar fi pogorât asupra lui Adrian G. Sahlean şi i-ar fi arătat, mistic, calea. Calea întru traducerea versurilor eminesciene în engleză. Înger este şi pentru travaliul imens dedicat lui Eminescu, pe care însuşi Adrian G. Sahlean îl apreciază drept „o muncă de ocnaş”. Şi cum altfel poate să fie această muncă intensă, răbdătoare, plină de acribie, dedicaţie şi iubire dacă traducătorului i-au trebuit nu mai puţin de 4 ani !, ca să desăvârşească echivalarea poemului capital al lui Eminescu în limba lui Shakespeare ?
Ascultaţi şi priviţi acest Colocviu.
O să vă bucuraţi. Veţi descoperi un om care nu se grăbeşte în iubirea lui pentru Eminescu, din respect şi din profesionalism. A nu te grăbi înseamnă a citi, a înţelege, a încerca, a abandona, a dispera, a te întrista, a încerca iar, a medita, a îmbunătăţi, a şlefui, a te bucura, a cizela şi, într-un târziu, a ieşi în lume cu acele versuri în engleză în care crezi în adâncul fiinţei tale şi care-l pot face, cu adevărat, pe Eminescu universal.
Felicitări „comitem”!