Serghei Esenin: „Când planeta ea însăși e beată”

and |aprilie 23, 2018|Despre vin, Nr. 30, Revista de Traduceri Literare

Chestiunea paternității nu e tranșată în cazul acestei poezii, cuprinsă totuși, de pildă, în volumul de Opere complete comentate, apărut la prestigioasa editură Nauka din Moscova între 1995 și 2000 și care a fost preluată chiar și în manuale școlare. Textul, pentru care nu s-au păstrat nici manuscris autograf, nici copie dactilografiată autorizată, nici vreo ediție antumă, a fost publicat pentru prima oară în 1971, în articolul „Опыт атрибуции стихотворных текстов с проблемным есенинским авторством” („Încercare de atribuire a unor texte poetice posibil eseniene”) de L. F. Sokolova și V. P. Timofeeva, din culegerea Теория поэтической речи и поэтическая лексикография (Teoria limbajului poetic și lexicografia poetică) apărută la Șadrinsk.

Justina Bandol

Justina Bandol

Comentând asemănările lexicale, prozodice și de atmosferă cu volumul Moscova cârciumărească, autorii articolului trag concluzia că avem a face cu o poezie scrisă de Esenin în anii 1923-1924.

La câțiva ani după, în 1978, criticul și teoreticianul literar S. A. Reiser, în a doua ediție a cărții sale Основы текстологии (Bazele textologiei), desființează practic analiza și verdictul celor doi cercetători precedenți, conchizând că e vorba probabil de imitația realizată de un autor necunoscut după Esenin. Dintre principalele sale argumente, amintim neregularitatea silabică a versurilor originalului și absența nejustificată a rimei între versurile 1 și 3 ale strofei a 3-a, cu totul atipică pentru poetul matur care era Esenin la vremea respectivă. Judecând după faptul că poezia e azi menționată peste tot ca aparținându-i lui Esenin, opinia lui Reiser n-a fost împărtășită de prea mulți specialiști. Textul are, în mod cert, intonații eseniene.

Îi sunt profund recunoscătoare lui Alexandru M. Călin pentru ajutorul acordat în procesul de traducere a poeziei.

Месяц рожу полощет в луже,
С неба светит лиловый сатин.
Я стою никому не нужен,
Одинокий и пьяный, один.

А хорошего в жизни мало,
Боль не тонет в проклятом вине,
Даже та, что любил, перестала
Улыбаться при встрече мне.

А за что? А за то, что пью я,
Разве можно за это ругать,
Коль на этой на пьяной планете
Родила меня бедная мать.

Я стою никому не нужен,
Одинокий и пьяный, один.
Месяц рожу полощет в луже,
С неба светит лиловый сатин.
Luna-și spală obrazu-n băltoacă,
Ceru-i – tot – violet satinat.
Sunt doar eu; lumii nu-i pasă dacă
Azi pe lume stau singur și beat.

E durere în viață atâta,
Că n-o-neacă blestemul din vin.
Chiar și-acea ce-o iubeam hotărât-a
Să n-o bucure că ne-ntâlnim.

Și de ce? Fiindcă beau – de aceea.
Însă drept e să fiu ocărât,
Când planeta ea însăși e beată
Unde-am fost de măicuța născut?

Sunt doar eu; lumii nu-i pasă dacă
Azi pe lume stau singur și beat.
Luna-și spală obrazu-n băltoacă,
Ceru-i – tot – violet satinat.
Share this Post:

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.