Am rugat-o pe specialista în limbă și literatură persană Adela Chiru, cu studii aprofundate în Iran, să întreprindă ceva cu totul special pentru numărul jubiliar al Revistei de traduceri literare, și anume un lucru cu care nu este îndeobște familiară, și anume să realizeze o retroversiune a unei poezii în limba persană. Când am vorbit întâia oară nu știa dacă am eu pe cineva în gând, iar eu i-am replicat că poetul/poeta este la alegerea ei. Așa că a coborât în timp șaizeci de ani în arheologia poeziei române și s-a oprit la volumul de debut al Anei Blandiana, dintr-o epocă de dezgheț a literaturii române și se simțea o oarecare libertate de expresie în literatură, dar și în alte arte, se ieșise din perioada stalinistă. Era o perioadă când debuta și Marin Sorescu, Ioan Alexandru etc. (Peter Sragher)
***
Dans în ploaie
Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne,
Iubiții mei, priviți dansul acesta nou, nou, nou,
Noaptea-și ascunde ca pe-o patimă vântul în bezne,
Dansului meu i-e vântul ecou.
De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc
Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele.
Știu, voi iubiți părul meu grav și năuc,
Vouă vă plac flăcările tâmplelor mele.
Priviți până o să vi se atingă privirea de vânt
Brațele mele ca niște fulgere vii, jucăușe –
Ochii mei n-au cătat niciodată-n pământ,
Gleznele mele n-au purtat niciodată cătușe!
Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze și destrame-mă vântul,
Iubiți-mi liberul dans fluturat peste voi –
Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul,
Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi!
رقص در باران
شاعر: آنا بلندیانا
،باران را بگذارید از شقیقه‌ها تا مچ پاهایم در آغوشم بگیرد
،ای محبوبان من، این رقص تازه، تازه، تازه را بنگرید
،شب، همچون تمنایی پنهان، باد را در دل تاریکی می‌پوشاند
.رقصم را، بادْ پژواک است
از رشته‌های باران بالا می‌روم، گره می‌زنم، چنگ می‌زنم
.تا پلی میان شما و ستارگان بسازم
،می‌دانم، شما موهای سنگین و پریشان مرا دوست دارید
.شما شعله‌های شقیقه‌هایم را می‌ستایید
بنگرید تا جایی که چشمانتان به باد برخورند
– دستانم همچون صاعقه‌هایی زنده و بازیگوش
چشمانم هرگز در دامن زمین فرو نرفته‌اند
!مچ‌‌هایم هرگز زنجیر به پا نکرده‌اند
،باران را بگذارید مرا در آغوش کشد و باد مرا پراکنده کند
– رقص آزادم را که بر فراز شما می‌وزد، دوست بدارید
،زانوهایم هرگز بوسه‌ای بر خاک ننهاده‌اند
!موهایم هرگز در گل و لای تقلا نکرده‌اند
