În calitate de tălmăcitor al operei lirice Dans în ploaie a distinsei poete Ana Blandiana, m-am aflat în fața unei sarcini de o profundă complexitate și delicatețe: aceea de a transpune esența versurilor românești în cadențele melodioase ale limbii persane. Acest demers a presupus o permanentă oscilație între fidelitatea față de textul original și imperativul de a crea o versiune care să vibreze în acordurile sensibilității cititorului persan, evocând spiritul liric al unor poete moderne precum Forough Farrokhzad și Simin Behbahani. În acest context, tema libertății, centrală atât în poezia Anei Blandiana, cât și în cea a lui Forough Farrokhzad, precum și inovațiile poetice ale lui Simin Behbahani au oferit un cadru conceptual pentru a realiza o traducere care să păstreze spiritul originalului, dar să rezoneze cu sensibilitatea cititorilor persani.
Libertatea ca temă universală: Ana Blandiana și Forough Farrokhzad
Tema libertății este axă centrală atât în creațiile Anei Blandiana, cât și în cele ale lui Forough Farrokhzad. În Dans în ploaie, Blandiana celebrează eliberarea de constrângeri prin fuziune simbolică cu natura. Versuri precum „Genunchii mei n-au sărutat niciodată pământul“, redat în persană prin «زانوهایم هرگز بوسه‌ای بر خاک ننهاده‌اند» (Zānū-hā-yam hargez būse-ī bar khāk nanehāde-and) și „Părul meu nu s-a zbătut niciodată-n noroi“, redat în persană prin «موهایم هرگز در گل و لای تقلا نکرده‌اند» (Mūhā-yam hargez dar gel-o-lāy taqlā nakarde-and), exprimă o respingere categorică a limitărilor impuse de societate sau de condiția umană. Această viziune simbolică rezonează profund cu imaginea transformării, eliberării din captivitate și a renașterii din poezia lui Farrokhzad, care simbolizează lupta femeii pentru emancipare într-o societate patriarhală.
În poemul ”Another Birth”1 (Tavallodi digar), Farrokhzad scrie: ”I will plant my hands in the garden / I will grow I know I know I know” «دست‌هایم را در باغچه می‌کارم \ سبز خواهم شد می‌دانم می‌دانم می‌دانم» (dast-hā-yam rā dar bāghče mī-kāram / sabz khāham šod mīdānam mīdānam mīdānam) sau ”I shall wear / a pair of twin cherries as ear-rings / and I shall put dahlia petals on my finger-nails” «گوشواری به دو گوشم می‌آویزم \ از دو گیلاس سرخ همزاد \ و به ناخن‌هایم برگ گل کوکب می‌چسبانم» (gūšvārī be do gūš-am mī-āvīzam / az do gīlās-e sorkh-e hamzād / va be nākhon-hā-yam barg-e gol-e kūkab mī-časbānam) și ”there is an alley / where the boys who were in love with me / still loiter with the same unkempt hair / thin necks and bony legs / and think of the innocent smiles of a little girl / who was blown away by the wind one night.” «کوچه‌ای \ هست که در آنجا \ پسرانی که به من عاشق بودند هنوز \ با همان موهای درهم و گردن‌های باریک و پاهای لاغر \ به تبسم معصوم دخترکی می‌اندیشند که یک شب او را باد با خود ببرد» (kūče’ī / hast ke dar ānjā / pesarānī ke be man āšeq būdand hanūz / bā hamān mū-hā-ye darham va gardan-hā-ye bārīk va pāhā-ye lāghar / be tabassom-e ma’sūm-e dokhtarakī mī-andīšand ke yek šab ū rā bād bā khod bebarad). Metafora dorinței de libertate, îngrădită de barierele fizice și sociale, reflectă o tensiune similară cu cea din poezia Anei Blandiana. Totuși, la Farrokhzad, această dorință este adesea marcată de un ton melancolic sau chiar pesimist, pe când la Blandiana dansul devine expresia triumfătoare a libertății desăvârșite. În traducerea mea, am încercat să păstrez această energie a originalului românesc, adaptând-o la sensibilitatea lirică a limbii persane.
Inovația poetică: Ana Blandiana și Simin Behbahani
Din punct de vedere stilistic, tehnicile poetice ale Anei Blandiana pot fi puse în dialog cu inovațiile poetice ale lui Simin Behbahani. Behbahani este cunoscută pentru modul în care a transformat gazelul clasic persan într-o formă modernizată, capabilă să abordeze teme contemporane, utilizând conversația poetică pentru a crea o polifonie de voci ce reflectă complexitatea experienței feminine și sociale.
În mod similar, Blandiana folosește imagini puternice ale naturii – ploaia, vântul, stelele – pentru a construi o narațiune poetică ce transcende granițele personale și sociale. De exemplu, versurile „De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc / Să fac legătura-ntre voi și-ntre stele“, redate în limba persană prin «از رشته‌های باران بالا می‌روم، گره می‌زنم، چنگ می‌زنم \ تا پلی میان شما و ستارگان بسازم» ( az rešte-hā-ye bārān bālā mī-ravam, gereh mī-zanam, čang mī-zanam / tā polī miyān-e šomā va setāregān besāzam), pot fi comparate cu maniera în care Behbahani creează punți între tradiție și modernitate prin structurile sale inovatoare de gazel. În traducerea mea, am încercat să păstrez această fluiditate simbolică, utilizând imagini familiare cititorilor persani, pentru a reda conexiunea dintre uman și cosmic.
Captarea chintesenței poemului
Preocuparea mea principală a fost să surprind chintesența poemului – sentimentul inefabil de libertate, simbioza cu elementele naturii și exuberanța dionisiacă a dansului sub ploaie. Am năzuit să păstrez vivacitatea imaginilor și energia pulsatilă a versurilor originale, adaptându-le totodată la nuanțele subtile ale limbii și culturii persane, într-o manieră care să evoce forța expresivă a poeziei lui Forough Farrokhzad.
Astfel, versul „Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne“ a fost metamorfozat în «باران را بگذارید از شقیقه‌ها تا مچ پاهایم در آغوشم بگیرد» (bārān rā bogzārīd az šaqīqe-hā tā moč-e pā-hā-yam dar āgūšam begīrad). În această transpunere, am căutat să conserv imaginea îmbrățișării ploii, adaptând concomitent structura frazei pentru a rezona cu sensibilitatea lirică a poeziei persane moderne.
Transfigurarea expresiilor idiomatice
Una dintre provocările cele mai subtile a fost transmutarea expresiilor idiomatice și a metaforelor specifice limbii române. În acest sens, am căutat cu asiduitate echivalente în persană care să transmită aceeași intensitate emoțională și forță imagistică, inspirându-mă din bogăția expresivă a celor două poete iraniene.
Sintagma „părul meu grav și năuc“ s-a metamorfozat în «موهای سنگین و پریشان» (mūhā-ye sangīn-o parīšān), evocând imaginea unui păr greu și dezordonat. „Flăcările tâmplelor mele“ au fost transpuse ca «شعله‌های شقیقه‌هایم» (šo’le-hā-ye šaqīqe-hā-yam), păstrând astfel imaginea poetică a intensității emoționale incandescente, într-o manieră care amintește de metaforele îndrăznețe ale lui Forough Farrokhzad.
În același timp, am ales să păstrez expresii precum „Iubiți-mi liberul dans fluturat peste voi“ sub forma «رقص آزادم را که بر فراز شما می‌وزد، دوست بدارید» (raqs-e āzādam rā ke bar farāz-e šomā mīvazad, dūst bedārīd), introducând o subordonată relativă, pentru a reda simultan ideea libertății personale și impactul colectiv al acesteia.
Perpetuarea ritmului și muzicalității
Ritmul și muzicalitatea – elemente esențiale ale expresiei poetice – au constituit o preocupare constantă în procesul de traducere. Deși păstrarea rimei exacte se dovedește adesea inaccesibilă în transpunerea versurilor în limba persană, am căutat să recreez o cadență similară, prin alegerea meticuloasă a lexemelor și prin structurarea atentă a frazelor, inspirându-mă din muzicalitatea versurilor lui Simin Behbahani, cunoscută pentru inovațiile sale în domeniul prozodiei persane.
Repetițiile, precum triada „nou, nou, nou“, au fost conservate sub forma «تازه، تازه، تازه» (tāze, tāze, tāze), menținând astfel efectul stilistic și pulsația ritmică a originalului, într-o manieră care evocă tehnicile de repetiție folosite adesea de Forough Farrokhzad pentru a accentua intensitatea emoțională.
Adaptarea la universul cultural persan
Am fost pe deplin conștientă că anumite imagini sau referințe ar putea să nu rezoneze cu aceeași intensitate în contextul cultural persan. În aceste situații, am căutat să descopăr echivalente care să transmită aceeași emoție sau idee, chiar dacă imaginea exactă suferea o transmutare, ghidându-mă după modul în care Forough Farrokhzad și Simin Behbahani au reușit să îmbine tradiția poetică persană cu sensibilități moderne.
Cu o atenție deosebită, am selectat lexeme care să transmită ideea de libertate și refuz al constrângerilor, într-o manieră care să vibreze în sufletul cititorului persan, păstrând totodată forța expresivă a versurilor originale și evocând spiritul rebel și inovator al poeziei lui Forough Farrokhzad.
Epilog
Am aspirat, prin transpunerea acestui poem, să creez o versiune în limba persană care să capteze nu doar sensul literal, ci și spiritul, ritmul și impactul emoțional al originalului, într-o manieră care să dialogheze cu tradiția poetică persană modernă reprezentată de Forough Farrokhzad și Simin Behbahani. Nădăjduiesc că rezultatul final reușește să transmită frumusețea și profunzimea versurilor Anei Blandiana, oferind concomitent o experiență poetică autentică pentru cititorii de limbă persană, invitându-i să danseze, la rândul lor, în ploaia metaforelor și a sensurilor multiple, într-un dans liric care transcende granițele culturale și lingvistice.
1. Întrucât nu există traducere a poemului în limba română, am apelat la traducerea în limba engleză, disponibilă pe website-ul dedicat autoarei, la adresa https://www.forughfarrokhzad.org/selectedworks/selectedworks1.php
