prezentare și traducere Alexandru M. Călin
Ca de obicei l-am supus unei încercări aparte pe Alexandru M. Călin, care cunoaște mai multe limbi decât degetele unei mâini, dacă nu a ambelor mâini, și i-am propus să traducă din occitană. Nu mai știu dacă i-am sugerat să transpună în limba română o poezie a ceea ce eu știam de la marea performeră de poezie Anne Waldman (SUA) că este Troubairitz (căci astfel și-a intitulat unul din volumele ei de poezie în care urmărește femeia-trubadur prin timp) sau a ales el. Fapt este că din puținele poezii rămase de acum aproape o mie de ani, avem una tradusă în română.
Pentru că ut poesis musica, pentru a reformula un vechi adagiu latin, vă propunem să și ascultați singura melodie a troubairitzei Comtessa de Dia, pe propriile versuri, și anume A chantar m’ér çò qu’eu no volria (Mi-e dat să cânt despre ceva ce nù vreau). Interpretarea aparține formației de muzică antică ”Puy de Sons D’Autrefois” într-un concert care a avut loc pe 31 iulie 2011 în Espacio Ronda Madrid. Această compoziție, text și muzică, este, în fapt, de singura melodie a vreunei troubairitze care s-a păstrat. (Peter Sragher)
*
Se știu foarte puține lucruri despre Comtessa de Dia – o remarcabilă prezență feminină, printre numeroșii poeți și rarisimele poetese de limbă occitană la care istoria literară se referă astăzi prin cuvântul „trubaduri“. E sigur doar că ea a trăit în secolul XII. Totuși, nu este exclus să fi murit în cel de-al XIII-lea; i se atribuie două prenume – Beatriu sau Isoarda –, trei soți – peste numele cărora putem trece – și, în sfârșit, patru poeme, peste care tăvălugul vremii nu pare să fi trecut.
Nici unul dintre ele nu poartă, firește, vreun titlu. În lipsă de așa ceva, fiecare poem este cunoscut după versul inițial. Dintre toate patru, am ales să îl traduc pe cel intitulat Estat ai en greu cossirier – din simplul motiv că mi s-a părut cel mai disciplinat metric și cel mai ușor de echivalat.
Am încercat peste tot să păstrez măsura de opt silabe. Depășirile, acolo unde există, aparțin originalului. Cele trei strofe rimează ABBACDDC ABBACDDC EFFEGHHG – structură pe care am păstrat-o întocmai. Ispita care m-a pândit la tot pasul a fost să înfrumusețez textul, să îl „îmbunătățesc“, în favoarea expresivității, dar în detrimentul fidelității față de text și al simplității originalului. Nu pot scăpa de senzația că traducerea, orișicât, ar fi meritat rime ceva mai rare, cuvinte mai livrești și mai grele, manierlâcuri care să apropie textul, în vreun fel sau altul, de epoca lui Conachi, a lui Anton Pann și a poeților Văcărești. Evident, când originalul nu are titlu, traducția cu atât mai puțin s-ar cuveni să aibă unul; totuși, dacă, trecând peste bun-simț, m-aș încumenta să dau un titlu tălmăcirii, acesta ar fi, cu siguranță, work in progress.
ESTAT AI EN GREU COSSIRIER
Estat ai en greu cossirier
Per un cavallier qu’ai agut,
E vuoil sia totz tenps saubut
Cum ieu l’ai amat a sobrier;
Ara vei qui’eu sui trahida
Car ieu non li donei m’amor,
Don ai estat en gran error
En lieig e quand sui vestida.
Ben volria mon cavallier
Tener un ser en mos bratz nut,
Qu’el s’en tengra per erubut
Sol qu’a lui fezes cosseillier;
Car plus m’en sui abellida
Non fetz Floris de Blancheflor:
Ieu l’autrei mon cor e m’amor
Mon sen, mon huoills e ma vida.
Bels amics avinens e bos,
Cora.us tenrai en mon poder?
E que jagues ab vos un ser
E qu’ie.us des un bais amoros;
Sapchatz, gran talan n’auria
Qu’ie.us tengues en luoc del marit,
Ab so que m’aguessetz plevit
De far tot so qu’ieu volria.
MĂ CHINUIEȘTE DORUL GREU
Mă chinuiește dorul greu
De-un cavaler ce l-am avut
Și vreau fac atotștiut
Cât l-am iubit de mult, mereu.
Dar vai! N-am fost cu judecată,
Când nu i-am dat al meu amor,
Și mă căiesc îngrozitor,
Atât în pat, cât și-mbrăcată.
Mult l-aș mai strânge-n brațe eu,
Pe seară, gol, în așternut!
Mult ar găsi și el plăcut
În chip de pernă, sânul meu!
Căci vreau – mai mult decât odată
A vrut Floris lui Blancaflor –
Să-i dărui inimă, și-amor,
Și gând, și văz, și viața-mi toată.
Prieten scump, frumos și bun
Au când vei fi-n puterea mea?
Lungită lângă tine-aș vrea
Să te sărut cu drag nebun!
Ba tare mi-ar plăcea, să știi,
Să te primesc și drept bărbat –
Dar numai când vei fi jurat
C-ai să faci tòt ce voi dori.
