Apariția, în luna februarie a acestui an, a numărului 100 al Revistei Filialei București de Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România constituie un eveniment cultural de amplă rezonanță, care merită să fie salutat nu numai de breasla traducătorilor literari dintr-o limbă străină în română sau din română într-o limbă străină, ci și într-un context socio-cultural mult mai cuprinzător. Într-adevăr, străvechea artă de a traduce opere din tezaurul literar al propriei națiuni, dar, neîndoios, și al umanității, prin strădania de a păstra mesajul, imaginile artistice și muzicalitatea textului original, avea nevoie de o înnoire, întemeiată pe criteriile impuse de actualitate în multiple domenii. Este întocmai scopul esențial pe care și-l propune – și îl duce cu succes la bun sfârșit – revista FITRALIT.
Înființată în octombrie 2015, revista a ajuns la numărul 100 și este singura cu acest profil din țară. Chiar și la nivel internațional, se pare că nu putem găsi ceva similar ca formă și conținut, căci acolo revistele dedicate, în general, vieții literare nu abordează fenomenul traducerii în mod exclusiv, ci într-un cadru mai general, împreună de probleme de traductologie, interpretare, terminologie, redactare etc. (de ex. Meta, Palimpsestes, Équivalences și altele).
Activitatea bogată a revistei pe care o omagiem aici a reușit să îmbine aspectele teoretice ale relativ recentei discipline a traductologiei cu cele concrete, ce țin de o vastă și amănunțită informare la zi.
Remarcăm, în acest sens, extrema varietate a modalităților prin care se realizează aceste două obiective fundamentale. Astfel, un rol de seamă l-au avut colocviile și simpozioanele (naționale și internaționale) axate pe diverse probleme majore ale traducerii literare, precum: traducere și retraducere, retraducere vs. plagiat, definirea sferei de cuprindere a noțiunii de traducere literară, traducerea literară și / vs. lexicografie și multe altele. De asemenea, foarte importantă este informarea cititorilor despre recente (sau în avanpremieră) apariții de traduceri, despre activitățile filialei: acordarea unor premii (cel anual al filialei, Premiul Opera Omnia, Premiul de Excelență, distincții din partea unor ambasade și institute culturale străine pentru traducătorii români etc.), dezbateri binevenite – și, uneori, înflăcărate – pe diverse teme (statutul traducătorului literar; literatură, politică și societate etc.), ateliere de traducere, secțiunea In Memoriam etc. În privința participării la acest cuprinzător evantai de activități, se cuvine să evidențiez că revista este deschisă deopotrivă traducătorilor literari din toată țara și din străinătate, precum și unui public larg, interesat de problematica traducerii literare – scriitori, critici, cercetători, profesori etc.
Last but not least, doresc să apreciez, cu toată convingerea, căldura, dar și obiectivitatea, rolul fundamental al președintelui filialei noastre, Peter Sragher, entuziast și harnic inițiator și conducător al revistei, care a știut în permanență să propună, să îndrume, să organizeze, să mobilizeze într-un spirit de impresionantă conlucrare și colegialitate.
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT revista FITRALIT!
