În 2016, artistul vizual ucrainean Boris Kashapov deschidea la Moscova expoziția Mâinile sus. O metaforă la adresa nazismului, unde oamenii foloseau mâna stângă – o mână slab folosită de această lume a dreptacilor – nu cea dreaptă cu care în timpul hitlerismului se dădea bincunoscutul salut. O expoziție care era primită cu brațele deschise de ruși care au avut de suferit enorm în cel de-al II-lea Război Mondial.
Acea expoziție de acum 6 ani este în zilele de azi un fel de tristă ironie a soartei pentru artistul din Ucraina. Țara lui a fost de curând invadată tocmai de cei care se socoteau până de curând frații lor, rușii, care le-au spus ucrainenilor – cu tancuri și avioare și blindate și mitraliere – ”Mâinile sus!”, ce căutați în țara asta care trebuie curățată de voi?, în țara asta care nu vă aparține, ci trebuie să fie în posesia “Sfântului Imperiu Rus”. Boris Kashapov a hotărât să deschidă această expoziție la Moscova în anul 2016 după ocuparea de către ruși a Peninsulei Crimeea și a unei părți din estul Ucrainei în anul 2014.
Atacarea înnoită din 2022 a Ucrainei și crimele comise de ruși, dar și încercarea de ștergere de pe fața Pământului a ucrainenilor au avut însă un impact major asupra artistului, care a hotărât să-și părăsească țara împreună cu soția sa, Lesia Kulcynska – curator de expoziții de arte vizuale* – și fiica sa și să se exileze în Germania. Să-și exprime prin pictură, în libertate, suferința care i-a cuprins sufletul la moartea prietenilor și oamenilor din țara sa, la distrugerea sistematică a patriei sale. Peste 20 de picturi realizate după invazia rușilor sunt o mărturie impresionantă – expuse în Muzeul de Artă Recentă din București – a frământărilor sale pe drumul care l-a dus spre lumea liberă, unde nu mai avea să stea cu sufletul la gură că după viitorul sunet al sirenei casa lui ar putea fi făcută țăndări de o bombă, distrusă până la temelia și ar putea să-și dea ultima răsuflare.
Așa că țipetele oamenilor, lacrimile femeilor și copiilor, privirile lipsite de orizont și speranță ale bunicilor, câinii omorâți de exploziile bombelor, oamenii răniți și prăbușiți la pământ, femeile violate barbar, apoi ucise fără milă, oamenii executați cu mâinile legate la spate, dar și clădirile înnegrite, sfârtecate, căzute la pământ, pământul roditor al Ucrainei sfârtecat de bombe: toate și toți au căpătat culoare și formă în picturile sale, picturi care sunt o luptă interioară a artistului cu atrocitățile, cu brutalitatea, cu moartea, un răspuns în culori și forme la tot ceea ce se petrece și n-ar trebui să se întâmple în țara sa. Discutând – chiar în ziua deschiderii expoziției de la MARe ce-i înfățișează publicului română pe Les Lozovsky și Boris Kashapov – cu Daria Prydybailo – curatorul acestei manifestări artistice – în fața picturilor pe hârtia ce i-a fost la îndemână lui Boris pentru expirmarea în pictură a suferinței, ea spunea că aceste opere de artă nu sunt deloc în stilul lui, ci că sunt culori tari, tușe aspre, aruncate violent pe hârtie ca și când ai ataca un inamic. Și am râs amândoi, dar râsul nu a fost al nostru. Căci picturile acestea pot fi interpretate și ca o răzbunare artistică asupra agresorilor ruși – nemiloși, criminali, criminali de frați și de surori. Așa că am înțeles amândoi că Boris a fost nevoit să realizeze aceste picturi pentru că nu mai putea ține în el durerea.
Fiica lui Boris a participat, la cei 4 sau 5 anișori pe care îi are, în mod activ la vernisarea expoziției. Ba se plimba cu o mașinuță printre participanți, ba stătea meditativă la o masă cu scaune mult prea înalte pentru puterile ei pe care a fost nevoită să se cațere ca și cum ar fi fost o alpinistă în devenire. Și când tatăl ei vorbea, se oprea din curbele strânse luate cu mașinuța și stătea atentă, sorbindu-i cuvintele. După care pornea din nou în trombă, ca și cum și ea ar fi fost parte din happeningul ce avea să urmeze. Nu a rămas cu mama ei la Berlin, ci a vrut neapărat să vină cu tatăl ei la București, pentru că a văzut prea mulți tați ce-au rămas să lupte pentru țară și voia să fie în fiecare ceas, în fiecare minut, în fiecare secundă alături de tatăl ei drag.
Și a venit momentul happeningului lui Boris Kashapov. O dovadă, în plin in război, că arta vizuală trăiește, există, continuă pentru artiștii ucraineni și merită cu adevărat să fie cunoscută în lume, la fel cum este cunoscut eroismul bărbaților și femeilor care luptă pe baricade în Ucraina.
În aceeași zi de 22 martie 2022, Boris Kashapov ne-a demonstrat ce frumoasă este arta, necunoscută nouă, de a picta unghiile bărbaților. La etajul III al Muzeului de Artă Recentă, ne-am adunat cei care au participat mai înainte la vernisajul expoziției virtuale a artistului Les Lozovsky la parter și-am urmărit minute în șir cum Boris invita exclusiv bărbați din audiență să vină și să-și lase unghiile de la mâini în seama lui. ”Only for Men” (Numai pentru bărbați) stătea scris cu litere de-o șchioapă deasupra mesei înțesată cu sticluțe de ojă. În timp ce picta unghiile unui bărbat, ne explica nouă care sunt semnificațiile acestei îndeletniciri, care nu este nicicum o simplă vopsire a unghiilor precum o fac femeile în mod obișnuit. Cu drag vopsea unghiile bărbaților și crea modele multicolore, inspirat de o clipă. Și obișnuia să discute cu cel căruia îi picta unghiile, ca să-l cunoască mai bine, să simtă ce combinație coloristică i se potrivește. Desigur că pe la mijlocul evenimentului a apărut și fiica lui și a privit câteva clipe ce face tatăl ei, iar apoi a plecat la fel de iute precum a venit. Interesant este că și ”clientul” său nu era defel jenat, ci se gândise adesea ce ar însemna să aibă unghiile vopsite, dar nu s-a așteptat să fie pictate de un artist vizual, așa că uimirea lui a fost pe măsură. Boris vorbea, iar uneori se oprea zâmbind cu farmecul său aparte, spre public. Vorbea încet, cu delicatețe, aidoma fineții tușei sale în aplicarea culorilor pe unghii, pentru că se concentra asupra pensulelor subțiri.
Avea un zâmbet care părea că șterge întreaga suferință din impresionantele picturi aflate cu un etaj mai jos.
Avea un zâmbet pe care pare că scria mare PACE.
________________________
*Catinca Tăbăcaru Gallery din București prezintă între 14 aprilie și 9 iunie o expoziție a 13 artiști vizuali ucraineni intitulată ”State of Emergence” al cărei curator este Lesia Kulcynska. În această expoziție sunt și lucrări de Boris Kashapov.
