Sheldon Rosen, Moartea după Beckett

0
894

Așa cum menționează Cynthia Zimmerman în Enciclopedia teatrului Canadian[1] Sheldon Rosen este un dramaturg care s-a născut și a studiat în SUA ( în Rochester, statul New York), dar din 1972 s-a stabilit la Toronto.

Traducere și prezentare de Monica Bottez
Traducere și prezentare de Monica Bottez

El s-a afirmat cu piesele într-un act Love Mouse/Șarerecele iubit (1972, scrisă în tradiția teatrului absurd) și Meyer’s Room /Camera lui Meyer (1972, în tradiția suprarealistă), urmate de altele precum The Box /Cutia (1975), Frugal Repast/Masă frugală (1978), și Like Father, Like Son /La așa tată, așa fiu (1975) rescrisă apoi cu titlul The Grand Hysteri/Marele isteric (1978). A scris și piese pentru a fi mimate – Dwelling /Locuința (1977) and Impact (1980), dar piesa care s-a bucurat de cel mare succes este Ned and Jack (1978), ce aparține tradiției realiste și i-a adus autorului Premiul Asociației Autorilor Canadieni în 1980 . De asemenea cunoscute sunt piesele Souvenirs/Suveniruri (1985) și The Duck Sisters/Surorile Duck, cea din urmă scrisă în San Jose, California, pe când preda la universitatea respectivă. Rosen a fost președintele Ghildei Dramaturgilor Canadieni și a predat cursuri de dramaturgie și la Școala Națională de Teatru din Canada .

Piesa Dying After Beckett a fost inspirată probabil de faptul că Beckett și Ceaușescu au murit în aceeași zi, pe 25 decembrie 1989, dar textul dovedește că autorul s-a documentat despre viața și personalitatea dictatorului communist și a soției sale. Mai multe despre autor vezi la: http://www.canadiantheatre.com/dict.pl?term=Rosen%2C%20Sheldon

Dificultatea traducerii textului acestei piese rezidă în stilul colocvial, adesea argotic, în jocurile de cuvinte inspirate de prezența în scenă a scriitorului James Joyce și chiar in unele sintagme ce pot fi interpretate in două sau mai multe feluri. În acest sens chiar titlul Dying After Beckett este ilustrativ. Aici „after” poate fi interpretat ca o referire cronologică, dar și cu sensul de „potrivit cu/ în opinia lui Beckett, ambele aceste posibilități fiind sugerate și în limba română prin traducerea „Să mori după Beckett”.

Moartea după Beckett

(Un număr de arii și întreruperi)

fragment

CEAUȘESCU: A fost planul lui Dumnezeu să-i dea omului o lecție. Una pe care să n-o uite niciodată.

BECKETT: Și care ar fi lecția asta?

CEAUȘESCU: Că toți suntem niște viermi. Și că viermii cei mari îi mănâncă pe cei mici. Și că pentru un vierme cel mai grozav lucru e să se tranforme într-un șarpe. Din cei nobili. Sper că nu te-am dezamăgit.

BECKETT: Nu mi-aș face griji din pricina asta.

CEAUȘESCU: Deci avem și mai multe lucruri în comun?

BECKETT: Și ce zici despre afecțiune? În planul lui Dumnezeu?

CEAUȘESCU: La ce te referi?

BECKETT: La afecțiune.

CEAUȘESCU: Afecțiune? Nu înțeleg.

BECKETT: Dragoste.

CEAUȘESCU: El preferă supunerea.

BECKETT: Și tu?

CEAUȘESCU: Să zicem că avem aceeași părere. De ce întrebi? Ce vreii să zici?

BECKETT: Dacă cineva ți-ar oferi …dragoste?

CEAUȘESCU: L-aș scuipa în fața mincinoasă.

BECKETT: Și dacă cineva ți-ar oferi dragoste?

CEAUȘESCU: L-aș trânti la pământ și l-aș izbi cu cizmele în față, în coaste și în inima lui goală. Așa i-aș arăta dragosta mea.

BECKETT: Deci nu ai socoti-o un dar?

CEAUȘESCU: Ba da, celebrul Cal Troian. Îi lași să intre și ești condamnat.

BECKETT: Eu am trăit așa prea multă vreme.

CEAUȘESCU: Și oare pentru cine ești mijlocitorul?

BECKETT: Avem de a face aici, frate, cu o potrivire aranjată în cer.

CEAUȘESCU (după o pauză de reflecție): Pot să te întreb ceva?

BECKETT: Ce?

CEAUȘESCU: Când mi-ai spus “frate”, ai fost sarcastic?

(BECKETT bate măsura): Are vre o importanță?

CEAUȘESCU (bate măsura): Nu încă. Dar gândeșe-te. Poate că te afli aici pentru totdeauna. Poate că între noi doi am putea aranja ceva mai bun decât simplă „afecțiune”.

BECKETT: Și cam ce ar fi asta?

CEAUȘESCU: O înțelegere. Darul meu pentru tine.

BECKETT: Să ne rugăm Domnului de sus să nu fie nevoie să rămânem aici pentru totdeauna.

CEAUȘESCU: Și o să-ți petreci tot acest timp în copac?

BECKETT: Mă prinzi dacă sar?

CEAUȘESCU: Vorbești serios?

BECKETT: Cred că da.

CEAUȘESCU: S-ar putea. Și totuși…

BECKETT: S-ar putea să nu.

BECKETT râde și apoi încetează brusc. Apoi se pregătește să sară. CEAUȘESCU își întinde brațele. Luminile se sting. Apoi se reaprind luminând ÎNGERUL.

ÎNGERUL: Vreau ștreangul înapoi.

Intră ELENA

ELENA: Oh.

ÎNGERUL: De ce mă tot urmărești?

ELENA: Nu te urmăream.

ÎNGERUL: Ce vrei de la mine?

ELENA: O țigară. Fumai când ai venit.. De atunci vreau și eu una. Mai ai vreuna?

ÎNGERUL: Două.

ELENA: De unde le ai?

ÎNGERUL: I-au căzut cuiva pe drum.

ELENA: Mai e cineva mai încolo?

ÎNGERUL: N-am văzut pe nimeni.

ELENA: Îmi dai una?

ÎNGERUL ezită apoi cedează și îi dă o țigară. ELENA o ia pe ultima .

ÎNGERUL: Bucură-te de ea. Astea sunt ultimele.

ELENA: Bucură-te și tu. Oare o să ne mai bucurăm de alta vreodată?

ÎNGERUL aprinde țigara Elenei și o aprinde și pe a ei.

ÎNGERUL: Unde e soțul tău?

ELENA: O tot întinde pe furiș din preajma mea.

ÎNGERUL: Necazuri în Paradis?

ELENA: De ce ești așa de supărată pe mine? Suntem în aceeași luntre aici. Nu mai suntem diferite.

ÎNGERUL: Ba da, suntem.

ELENA: Pentru că tu ești mai tânără? Și asta te face mai dorită?

ÎNGERUL: Da, și chiar îi atrag pe nebunii de acolo.

ELENA: Aș face imediat schimb cu tine.

ÎNGERUL: Te cred.

Amândouă fumează liniștit. Trag în piept adânc. Dau aerul afară îndelung.

ELENA: Cine crezi că e? Cel de acolo?

ÎNGERUL: Cineva care a renunțat la fumat.

ELENA: Spune-mi te rog.

ÎNGERUL: De ce crezi că e un “el” și nu o “ea”?

ELENA: Nu știu. Poate că din același impuls care pe tine te-a facut să glumești

ÎNGERUL: Ce inseamnă Regina Tinerilor Comuniști?

ELENA: Regina balului. Aleasă în unanimitate. Pentru frumusețea și inteligența mea. Cândva demult.

ÎNGERUL: Doamne! Timpul n-a fost deloc îngăduitor cu tine.

ELENA: De ce vor toți să-mi strice orice bucurie?

ÎNGERUL: Cred că oricum chestia cu regina balului de absolvire e o prostie.

ELENA: E o cruzime să-mi spui așa ceva. Știind că a fost un moment așa de important pentru mine. De ce vrei să mă jignești așa? Eu am încercat să mă port prietenos și asta capăt pentru osteneala mea?

ÎNGERUL: Ai căpătat o țigare pentru osteneala ta…Mama a fost prințesa balului de absolvire a liceuleui și regina balului de absolvire a colegiului. Așa că m-am săturat până-n gât de prostiile astea. Oridecâteori se simțea puțin abătută scotea pozele. Ce frumușică era până a rămas însărcinată! „Niciodată nu mi-am putut reveni la corp dupa aia!” Mai ia un pahar de vin alb, mami, Asta sigur te ajută la corp.

ELENA: Atunci a fost foarte fericită cel puțin o data în viață.

ÎNGERUL: Așa cred.

ELENA: Crede-mă pe cuvânt. Unele momente rămân fără pereche.

ÎNGERUL: Și mult bine i-au facut!

ELENA: Sunt sigutră că e de altă parere .

ÎNGERUL: Voi două v-ați înțelege de minune.

ELENA: Probabil că da. Ai putea învăța o lecție de la noi. Să apreciezi bucuriile vieții. Micile plăceri prețioase. Care ne fac să mergem mai departe.

ÎNGERUL: Spune-mi și mie o mică plăcere pe care o putem aștepta aici

ELENA: De exemplu că omul cu țigările o să se întoarcă să ne ia.

ÎNGERUL: Adică să ne ducă undeva? Unde o să ne ducă ?

ELENA: „Acasă”. Unde ai fost dus mai înainte. N-am uitat ce-ai spus.

ÎNGERUL: Și tot ce-a avut de făcut, a fost să se lase de fumat. Dac-ar fi așa de ușor și pentru mine.

ELENA: Ce vrei să spui?

ÎNGERUL: Să iert. Asta e ce mi-a spus vocea.

ELENA: Ce „să iert”?

ÎNGERUL: Gândește-te. Sunt sigură că o să ai destui candidați.

ELENA: Și tot ce am de făcut e să-i iert și sunt liberă?

ÎNGERUL: Ușor de zis, greu de făcut.

ELENA: O iert.

ÎNGERUL: Tu să mă ierți pe mine? Pe măta.Da ce ți-am făcut eu?

ELENA: Mi-ai jignit sentimentele.

ÎNGERUL: Ți-am jignit sentimentele! Nu pot să-mi cred urechilor.Dar dobitocii care ți-au găurit piela cu gloanțe?De ce nu încerci să-i ierți pe ei?

ELENA: Bine. Te iert, generalule Stănculescu. Te iert, Gelu Voiculescu. Te iert, Malutan. Te iert, dle Billy Martin că ai fugit așa cum ai fugit. Sau să o iert pe Ioana D”Arc?

Începe să se ridice încet. Pe măsură ce furia ei crește, se ridică tot mai încet, așa încât în cele din urmă rămâne în aer, la jumătatea drumului

ÎNGERUL: Nu te cred.

ELENA: Te iert, președinte al completului de judecată, care ai fost atât de lipsit de importanță încât nici nu ai avut un nume, dar ai proferat insulte cum n-am mai pomenit la nimeni. Te iert, Căpitane Dabija, porc împuțit, și pe tine Maior Florescu, un porc și mai împuțit! Vă iert, porcilor de soldați care ne-ați împușcat, mai ales pe voi care ați preferat să vă ațintiți pușca asupra mea mea, nu a lui Niculae. VĂ IERT PE TOȚI PORCII INFECȚI,CARE MI-AȚI ÎNTINAT TOATĂ VIAȚA PENTRU CĂ AȚI FOST NIȘTE IMENȘI CĂCAȚI ÎMPUȚIȚI! Nu înțeleg? De ce nu cobor mai departe?

Kârgâzstan – țara munților fără sfârșit © Peter Sragher
Kârgâzstan – țara munților fără sfârșit © Peter Sragher

Intră în scenă BILLY din stânga.

BILLY: Ahhh!

ÎÎNGERUL (surprinsă): Ahhhh!

BILLY: Cum am ajuns înapoi aici?

ÎNGERUL: Întreabă-ți picioarele, nu pe mine.

BILLY:Ce faci acolo sus?

ELENA: Am rămas înțepenită. Ea m-a tras pe sfoară.

BILLY (adresându-se Îngerului): Și pe mine m-ai tras pe sfoară? Asta e ce mi s-a întâmplat?

ÎNGERUL: De unde să știu eu ce ți s-a întâmplat?

BILLY:M-am simțit mai pierdut ca nici o dată în viața mea.

ELENA: Dă-mă jos de aici.

BILLY: A fost cel mai cumplit sentiment de singurătate pe care l-am trăit. Cel mai cumplit.(Începe să plângă). Nu m-am simțit atât de singur în toată viața mea nenorocită.

Ea îl liniștește.

ÎNGERUL: Acum te-ai întors aici.

ELENA: Nu m-am întors. Nu sunt nicăieri. Nu vreau să fiu nicăieri. Prefer să fiu acolo jos, decât nicăieri.

În timp ce ELENA se pânge, Billy sărută ÎNGERUL cu pasiune. ÎNGERUL îi trage una.

ÎNGERUL: Ticălosul dracului! Idiotule !

BILLY: Iartă-mă.

ÎNGERUL: Te cred că-ți pare rău.

ELENA: Cum ai putut s-o săruți pe femeia asta în fața mea?

BILLY: Am dat-o –n bară, nu?

ELENA: Cum ai putut?

ÎNGERUL: Nu-i așa, ticălosule. Nu-i așa.

ELENA: O să vă ard pe rug pe amândoi!

ELENA coboară încet

BILLY (către ÎNGER): Îmi cer iertare. Întelegi? Nu sunt prea bun la cerut scuze.

ELENA: Uite ce mi-ai făcut.

ÎNGERUL: Ți se pare că e o ocazie specială. Asta încerci să-mi spui?

BILLY: Ei, ia ascultă. Îndrug și eu niște vorbe. Nu trebuie să sari la tot ce zic. Vreau să spun că asta e un moment tare sinistru din viața mea, de fapt nu din viața mea. Din moartea mea, sau ce dracu e.Oricum, îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt din nou într-un loc. Nicăieri e groaznic. Groaznic.

ELENA: Așa-i

ELENA ajunge jos când CEAUȘESCU intră alergând cu răsuflarea tăiată.

ÎNGERUL: Ce vrei?

ELENA: Dumnezeule, nu!

CEAUȘESCU: A dispărut. Eram cu brațele întinse să-l prind. Voia să sară din copac. Apoi a sărit. Și a dispărut in aer, la mijlocul drumului. Fără nici un strigăt. Fără nimic.

ELENA: E ceva și între voi doi.

CEAUȘESCU: Ce vrei să spui?

BILLY: Între voi doi?

ÎNGERUL: Veștile bune au picioare lungi.

BILLY: Mi-e greață.

ELENA: NICOLAE!

CEAUȘESCU: Ce?

ELENA: Cum ai putut face dragoste cu curva asta?

ÎNGERUL: Du-te-n măta.

BILLY: Oh, n-ar trebui să folosești asemenea cuvinte.

CEAUȘESCU:Ce acuzație imposibilă îmi aduci?

ELENA îl înșfacă și începe să îl adulmece.

CEAUȘESCU: Ce faci?

ELENA: Îi mai simt mirosul pe tine.

CEAUȘESCU: E o închipuire.

BILLY: Știam eu. Se vedea cu ochiul liber.

CEAUȘESCU: Ești un mincinos!

BILLY: Mă faci mincinos?!

ÎNGERUL: Nu ne –a plăcut nici lui nici mie. N-o să se mai întâmple.

CEAUȘESCU: Altă mincinoasă!

ELENA: Pleacă de lângă el!

ÎNGERUL: Nu urla la mine!

ELENA: Trădătoareo! Cățea! Întâi mă seduci cu o țigară și pe-urmă îmi înfigi un cuțit în inimă.

ÎNGERUL: Îmi cer iertare. Iartă-mă.

CEAUȘESCU: Îmi placec să le văd bătându-se pe mine. Mă pune în lumină cel mai bine. E pecetea mea.

ELENA: E ceva ce n-o să uit niciodată, Nicolae! O să te torturez pe vecie, îți promit!

CEAUȘESCU: O să-ți treacă.

ELENA: Niciodată!

ÎNGERUL: Încetați!

BILLY: Eu nu sunt destul de bun pentru tine, dar nenorocitul ăla da?

ELENA: Și tu ? Și tu m-ai trădat? Întâi mă faci să râd și pe urmă mă faci să plâng?

BILLY: Tot ce ți-am spus a fost din suflet.

CEAUȘESCU:E ceva între voi? SPUNE-ȚI-MI!

BILLY: Ia-ți dracului mâinile de pe ea! Te-am mai pus la pământ o dată. Spune-mi doar un cuvânt și pentru tine îl mai dobor o dată.

ELENA: Pentru ea l-ai trânti la pământ, nu pentru mine!

ÎNGERUL: Pe mine nu mă băgați în chestia sta. Pe mine să nu mă băgați.

ELENA: Nu scapi tu ața ușor, târfulițo!

ÎNGERUL: Scoate-ți-mă de aici! Scoate-ți-mă de aici!

CEAUȘESCU o înșfacă pe ELENA.

CEAUȘESCU: SPUNE-MI.

BILLY: Spune-mi cuvântul.

Un BĂRBAT intră în scenă cântând „Pe strada unde locuiești” („Ades-am trecut pe strada asta…” etc). E îmbrăcat ca James Joyce. Nu pare conștient de prezența celorlalți.

CEAUȘESCU: Gheorghiu -Dej.

BILLY: E Casey, să fiu al dracului.

ELENA: Monsieur Gauloise.

BĂRBATUL (cântând): „Fumu-ți intră-n ochi…”

BECKETT intră din partea opusă a scenei.

ÎNGERUL: Te-ai întors.

BECKETT: Joyce.

CEAUȘESCU: Aș fi jurat că arată a bărbat.

BĂRBATUL: Da. Se pare că am o față care amintește tuturor de oricine altcineva în afară de mine.

CEAUȘESCU: Avem de-aface cu deja vu?

BECKETT: Atunci cine ești?

BĂRBATUL: Nu aveți din întâmplare o oglindă ? Trebuie să verific. Aș putea fi de fapt Dumnezeu. Ar fi ceva, nu? Dar….Mi-ați văzut cumva țigările?

ELENA: Ai pierdut cumva un pachet de țigări?

BĂRBATUL: Da, Gauloise. Mai erau doar patru. Nu-s chiar o comoară, dar pentru mine înseamnă acasă. Îmi sună în urechi. Au găsit, au păstrat. Așa îmi trebuie. Era doar o chestiune de timp.Locul e marcat cu un „X”.Un pian. Ar fi putut fi pachetul meu de Gauloise. Le-ați fumat pe toate?

ELENA: Eu, doar una. Ea le-a fumat pe restul.

El începe să să bată step cu grație. Se apucă să cânte „Aproape ca atunci când iubești”. Apoi dansează cu ELENA, apoi cu CEAUȘESCU, apoi cu BILLY, apoi cu BECKETT. BECKETT își pune capul pe umărul BĂRBATULUI. BĂRBATUL se oprește brusc. Se uită la BECKETT și apoi sus, în copac.

BĂRBATUL: Huxley despre Lawrence. „Cei care au o priveliște panoramică asupra lumii adesea văd clar și cuprinzător, dar tind să ignore toate detaliile sâcâitoare, toate dificultățile vieții sociale și din cauza aceastei ignoranțe sunt tentați să judece prea general și să condamne prea ușor.” (Râde). De unde ai ochelarii? Îți vin bine. Poate îmi scrii și mie adresa. Nu văd prea bine. E o mică binecuvântare, dar și o enervare imensă. Înțelegi, nu?. Scrie-mi-o. (Către ÎNGER). Nu te interesează dansul, draga mea ?

ÎNGERUL: Altă dată.

BĂRBATUL: Îngerașul perfect al lui Papa. N-am decât un minut. Mâzgălesc un cântec: drumul drumețului.

Înșelător dar înaripat. Să mă opresc acum ar fi fatal, fătul meu deja născut.

ÎNGERUL: Nu sunt fata ta.


[1] Zimmerman, Cynthia, Profil in Canadian Theatre Encyclopedia,
Articolul precedentCai Tianxin, Anii pietrelor devălmășite
Articolul următorGuillermo Arriaga, El Salvaje

Lasă un răspuns