Nicio premiere nu poate trece sub zodia obișnuitului, căci munca, iubirea, efortul, inteligența depuse într-o traducere literară nu sunt niciodată repetabile.
Iar pentru un traducător excelent cum este George Volceanov, unul dintre cei mai profunzi specialiști în Shakespeare de la noi din țară și din străinătate, întâlnirea cu Regele Lear a fost cu totul specială. Acest lucru este demonstrat și de mai multe articole pe care le-a publicat în revista noastră, în care se vede cât de procupat a fost de această piesă, în profunzime, dincolo de traducerea ei propriu-zisă (un fragment de piesă l-am publicat în luna august 2018, precum și o discuție despre cei care au mai tradus piesa pe vremuri în luna septembrie 2018: https://www.fitralit.ro/19-08-2018-george-volceanov-cateva-consideratii-privind-retraducerea-piesei-regele-lear/ și https://www.fitralit.ro/30-09-2018-retraducand-regele-lear-in-dialog-cu-precursorii/). Această întâlnire cu Regele Lear care a determinat Juriul Uniunii Scriitorilor din România (USR) să-i confere Premiul pentru Traducere al anului 2018 – în frumoasa Sală Media a Teatrului Național București luni, 17 iunie 2019 – pentru transpunerea în română a acestei piese, o adevărată piatră de încercare pentru un traducător de literatură, chiar dacă numele lui este George Volceanov.
Traducerea – mai ales când este vorba de opera unui scriitor de acum patru secole – nu este doar o transpunere simplă a englezei în limba română, ci este deopotrivă cercetare și muncă de înțelegere, de adevărată arheologie a limbii de la sfârșitul secolului al XVI-lea (iată cum lingvistul se întâlnește aici cu istoricul!) și începutul secolului al XVII-lea, în civilizația și cultura de atunci, cu limbajul ei specific – și, pentru un neofit, adesea înșelător.
Bucuria mare a traducătorului dramaturgului născut la Stratford-upon-Avon este că mai multe dintre piesele traduse de el se joacă la teatrele noastre, astfel că măiestria lui întru traducere a fost apreciată și de regizorii care i-au ales textul pentru punerea în scenă. Căci traducerea unei piese de teatru învie și devine teatru cu adevărat abia pe scenă, când capătă dimensiunea reprezentației: acum se joacă două dintre traducerile sale din Shakespeare: Timon din Atena, Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova (regia Charles Chemin) și Coriolanus (co-traducere cu Horia Gârbea), Teatrul Lucia Sturdza Bulandra (regia Alexandru Darie), iar în trecut s-au montat de șapte ori piese în transpunerea sa: Eduard al III-lea (Teatrul Național, regia Al. Tocilescu), O furtună (Teatrul Național Marin Sorescu, Craiova, regia Purcărete), A douăsprezecea noapte (Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște + Teatrul Metropolis, regia Victor Ioan Frunză), Furtuna (Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște), Hamlet (Teatrul Tony Bulandra, Târgoviște).
În total au fost puse până acum în scenă de nu mai puțin de 19 ori diferite piese de William Shakespeare din vasta operă de retraducere inițiată de către George Volceanov.
Meritul lui George Volceanov – care nu a putut fi exprimat prin acest premiu – este nu numai de a fi a seasoned translator sau cum ar spune un poet englez a translator for all seasons, ci și de a fi adunat în jurul lui traducători experimentați precum Lucia Verona și Horia Gârbea. El a reușit însă să coopteze tineri traducători de perspectivă, plini de talent – precum Alexandru M. Călin și Anca Ignat – în acest proiect de anvergură. Un proiect care nu numai că a realizat traduceri de calitate, mult mai fidele decât în trecut, ci care au retrezit interesul montării pieselor sheakespeariene de regizori de un talent aparte.
Mai mult, entuziasmul său pentru Marele Will – aprins de un mare profesor și traducător, dar și de un om aparte ca Leon Levițchi – a putut fi transmis unei noi generații, iar tenacitatea și acribia lui George Volceanov au învins toate vicisitudinile timpului și editurilor, astfel încât această întreprindere deloc ușoară să poată fi dusă la bun sfârșit.
Diploma a fost înmânată de către Nicolae Manolescu, Președintele USR, iar Peter Sragher, președintele Filialei București – Traduceri Literare a USR l-a anunțat drept câștigător pe colegul său de filială, George Volceanov. El a mărturisit, vădit emoționat (așa cum se poate vedea și din fotografiile realizate de Mihai Bogdan Ionescu-Lupeanu) că este onorat de acest premiu, că se bucură foarte mult că i-a fost conferit, prețuind în mod special valoarea acestuia, dar că este ultimul premiu pe care îl va accepta pentru traducerile din Shakespeare, urmând să se recuze în viitor dacă i se va mai oferi unul.
La cincisprezece ani de la începerea sa, proiectul cu adevărat remarcabil conceput în toate detaliile de către George Volceanov, și anume retraducerea integralei marelui Will se apropie de sfârșit. Ultimul volum va apărea în această toamnă. Considerăm însă că – dintr-o perspectivă mai largă – ne aflăm abia la începutul proiectului, căci de abia acum piesele retraduse vor ajunge, pentru mulți ani de acum încolo, în teatrele României, dând un nou glas operei marelui Will.
