Despre chipul unui om fericit

0
1014

Poate că ar fi fost îndeajuns să scriu doar aceste cuvinte, la fel cum japonezii se opresc la un haiku cu puţine silabe, dar cât de mult înţeles, pentru ca ceea ce spui să nu se dilueze în discursuri lungi, prefăcându-se în narcisistice monologuri fără acoperire în artă şi semnificaţie.

Chipul unui om fericit

Peter Sragher © foto Adorian Târlă
Peter Sragher © foto Adorian Târlă

Palide sunt semnificaţiile acestor cuvinte, care încearcă să definească ceea se întâmpla în sufletul lui George Volceanov, colegul nostru de breaslă şi de filială, atunci când a primit Premiul pentru Traducere al Uniunii Scriitorilor din România (USR) cu câteva zile în urmă. I s-a schiţat pe trăsăturile feţei un zâmbet larg, atot- şi atoatecuprinzător, care se voia reţinut, dar, de fapt, izvora din adâncul sufletului, iar acest zâmbet rămâne întipărit, aşa cum mi-a rămas mie întipărit, când am privit mai cu atenţie fotografia făcută de către Mihai Bogdan Ionescu-Lupeanu – pe care o priviţi în deschiderea acestui articol – în holul de lângă Sala Media a Teatrului Național din București.

Poate cea mai nimerită premiere din acea seară al începutului de vară a fost cea a lui George Volceanov: chiar între zidurile teatrului unde priveşte cu atâta încântare piesele de teatru, pe care, din când în când, le şi transpune în română, iar regizorii le pun în scenă.

Chipul unui om fericit

Voiam să-mi dau seama dacă se putea citi ceva pe trăsăturile lui George Volceanov din tragedia pentru care i s-a decernat premiul.

Am avut onoarea de a deschide plicul cu numele celui care avea să i se decerneze premiul pentru traducere al Uniunii și să-l anunț auditoriului care l-a învăluit în aplauze. Mai important, am fost primul care l-a felicitat pe George Volceanov.

Am dat mâna cu el, aşa, oficial, nu ca îndeobşte, când ne vedem, dar această strângere de mână n-o s-o uit. Am simțit în strângerea mâinii sale o negrăită bucurie, mai ales că a primit premiul pentru traducerea piesei Regele Lear de William Shakespeare.

Nimic, absolut nimic din drama de care este cuprins bătrânul rege.

Numai bucurie pură.

Chipul unui om fericit.

Şi împlinit.

Articolul precedentTexte retro-pop într-o traducere românească
Articolul următorGeorge Volceanov și tentația Regelui Lear

Lasă un răspuns