Juliusz Słowacki, Kordian*

0
332

prezentare și traducere de Constantin Geambașu și Passionaria Stoicescu

Juliusz Słowacki s-a născut pe 4 septembrie 1809, într-o familie de intelectuali. A studiat dreptul la Universitatea din Vilnius. Un timp, a funcționat ca practicant la Ministerul de Finanțe. A debutat în anul 1829, cu romanul poetic Hugo. În 1831, încep călătoriile prin Europa, mai întâi la Londra, apoi la Paris, unde, în anul 1832, publică două volume de texte poetice (Poezyje), apreciate în rândurile emigranților polonezi. Nemulțumit de atmosfera emigrației pariziene, se mută în Elveția, unde îi apar al treilea volum (Poezyje) și poemul erotic În Elveția. În 1836, pleacă în Italia. Călătorește apoi în Grecia, Egipt, Palestina și Siria, cultivând o lirică densă în motive orientale (vezi volumul Călătorie în Țara Sfântă). A scris piese de teatru, sub influența lui Shakespeare și a lui Byron. În cele din urmă, se stabilitește la Paris. În 1849 moare, bolnav de tuberculoză.

Alături de Mickiewicz, este considerat cel mai reprezentativ poet al romantismului polonez. Opera lui se caracterizează prin bogăție tematică (națională și universală), imaginație poetică, expresivitate artistică, originalitate și inventivitate lexicală. Dincolo de motivele romantice specifice, s-a remarcat prin căutări mistice și filozofice, ajungând la conturarea unui sistem filozofic propriu, în care predomină căutările unor ipostaze pure ale spiritului (vezi îndeosebi poemul Regele Spirit). A exercitat o puternică înrâurire asupra simboliștilor și a poeților interbelici.

În limba română, i-au apărut volumele: Ceasul meditării, traducere de Miron Radu Paraschivescu, București, ELU, 1962; Teatru, traducere de Miron Radu Paraschivescu, Constantin Nisipeanu și Elena Lintz, prefață de Stan Velea, București, ELU, 1964; Kordian, traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu, prefață și note de Constantin Geambașu, București, Editura Paideia; Kordian, ediția a II-a, București, Eikon, 2022.

Una dintre cel mai importante creații ale romantismului polonez, Kordian, în polonă Kordian. Część pierwsza trylogii. Spisek koronacyjny („Kordian. Prima parte a trilogiei: Intriga încoronării“) este o piesă începută în 1833 și terminată pe când Słowacki se afla în Elveția. A fost publicată un an mai târziu, în 1834, la Paris, fără a i se specifica autorul, ceea ce a dat naștere la speculații că ar fi fost scrisă de marele poet al romantismului polonez, Adam Mickiewicz. Abia în anul 1889 a fost pus în scenă la Cracovia, care pe atunci se afla în Imperiul Austro-Ungar.

În cele ce urmează, vă oferim un fragment, în care Kordian intenționează să-l ucidă pe țar.


Sala de Concerte din Castelul regal, luminată – în jur, coloane de marmură, pereţii pictaţi cu arabescuri –, prin uşa deschisă se vede un şir lung de camere întunecate, în capăt – în dormitorul ţarului – sclipeşte o lumină slabă. Kordian, sprijinit în baioneta carabinei. Diferite stafii.

Kordian, înaintând cu carabina

Lăsaţi-mă! Sunt ucigaşul ţarilor cruzi.

Sânge vreau… Dar cine mă ţine de păr?

Imaginaţia

Din ochi vorbesc, într-adevăr.

Frica

Din suflet vorbesc. Mă auzi?

Kordian

Nimeni…

dar glas străbate…

Imaginaţia

Nu mă privi, dar ia vezi unde arăt cu zel.

Kordian

Mâna eu nu-ţi zăresc, însă privirea-mi cade

exact unde arată. Văd chipuri fel de fel.

Sunt arabescuri, fresce şi cam atât.

Frica

Convinge-te! Vezi tot de-adevărat,

pereţi ca şerpii mişcă… ce urât…

Fiece şarpe-n aur e scăldat

şi de pe zid inele se desprind.

Şi scutură coloane, coama de şerpi colac;

sfincşii ce urât fac,

din marmuri descind;

ca pruncii plâng… iar şerpii ca vântul viu vuiesc.

Ia vezi… să nu-i calci… uite… se-ncolăcesc, lucesc.

Imaginaţia

Ca un fluture, diafană,

de pe muri, fecioara-i plutitoare;

o fi vreo prinţesă năzdrăvană?

Este prinţesă sau vrăjitoare?

Ţii minte? La chip o ştii oare?

Aminteşte-ţi! Cui îi semăna,

ţii minte?

Cealaltă sumbru şi modest privea-nainte,

asta – strai de stele are pe ea,

adevărate lumi – de scântei,

de safir sunt hainele ei…

E o păstoriţă-n sat ceresc.

Coş pe cap, în coş ghiocei

şi chip îngeresc.

Frica

Dar priveşte-i ochii! Ce văz nemişcat!

Oriunde te-ntorci, te vede precis.

Imaginaţia

De izul cozilor ai dat?

Frica

Sub tine şarpele-ai ucis.

Iată, plesni!

Kordian

Doamne, mărit fii!

Îşi şterge ochii.

Dus visu-i! Înainte! Şi ţarul va fi mort!

Intră în sala următoare, complet întunecată. În stânga, o uşă deschisă a unui cabinet de întruniri. Camera, în forma unui ou aurit, e scăldată în lumina lunii. În mijloc se află un trepied suflat cu aur, iar pe el stă coroana ţarului.

Ambele puteri

Stai!…

Kordian

Ba nu! Pedeapsa Domnului o port!

Ambele puteri

Auzi! Surd foşnet cu tăceri se bate!

Ca prin gât de odăi vânt ar străbate.

Ce foşnet de uscate foi,

ca nebune ploi,

izbit de-acoperiş e… tună… luna e sus!

Kordian, privind spre cabinetul de întruniri

Odaia asta-i plină de argintiu fior,

coroană, trepied din aur sunt, firesc,

azi ţarii le posedă, dar mâine în zori

doar Tatălui Ceresc o să îi aparţină…

Să mergem! Ochii de la coroană nu-mi pot lua.

Imaginaţia

Priveşte-atent cum sânge tot picură din ea

şi-un negru om sub ea e,

trudind în zel…

Frica

Fruntea lui două coarne-i taie,

ochii-i ard şi pleoape ioc…

De unde e el?

Kordian

De unde? Pentru ce joc?

Stafia

Coroana e de ţar,

sânge de Petru şi Ivan

ca din vas curge rar;

şterg podeaua leşească,

plină-i de sânge duşman,

dar o să zăbovească

urma-n veac viitor!…

Kordian

De n-o speli cu apă de polon izvor,

aduc podeaua-nsângerată

s-o facem albă, curată,

ca la cei morţi.

După o clipă.

Încă printr-o încăpere o să mai trec.

Intră în Sala Tronului

Negre ferestre, ce beznă, cer fără stele,

ca o coloană-n flăcări duce un drum spre porţi.

Ţaru-i păzit de lampă şi-l luminează-n pat,

dar tot lumină varsă pe podele,

ca luna pe-un lac nemişcat.

Luntrea-mi prinde în foc de inele…

Ca ameţit plutesc… avânt cine-mi dă iară?

Imaginaţia

Arma ta a lucit… Altele zboară

şi-n aer s-au înfruntat şi-n tăişuri au mas,

ca peştii văzând fărâma ce cade în vas…

Au zburat, oţelu-a scrâşnit

foc vărsând.

Izbeşti cu oţelul de-a rând,

scântei din aer s-au risipit.

Aşteaptă până ce stropul de foc va fi roi…

Kordian. Pictură de Adam Setkowicz


Frica

Nu-ţi arunca privirea la uşă înapoi…

Kordian întoarce capul.

Imaginaţia

Doi pomi în două vaze vor creşte-n verde strai –

în iarnă şi-n mai.

Vezi! Au frunze din urechi de om şi din ochi flori,

seminţele-s din limbă, aşa doar se-nmulţesc,

dar ţarul le tot smulge şi pomii amuţesc…

Şi-astfel ca ostaşii muţi, când intri-n spaţiul lor,

privesc prin flori, prin frunze-aud

şi, ca-ntr-o pace de mormânt

tot se revarsă-n trunchi zălud…

Kordian

Copaci! Ei văd şi-aud!…

Frica

Nu te uita pe geam în bezna de afară!

Kordian se uită pe fereastră.

Imaginaţia

Din bazilică la castel, morţi în şuvoi

cu lumânări de ceară.

Multe cadavre… unu, doi,

sau o sută, nu se ştie,

de mii, o mie…

Sceptre, coroane, straie regale,

din fum de lumânare

la chip morţii-nceţoşează,

câte cadavre – atâtea sicrie cară;

lângă castel le aşază,

suie-o coloană din scară,

înaltă cât stogul de pai…

Sicrie se rup,

dar atâtea, vai,

intră-n grup.

Kordian

Un’ se duc?

Imaginaţia

Ici.

Kordian

Să sufoce al ţarului trup?

Imaginaţia

Ssst! Vezi… o sperietoare

ieşi din dormitor, cu faţa-nflăcărată.

Deşi-i sunt paşii muţi – din pardoseala spartă

sar aşchii şi se frâng sub ale ei picioare.

Frica

Simt sânge! De-alături iese, iată…

Cezarul doarme-acolo-n pat,

un om de-acolo iese…

Imaginaţia

L-ai văzut?

Kordian

L-am aflat!

Frica

Şi-acolo ce-a făcut?

Kordian

Şi-acolo ce-a făcut?

Dracul

L-a ucis pe ţar – şi l-aş fi omorât,

dar semăna în somn nespus cu tatăl meu.

Imaginaţia

Bat clopotele greu…

În zări şi-n oraş vuind ne-ncetat?…

Kordian, consternat

Aud cum bat!

Imaginaţia

Geamuri lucitoare.

Un schelet după sicrie-aşteaptă-n pace

cu-aprinsă lumânare.

Vântul pardesiul vierme îl desface

ca fir de nea…

În loc de ochi, putredul os luminá,

el e călău… ce-i cer va executa…

Zob sunt ferestrele duse…

Kordian

Doamne, Isuse!

Imaginaţia

S-a dus… sicrie-or cădea

tunând.

Frica

Pleacă, aici draci sunt…

Kordian

În ciuda vorbelor de draci,

plec sângele să-mi răcoresc.

Drumul mulţimi mi-l îngrădesc

să nu trec… ca prin lan când calci

spicele… şi nu le dezghioci.

Pale năluci cu mute voci,

precum străjer păun ochios

cată spre uşa-n care

e ţaru-n somn… sau sunt curioşi

ce fel de sânge are…

Ha, ziceţi… oare s-o trezi…

De la mii de oameni vorba aş înghiţi…

Pace ca-n mormânt…

Se aude clopotul de utrenie.

Prin urechi vârând

stiletul mă omoară…

Sfântă Fecioară!

Rostind ultimele cuvinte, cade fără simţire pe baionetă, la uşa dormitorului ţarului.

Ţarul. Iese din dormitor cu felinarul în mână.

Auzit-am în somn furtună şi-un ciocănit,

parcă m-ar fi strâns c-un fular cineva.

Ca tata cândva am simţit, îndelung am simţit.

Harfa conştiinţei somnu-o fi cumva

şi… doar teama corzile-ar struni?

Hai! Dar nu ştiu drumul şi m-aş rătăci.

Doreşte să plece şi se poticneşte de Kordian, culcat la pământ.

Ce-i asta? Ce înseamnă?… Zace-un cadavru, vai!

cu baioneta-n mână şi-n ostăşescul strai

leşesc de la stegari. De gardă-o fi fost, zace

şi-a vrut să mă omoare?… În prag căzu lungan…

De ei mi-a garantat fratele meu? Ptiu, drace!

La el nu-mi duce gândul – că-n orişice duşman

pe frate-meu l-arăţi, nu, asta nu se poate…

Oh, dacă acest om s-ar ridica şi-ar spune…

Hai, sus! Şi zi! Sau spada-mi gâtleju-ţi va străbate!

Zi! Frate-meu a dat ordin?

Îl răneşte cu spada în mână pe Kordian, care deschide ochii.

Kordian, cu simţurile rătăcite

Foc de-ngropăciune,

cadavre-n geam.

Ţarul

A vorbit… Hai, zi-i vorbă clară,

frate-meu? Spune – el a fost?

Kordian

Galben, de ceară,

ţarul doarme… Isuse! Sunt zori de ziurel…

Ţarul

Nimic, eu de la ăsta nimic nu voi afla…

O, frate!… El e sigur…

Strigă

Hei, gardă! Garda mea!

De nu-i nebun soldatul… trageţi degrabă-n el…


* Un fragment din: Julius Słowacki, Kordian, traducere de Passionaria Stoicescu și Constantin Geambașu, prefață de Bogusław Dopart, postfață de Constantin Geambașu, București, Eikon, 2022, pp. 123–133.

Articolul precedentJuliusz Słowacki, Kordian*
Articolul următorPoezia națională și poezia existențială*

Lasă un răspuns