Waldemar Mattis Teutsch* sau căutarea artistică fascinantă în spectrul infinit al luminii

0
467

Îmi aduc aminte în copilărie, în 1970, am văzut pentru prima oară o carte poștală, care dădea impresia a tridimensionalității și nu-mi venea să-mi cred ochilor. Tata fusese la Moscova la un congres de istorie și a venit cu o carte poștală miraculoasă. Într-o excursie de grup în Republica Democrată Germană, în 1978, am fost la un cinematograf care se lăuda că se poate vedea un film în trei dimesiuni cu condiția de a purta ochelari pe care i-am primit la casa de bilete. Nu a fost o experiență prea reușită. A trecut ceva vreme și eram student, iar Unchiudidi a primit un exemplar al revistei ”Time”  – înainte de 1989 – în care celebrul vultur american era lipit pe copertă în variantă tridimensională și totul părea ireal. Iar în urmă cu peste zece ani a început cu adevărat era tridimensionalității în industria filmului prin eforturile excepționale ale lui James Cameron.

Toate aceste amintiri care mi-au rămas puternic întipărite în minte sunt doar o pregătire pentru ceea ce am avut prilejul să văd cu ochii mei la Institutul Liszt din București, care găzduiește o expoziție cu holograme realizate pe computer de artistul vizual Waldemar Mattis Teutsch. El a fost cuprins la maturitate de pasiunea realizării de holograme. Așa că a abandonat pictura tradițională cum mărturisește: „La mijlocul anilor ’90 nu mai găseam satisfăcătoare posibilitățile oferite de pictura pe pânză de in întinsă pe un cadru de lemn, numai ca să-mi variez mereu temele fără soluții noi. Astfel, interesul meu s-a îndreptat către mediile noi. Trecerea mea la computer a fost inevitabilă, unde m-a întâmpinat o nouă lume interesantă. De mult timp am fost interesat de problema luminii și dimensiunea a treia. Așa că am ales arta luminii, inclusiv holografia, care poartă și a patra dimensiune, timpul, în timpul mișcării privitorului.”

Waldemar Mattis Teutsch – foto din arhiva personală


Artistul arată că tehnica, holografia, este cea care dă o nouă dimensiune luminii și culorii cu care aceasta se joacă aceasta într-o infinitate de nuanțe și forme în funcție de unghiul din care este privită holograma și de intensitatea luminoasă. Chiar pentru a surprinde această experiență vizuală și estetică am fotografiat la Institutul Liszt din București cinci ipostaze ale unei holograme, primele care sunt prezentate de noi în slide-showul din acest material. Această multitudine de experiențe ale unei și aceleiași holograme o sintetizează și Teutsch: ”A scrie despre holograme și holografie este o sarcină dificilă. Nici fotografiile și nici videoclipurile nu pot reproduce experiența priveliștii în sine. Există multe versiuni ale acestora. Există holograme curcubeu, holograme de reflexie, stereo-holograme etc. Înțelegerea lor ar necesita o lungă explicație tehnologică, căreia nu îi văd rostul. Așa rămâne simpla contemplare a imaginii tridimensionale, deoarece abordarea mea este concretă, nu descriptivă. De obicei stabilesc titlurile după vizionarea hologramei terminate, după propriul sentiment (contemplare).”

A privi un tablou tradițional, să spunem realizat pe o pânză pe care se aplică o serie de culori este o experiență bidimensională care poate, ce-i drept, să fie surprinzătoare din diferite unghiuri. Să nu uităm că și maeștrii Renașterii au încercat, spre pildă, să creeze senzația de tridimensionalitate. A privi o hologramă – într-un mediu special, căci este nevoie de umbrirea camerei, unde lumina trebuie să intre indirect, altfel razele de soare prea puternice pot distruge culoarea – este un spectacol cu totul aparte, ea putând să devină cu fiecare pas la stânga sau la dreapta, mai în spate sau în față, o cu totul altfel nuanțată operă de artă a culorii și luminii, dar și a formei. Și a timpului, așa cum ne dă de înțeles chiar Teutsch. Ceea ce este deosebit de fascinant, de surprinzător este că devii, într-un fel, dacă nu creatorul, observatorul bucuros al unei noi și iarăși noi dimensiuni estetice a hologramei. Este adevărat că o altă regulă este să păstrezi o distanță adecvată de hologramă, pentru a putea admira curgerea culorilor, a nuanțelor, căci privirea de prea aproape văduvește holograma de parfumul culorilor bine îmbinate și transformă opera într-un raster care te duce cu gândul la calcule matematice.

Senzația pe care o ai după parcurgerea expoziției este aceea a descoperirii unui tărâm nou, al fascinației și posibilităților fără număr uneia și aceleiași holograme. Este cu totul altfel decât sentimentul trezit de o pictură clasică, care creează o senzație de liniște și meditație. Aici curgerea dintr-o culoare în alta și schimbarea continuă a formelor creează o emulație greu de descris. O neliniște benefică a posibilităților frumosului.

Mulțumesc pe această cale Institului Liszt din București care mi-a pus la dispoziție toate informațiile necesare pentru realizarea acestui articol. Curatorul expoziției este Cosmin Năsui.


*Waldemar Mattis Teutsch, pictor, artist al luminii și creator de holograme de origine maghiară-germană, provenit dintr-o familie brașoveană de artiști – este nepotul lui Hans Mattis Teutsch (1884-1960) și fiul lui Mattis János (1913-1988). S-a născut în 1950 la Sfântu-Gheorghe, între 1971–1975 urmează Academia de Arte Frumoase din București. În 1993 urmează un curs privat de holografie sub îndrumarea lui Urs Fries, Basel. În 1996 proiectează și construiește un laborator privat de holografie la Brașov, România. În 1988 câștigă premiul de acuarelă Sinaide Ghi la Roma. În 2003 câștigă Premiul Shearwater Foundation pentru holografie. Expoziții personale (selecție). Tehnici tradiționale: 1971 – București, Casa de Cultură Petőfi Sándor; 1979 – București, Galeria Hanu’ cu Tei; 1978 – Brașov, Galeria Victoria; 1981 – Brașov, Galeria Victoria; 1982 – Oradea, Galerie nouă; 1982 – Timișoara, Galeria Bastionului; 1982 – Arad, Galeria Apollo;1983 – Budapesta, Óbudai pincegaléria; 1984 – Szekesfehérvár, Galeria teatrului; 1990, 1991 – New York (SUA), Hofstra Gallery; 1994 – Badenweiler (Germania), Galerie Dr. Luise Krohn; 1998, 2001 – Győr, Muzeul Xántus János
Noi media, holografie și 3D:2000 – Budapesta, Galeria MissionArt; 2000 – Badenweiler (Germania), Galerie Dr. Luise Krohn; 2001 – București, Centrul de Artă Contemporană, Győr, Galeria Sinagogă; 2002 – Győr, Muzeul Xantus János; 2002 – Timișoara, Fundația Interart Triade; 2006 – Siófok, Muzeul Kálmán Imre; 2007 – Brașov, Muzeul de Artă; 2010 – Veszprém, Dubniczay-Palast, Galeria Castelului; 2012 – Kalocsa, Museul Nicolas Schöffer;2012 – Moscova (Rusia), M.A.M.M. Muzeul de artă media din Moscova; 2013 – Nijni Novgorod (RU), Galeria Arsenal; 2014 – Budapesta, Galeria A22; 2014 – Sfântu Gheorghe, Galeria Magma; 2015 – Nürnberg (Germania), Galeria Tini Griffon; 2018 – Timișoara, Muzeul de Artă: Eternitatea modernității, patru generații din familia lui H. Mattis-Teutsch; 2020 – Sfântu Gheorghe, Centrul de Artă Transilvană; 2021 – Nürnberg, International House: Expoziție pentru familie.

Articolul precedentRomantismul polonez. Particularități
Articolul următorLeo Butnaru, Limba maternă este patria scriitorului?

Lasă un răspuns