Ziua traducătorului

0
216

Chiar azi este ziua traducătorului, căci omenirea şi-a dat seama că Turnul Babel de limbi poate fi îmblânzit numai prin traducere, care apropie oamenii sau, uneori, când unii află ce au în minte alţii, poate să-i despartă. Oricum, această îndeletnicire, care pentru unii este o meserie, îi face cel puţin pe oameni să se înţeleagă între ei. Pentru noi, traducătorii de literatură, fiecare zi începe cu un strop de muncă, căci a devenit o pasiune, o nevoie, aşa că sărbătoarea este chiar actul traducerii literare în sine. Nu avem nevoie de o zi specială, ca să iubim munca de care ne-am îndrăgostit din tinereţe. Şi fără de care nu mai putem. Ne bucură atât mirosul cărţii proaspăt ieşite din teascurile tipografiei, rodul multelor zile dedicate traducerii, cât şi activitatea de zi cu zi, când dăm de cap unui pasaj dificil şi-l îmbrăcăm în română aşa cum se cuvine. Aşa că dacă pentru unii există Ziua traducătorului, pentru noi fiecare zi este o sărbătoare. Sărbătoarea traducerii literare.

Avem un număr dedicat în mare parte celui căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 2012, Mo Yan, văzut din prisma traducătorilor săi în România. În laboratorul de idei al colegei noastre, sinoloaga Tatiana Segal, s-a născut o întrebare, şi anume: cum îl văd traducătorii în limba română pe marele scriitori chinez, care a trezit cu adevărat interesul editorului român abia după ce a primit cea mai importantă distincţie literară. Avem de-a face cu trei generații diferite de sinologi ce-au reflectat asupra operei lui Mo Yan. Spune Tatiana Segal: Traducătorii literari aparţin unor generaţii diferite, dar, în afară de dragostea nemăsurată pentru limba chineză şi de faptul că au tradus unele dintre romanele lui Mo Yan, mai au în comun cîteva trăsături: toţi trei sînt cadre didactice şi toţi trei şi-au început activitatea de traducător aplecîndu-se asupra unor texte clasice, după care, mai devreme sau mai tîrziu, au ajuns la literatura chineză contemporană. Aşa că-i vom prezenta într-un triptic dialogat, amintind totodată şi opiniile lor despre activitatea de traducător-sinolog. Chiar dacă este vorba de generații diferite, care ar putea avea opțiuni distincte asupra traducerii literare, ceea ce defineşte romanele lui Mo Yan este faptul că nu se aseamănă stilistic. Fiecare pare să construiască un alt tip de ficţiune, ca şi cum autorul al fi altul. Cu ajutorul Editurii Humanitas Fiction am reușit să oferim și câte un fragment din diverse romane ale lui Mo Yan în traducerea fiecăruia dintre cei trei traducători.

Un alt capitol aparte îl constituie un medalion Yves Bonnefoy, un foarte important poet, eseist și traducător literar francez, care a plecat dintre noi acum câteva luni. Omagiem personalitatea sa printr-un eseu dedicat operei sale, dar și prin traducerea unei conferinţe aparte: Comunitatea traducătorilor, o conferință susținută în anii 1990. Ambele materiale, atât eseul, cât şi traducerea, au fost realizate de către Fabiana Florescu. Avem bucuria de a putea prezenta Partea I a conferinţei sus-amintite datorită faptului că Presses universitaires de Strasbourg ne-a dat permisiunea reproducerii textului în română. Această conferinţă importantă va fi publicată în patru părți.

Trebuie să amintim și un material aparte, primit de peste Ocean, de la Adrian G. Sahlean. Este vorba despre o reacție la un articol – publicat în numărul anterior și dedicat în mare parte temei plagiatului – care pune în discuție chestiunea personalității și a autorului, semnat de către Radu Toma. Așa că asistăm la o primă polemică deschisă între coperțile virtuale ale revistei noastre, din care câştigător va ieşi, cu siguranţă, definirea mai exactă a traducătorului literar.

Last but not least, un reportaj şi un fotoreportaj despre experienţa complexă a unui festival de poezie desfășurat din toate punctele de vedere la înălțime, în munții Tibetului de nord din China, în mica localitate Henan, situată la 3.480 m, acolo unde aerul rarefiat schimbă, parcă, și culorile.

 

Lasă un răspuns