Ne bucurăm că Tamás Mihók, el însuși poet, și-a găsit timp să-l traducă pe Rodian Drăgoi, pentru că el a meritat mult mai mult decât a primit în timpul vieții. Îi vom cinsti memoria prin ceea ce-i plăcea mai mult în viață: să citească dar și să creeze poezie. Noi astfel înțelegem a-i cinsti posteritatea. (Fitralit)
Rodian Drăgoi (1951–2018), poet. A debutat la o vârstă fragedă, fiindu-i recunoscut talentul pe când avea doar cincisprezece ani. A publicat volumele și ciclurile: Tulbure ninsoare (Editura Albatros, 1981), Către iarnă (Editura Albatros, 1984), Fotografia absenţei mele (Editura Amurg Sentimental, 2001), Poeme de trecere (Editura Deliana, 2006), Lumină de mireasă (Editura Muzeul Literaturii Române, 2007), Către iarnă (ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Rafet, 2017). Tot în 2017, îi apare la eLiteratura antologia lirică Tata, Minodora și trandafirul, aceasta constituind și sursa prezentelor traduceri.
Rodian Drăgoi (1951–2018), román költő. Nagyon fiatalon mutatkozik be első verseivel, már tizenöt évesen elismerik tehetségét. Verseskötetei (a címeik magyar fordításában): Zavaros havazás (Albatros Kiadó, 1981), Tél felé (Albatros Kiadó, 1984), Hiányom fényképe (Amurg Sentimental Kiadó, 2001), Átkelési versek (Deliana Kiadó, 2006), Menyasszonyi fény (A Román Irodalmi Múzeum Kiadója, 2007), Tél felé (második, javított és bővített kiadás, Rafet Kiadó, 2017). Ugyancsak 2017-ben jelenik meg az Apa, Minodóra és a rózsa című versgyűjteménye (eLiteratura Kiadó), mely a jelen fordítások forrásművét képezi.
| Dragoste | Szerelem |
| Un copil speriat şi flămând îşi tăia o felie din lună o fată cu adolescenţa în plete a căzut visătoare în barca dragostei lui cineva încrusta cuvinte urâte în gardurile ude de întuneric copilul a trebuit să-şi pună pelerina pentru a se apăra de muşcăturile cuvintelor după un timp a încercat barca dragostei spre ziuă | Egy karéj holdat vágott magának a megéhezett félénk gyermek szerelemi csónakjába esett ábrándozva egy kamaszhajú leányzó a sötétség áztatta kerítésekbe valaki csúnya szavakat vésett köpenyét a gyermek magára kellett hogy húzza védekezzen a szavak harapásaitól majd szerelemi csónakját ki is próbálta irány napkelte |
| Noapte | Éjszaka |
| Noaptea îşi întinde braţele ei negre luna îşi apleacă fruntea peste ape un lan de tăcere creşte peste tot câinele din curte muşcă-acum din somn | Az éj kinyújtja fekete karját víz fölé hajlítja homlokát a hold hallgatások táblái nőnek mindenütt már álmokba harap a kutya az udvaron |
| Paralelă | Párhuzam |
| Câinele rupe lanţul tăcerii otrăvind aerul cu urlete eu stau cufundat într-o lume aşteptându-mi o zi când să-mi pot saluta speranţele | A kutya elszakítja a hallgatás láncát vonítva megmérgezi az eget én más világban merülten várom azt a napot amikor végre üdvözölhetem reményeimet |
| Undeva departe | Valahol messze |
| Cerul e gata să cadă în somn arborii îşi liniştesc umbrele speriate de singurătate fiecare casă naşte un drum undeva departe fântâna stăruie întoarcerea ulciorului | Az ég álomra kész A fák megnyugtatják árnyékaikat félnek a magánytól új utat szül minden ház valahol messze egy kút unszolja korsóját hogy térjen haza |
| Tata îşi duce oasele la moară | Malomba viszi csontjait az apám |
| Tata îşi duce oasele la moară apoi îşi bate sângele în grindă vântul doboară iar o întrebare ninge tăcut şi alb dintr-o oglindă o nuntă fără miri se-ntâmplă în pământ prin lacrima mea trece o pădure mă bea cu sete cel care nu sunt cuvintele vin noaptea să mă fure | Malomba viszi csontjait az apám majd vérét a gerendához szögezi újabb kérdést ver le a vihar csöndesen és fehéren hull a hó egy tükörből a földben jegyespár nélküli lagzi könnyeimen átfut az erdő szenvedélyesen kortyol engem az aki nem vagyok este meg betörnek értem a szavak |
