Rodian Drăgoi – în vara încinsă a anului 2016, în grădina Bibliotecii Metropolitane București, alături de iubita lui Marilena Apostu, unde a cinstit mai întâi memoria lui Ioanid Romanescu, un poet care-l avea la inimă, dar nu mai era printre noi, iar acum noi îl cinstim pe el, pe Rodian, când nu mai este printre noi, amintindu-ne ce frumos își spunea poeziile, cu vocea lui inimitabilă, fără grabă, venind parcă din câmpiile natale din aproapierea râului Olt, nu departe de satul în care s-a născut Marin Preda.
Acum că s-a apropiat mai mult de pământul care l-a dat și apa care curge tot mereu, de neoprit, și brăzdează pământul, ca și când Oltul ar căuta o nouă recoltă, a sufletului, nu a grâului. O recoltă de cuvinte care pătrunde în suflet, căci vine din suflet.
