Unii dintre traducătorii literari lucrează de-a lungul unei vieți, și nu știu dacă eforturile lor, însăși existența lor dedicată bucuriei de a transpune opere literare în limba română merită cu adevărat nobila lor strădanie, există cu adevărat pentru ceilalți, este apreciată. O muncă intelectuală aparte, care se desfășoară în liniștea, în solitudinea unei încăperi.
Despre satisfacția, chinul, avatarurile și provocările traducerii literare am vorbit, am scris și am analizat, de peste nouă ani, în Revista de traduceri literare a Filialei București–Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit), dar și în Colocviile de traduceri literare sau la Simpozioanele dedicate traducerii, retraducerii și retroversiunii literare, organizate în colaborare cu Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București (FLLS–UB).
Există momente de profundă emoție, când traducerea unei poezii sau a unui pasaj de proză, a unei scene de teatru, a unor memorii sau eseuri cu valențe literare indubitabile se constituie într-o revelație pentru traducătorul de literatură. Atunci, își poate spune acesta, chiar merită ceea ce faci, strădania, munca continuă, dubiile adunate la marginea foii de hârtie sau a ecranului de computer, satisfacția trezită de uncle pasaje de vis, descoperirea unui autor de excepție. Bucuria sufletească ce te cuprinde nu se poate explica, este precum atunci când te îndrăgostești odată pentru totdeauna, căci partenerul, literatura, nu-l schimbi niciodată, dar nice el nu te părăsește, ci stă loial altăuri de tine toată viața. Și nu-ți mai trebuie nimic, pentru că împlinirea sufletească nu se aseamănă cu nimic altceva în lumea aceasta mare și adesea greu de priceput.
Și totuși, nu este întotdeauna de-ajuns. Oricine își dorește ca breasla din care face parte să recunoască nu numai verbal, dar și prin distincții ceea ce-l evidențiază pe traducătorul obișnuit de cel cu un talent aparte, un traducător literar cu har, pentru care traducerea literature chiar este o profesiune de credință.
Așa că Fitralit, în fiecare an, decernează premii unor cărți care au îmbogățit literatura universală în limba română sau unor personalități ale traducerii literare din filială care și-au dedicat o viață întreagă acestei nobile profesiuni de credință.
Este adevărat că n-am adus preminaților nenumărate cununi cu lauri, așa cum se întâmpla în vremuri de demult, la romani, când alături de toga albă ce le acoperea trupul, căci vremea era mereu blândă, poeții laureați primeau, pentru a-și așeza pe capete, lauri, adică frunze de dafin (pe care acum bucătarii le utilizează atât de lumesc, răpindu-le transcendența, pentru gătit, nu pentru a se găti pentru a avea veșminte pe măsura ceremoniei în care poeții primesc laurii talentului lor indiscutabil, ci pentru a pregăti, mon dieu!, de mâncare).
Și, ca și în alți ani, nu am decis să premiem doar membri, ci și nemembri ai Fitralit, având în vedere valoarea lucrărilor care au văzut lumina tiparului în anul 2023.
Anul acesta, Juriul de Premiere al Fitralit – compus din Coman Lupu, președinte, Mariana Ștefănescu, Sorin Paliga, Alexandru Skultéty și Peter Sragher, membri – a hotărât, în ședința desfășurată la 10 octombrie 2024, să decerneze patru premii:
Premiul Cartea Anului – Simona Nicolae, Cristian Șimon, Margareta Sfirschi-Lăudat și Sorana-Cristina Man pentru traducerea din greacă veche a volumului Antologia Palatină. Cartea a V-a. Poemele iubirii, Editura Universității din București, 2023;
Premiul special dublu – Angela Bratsou pentru traducerea din neogreacă a volumului Nikos Themelis, Adevărurile celorlalți, Editura Ideea Europeană, București, 2023, cât și pentru retroversiunea în limba greacă a volumului Mateiu Caragiale, Craii de Curtea Veche, Editura Vakxikon, Atena, 2023 / Ματέιου Καρατζιάλε, Πορφυρογέννητα Ρεμάλια της Παλιάς Ηγεμονικής Αυλής του Βουκουρεστίου μετάφραση Άντζελα Μπράτσου, Εκδόσεις Βακχικόν, Αθήνα, 2023;
Premiul Special – Cătălina Constantinescu pentru traducerea din limba spaniolă a volumului de poezii Germán A. de la Reza, Poeme alese / Poemas selectos, Editura Rocart, 2023;
Premiul Opera Omnia – Florentina Vișan pentru merite deosebite de-a lungii întregii cariere în traducerea din limba chineză.
Am realizat această premiere în stilul obișnuit al filialei noastre. Am dat cuvântul celor care au apreciat temeinicia deciziei de a acorda aceste premii. O serie de persoane – specialiști în domeniu – au fost invitate să facă, pentru fiecare caz în parte, câte o Laudatio. După respectivele discursuri de elogiere și înainte de Responsio ale celor premiați, am ascultat cu mult interes, în original și în traducere, scurte fragmente din operele premiate – fie că a fost vorba de epigrame în greacă veche, concepute acum peste un mileniu și chiar mai mult, fie că ne-am oprit asupra operei unui important scriitor grec privitoare la Grecia de azi și din Antichitate, sau asupra unui mare scriitor român din perioada interbelică ori a unui important scriitor mexican contemporan sau asupra unei personalități care și-a dedicat întreaga existență traducerii literare.
Așa înțelegem să cinstim munca de excepție a traducătorilor de literatură.
Așa înțelegem să onorăm excelență în profesiunea noastră.
Și nu doar atât. Premiile noastre – modeste din punct de vedere peculiar – au fost completate de o frumoasă grafică color, fiecare unică, încadrată într-un paspartu, la care s-a adăugat un geam antireflex și o ramă. Un obiect frumos, care să țină vie amintirea premiului în sufletul premiatului.
În afara distincțiilor sus-menționate, am acordat, în aceleași condiții grafice, și o Diplomă de excelență doamnei Cristina Milca pentru merite deosebite în realizarea graficii coperților la volumele ce reunesc comunicările științifice prezentate, de-a lungul vremii, la Simpozioanele organizate de Fitralit și FLLS-UB, precum și în realizarea siglei și a graficii mapelor pentru simpozioane, dar și a numeroase afișe inspirate, dovedind un talent aparte în design.
