Τασούλα Καραγεωργίου, Ο μαρμάρινος ταύρος / Tasoula Karageorgiou, Taurul de marmură

0
173
Poeta Tasoula Karageorgiou

Tasoula Karageorgiou s-a născut în Alexandria (Egipt) în 1954. A studiat la Facultatea de Filosofie a Universității din Atena și, din 1981, a lucrat în învățământul secundar. Este doctor în filologie al Facultății de Filosofie de la Universitatea din Creta. Din 2007, este consilier școlar pentru filologie. Din același an, predă la Atelierul de poezie al Fundației Takis Sinopoulos. A publicat multe cărți de poezie, fie în grup, fie individual, dintre care : Fusul care însângerează (Plethron, 1989), Fragmentum nr. 53, discurs poetic asupra educației (Plethron, 1986), Diaspora, (Plethron, 1994), Para-mituri (Diavlos, 1996), Tehnologie poetică (Kedros, 1998), În sala poeziei. Eseuri despre literatură (Ellinika Grammata, 2001). Au urmat: Metroul (Kedros, 2004) pentru care i s-a decernat Premiul Academiei din Atena în anul 2005, o traducere de fragmente alese din poezia lui Sappho, Sappho, Poezii (Gavriilides, 2009), Țestoasa din [cimitirul Atenei antice, în prezent muzeu în aer liber] Ceramicus (Gavriilides, 2011), Ce au devenit maeștrii? (Gavriilides, 2014), Sunt mormântul unui naufragiat (Gavriilides, 2016), bazat pe inscripțiile de pe morminte din Antologia Palatină, vol. VII, Dansatoarea de lut (Gavriilides, 2019), Poemele de lut (Kedros, 2021). Distincții: Premiul C. Athanas al Academiei din Atena pentru volumul Metroul (2005), Premiul Lambros Porphyrias al Academiei din Atena pentru volumul Dansatoarea de lut (2019). Este membră a Societății Scriitorilor din Grecia.

***

OΧΙ, ΔΕΝ ΕΙΝΑΙ AΡΓΙΛΟΣ

Δεν ξέρω αν προσέξατε
       κάτι μικρούς κρυστάλλους
σαν διαμαντάκια λάμπουνε
        μες στον φτωχό πηλό.

άλλο δεν είναι, μοναχά
               τα δάκρυα της αγάπης

Από τη συλλογή Η ΧΕΛΩΝΑ ΤΟΥ ΚΕΡΑΜΕΙΚΟΥ, Γαβριηλίδης, 2011


NU, NU ESTE ARGILĂ

Nu știu dacă ați observat
    unele mici cristale
ca diamănțele strălucind
    în sărmana argilă.

nu sunt altceva decât
        lacrimile iubirii

Din volumul ȚESTOASA DIN CERAMICUS, Gavriilides, 2011

 –––––––––––––––-

TΟ ΥΠΟΓΕΙΟ ΠΟΤΑΜΙ

Να μη πιστέψετε ποτέ
πως είναι απλώς
ένας συνηθισμένος αγωγός όμβριων υδάτων·
τα λιγοστά νερά του ξέρουν καλά
το τι θα πει
υπόγεια διαδρομή·
-απ’ τις υπώρειες του καιρού έως τις εκβολές της λήθης
γοήμων μνήμη πολυδάκρυτη κυλάει στο ταπεινό του ρείθρο.
Ελάτε πλάι στην κοίτη του
όταν παλιώσουνε τα ρούχα σας, όταν τρυπήσουν τα παπούτσια σας, ελάτε εδώ
ν’ ακούσετε πως ετυμολογεί τον Χάρο μ’ ένα έαρ.

Από τη συλλογή Η ΧΕΛΩΝΑ ΤΟΥ ΚΕΡΑΜΕΙΚΟΥ, Γαβριηλίδης, 2011


RÂUL SUBTERAN

Să nu credeți vreodată
că este doar
un canal obișnuit cu apă de ploaie;
apele lui sărace știu bine
ce vrea să fie
o cale subterană ;
– de la poalele timpului pân’ la vărsarea uitării
o memorie melancolică multplânsă curge pe umilul lui șanț.
Veniți lângă albia lui
când vi se învechesc hainele, când vi se găuresc pantofii, veniți aici
să auziți cum leagă etimologia lui Charon de cuvântul primăvară.

Din volumul ȚESTOASA DIN CERAMICUS, Gavriilides, 2011

–––––––––––––––-

Η ΧΕΛΩΝΑ ΤΟΥ ΚΕΡAΜΕIΚΟΥ

Ίσως φανείτε τυχεροί, όπως κι εγώ,
εάν βρεθείτε Απρίλη μήνα στον Κεραμεικό,
ίσως τη δείτε ξαφνικά
         να σέρνεται λικνιστικά
                      μες στα χλωρά τριφύλλια.

Κι αν γύρω σας ακινητούν οι επιτύμβιες στήλες
κι έφιππος ο Δεξίλεως γλεντάει τον θάνατό του,
ακόμα κι αν σας συγκινεί μονάχα η τέχνη της σιωπής,
δώσετε λίγη προσοχή
             στο θαύμα που ζωγράφισε ο Θεός πάνω στο καύκαλό της,
             μα πιο πολύ
             στο πείσμα της αδιάφορη να οδεύει προς τους τάφους.

(Χελώνη ή ελληνική,
πατρίδα μου, βραδύ γλυπτό, που προσπερνάει τον Άδη.)

Από τη συλλογή Η ΧΕΛΩΝΑ ΤΟΥ ΚΕΡΑΜΕΙΚΟΥ, Γαβριηλίδης, 2011


ŢESTOASA DIN CERAMICUS*

Poate veți fi norocoși, ca și mine,
 dacă în luna aprilie vă veți afla în Ceramicus,
poate o veți vedea fără veste 
     târându-se legănat
         prin trifoiul verde.

Și dacă în jurul vostru vegetează stelele funerare
și de pe cal Dexileos își sărbătorește moartea,
chiar dacă vă mișcă doar arta tăcerii,
dați puțină atenție
    la miracolul pe care Dumnezeu l-a pictat pe țestul ei,
    dar mai mult
    la încăpățânarea ei indiferentă de a merge spre morminte.

(Testudo graeca,
patria mea, o sculptură lentă care ocolește Hadesul.)
____________
* Ceramicus: cimitir statuar antic și muzeu în aer liber, din zona centrală al Atenei.

Din volumul ȚESTOASA DIN CERAMICUS, Gavriilides, 2011

Knossos, Frescă a unui artist din Antichitate. O luptă nonviolentă cu taur. Un acrobat este pe taur și două femei-acrobat sunt de fiecare parte a taurului, Wikipedia Commons

–––––––––––––––-

Ο ΜΑΡΜΑΡΙΝΟΣ ΤΑΥΡΟΣ

Στη θέση του έν’ αντίγραφο
       από ψηλά τον χώρο εποπτεύει.
Κι αυτός παγιδευμένος πια στο αίθριο του Μουσείου
– αυτός το αυθεντικό του Διονυσίου μνημείο
        έμβλημα του Κεραμεικού παλιό – 
ο μαρμαρένιος ταύρος με τη ζωικήν ορμή
        με την αγριωπή ματιά και με τ’ ογκώδες σώμα
       με τη γερμένη κεφαλή
                      σαν έτοιμη να επιτεθεί στη λήθη,
φρουμάζει κι ανταριάζεται,
        δεν τον χωράει ο τόπος.

Νιώθω την τρομερή του οργή απ’ τ’ ανοικτά ρουθούνια
σα ρίγος απροσδιόριστο, σα μυστική πνοή
ορμά και σμίγει ερωτικά με τον δειλό θυμό μου.

(Έτσι που παν τα πράγματα,
      να μου το θυμηθείτε
συντρίμματα θα σωριαστούν τα τζάμια της αιθούσης)


Από τη συλλογή Η ΧΕΛΩΝΑ ΤΟΥ ΚΕΡΑΜΕΙΚΟΥ, Γαβριηλίδης, 2011


ΤAURUL DE MARMURĂ

În locul lui, o copie
    de la înălțime locul controlează.
Și el, de acum captiv în curtea muzeului
    – acest autentic monument al lui Dionysos
    emblemă veche a lui Ceramicus –
taurul de marmură cu impulsul animalic
    cu privirea aprigă cu trupul masiv
    și capul înclinat
           ca și cum ar fi gata să atace uitarea,
forăie și se agită,
    nu îl încape locul.

Simt furia lui cumplită din nările deschise
ca un frison nedeslușit, ca o respirație secretă
se repede și se cuplează erotic cu furia mea lașă.

(Așa cum merg lucrurile,
   aduceți-mi-o aminte,
în cioburi se vor prăbuși geamurile încăperii)

Din volumul ȚESTOASA DIN CERAMICUS, Gavriilides, 2011

–––––––––––––––-

ΤΟ ΘΗΡΙΟ

Σήμερα πάλι ώρα 8 το πρωί 
τρέχουμε να μας καταπιεί
 η σκάλα που κυλίεται ασταμάτητα
προς  τον πανδέγμονα υπόγειο σταθμό·
τρέχουμε να μας κάνουν μια χαψιά
τα σιδερένια δόντια.

Συνεπιβάτες μου,
δεν είμαστε παρά
τοιχογραφία στον νάρθηκα βυζαντινού ναού·
μοναχικές ψυχές,
συνωστισμένες, στις ουρές συρμού υπογείου,
τι πάθαμε όλοι και σπρωχνόμαστε
ποιος πρώτος θα βρεθεί στο στόμα του Θηρίου;

Από τη συλλογή ΤΟ ΜΕΤΡΟ, Κέδρος, 2004


FIARA

Astăzi, tot la 8 dimineața
alergăm să ne înghită
 scara care se rostogoleste neîntrerupt
spre a tot primitoarea stație de metrou;
alergăm să ne prefacă într-o îmbucătură
dinții de fier.

Co-pasageri ai mei,
nu suntem altceva decât
o frescă din pronaosul unui templu bizantin;
suflete singuratice,
îngrămădite la cozile trenului de metrou,
ce am pățit cu toții de ne împingem
care să fie primul aflat în gura Fiarei?

Din volumul METROUL, Kedros, 2004

Articolul precedentΗρώ Νικοπούλου,  Μη με ψάχνετε εδώ / Iro Nikopoulou, Nu mă căutați aici
Articolul următorAngela Bratsou, Cum ajunge „Casa Poeziei din Grecia” în sufletul iubitorilor de poezie din România

Lasă un răspuns