Despre traducerea automată

0
71

Cei mai mulți dintre cei care se ocupă de traducerea literară s-au obișnuit de acum cu dicționarele existente în spațiul nesfâșit al internetului, cum ar spune englezul just a click away, care – din comoditate, din dorință de eficiență, din obișnuința utilizatorilor – au început să înlocuiască vechile dicționare tipărite. Atunci când aplelezi la aceste dicționare virtuale faci o operație conștientă, în urma căreia alegi pentru traducere termenul cel mai potrivit. Acțiunea aceasta îți aparține exclusiv ție, este un rezultat al procesului complex al gândirii umane. Nu este vorba de un automatism. Ce se întâmplă însă dacă lucrurile se schimbă?

Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR
Peter Sragher, Președinte Filiala București – Traduceri literare a USR

Dacă în loc să decizi tu decide altcineva sau, zis mai pe șleau, altceva ?!?

Vedem că și editurile ce dau luminii tiparului marile dicționare clasice –  spre pildă în germană DUDEN sau, în limba engleză, OXFORD Dictionary ori Merriam Webster – au început să se înscrie în tendința de utilizare tot mai intensă a internetului. Astfel, oferă gratuit utilizatorilor internetului variante mai restrânse ale dicționarelor elaborate pentru a face față concurenței dicționarelor existente pe internet în mod gratuit. Varianta completă a acestor dicționare clasice sus-amintite –  disponibile în formatul lor extins și pe internet – se poate achziționa contra cost.

Unul dintre cele mai complexe proiecte – gândite exclusiv pentru internet – a fost o inițiativă a Universității Tehnice din München care s-a concretizat ani mai târaziu în siteul leo.org  (ulterior inițiativa universității de stat s-a transformat, pentru a supraviețui, într-o firmă privată, dar care asigură în continuare accesul gratuit la dicționare, oferind însă contra cost și diferite cursuri), care de mai bine de un deceniu s-a pus pe alcătuirea unui dicționar german-englez, completat apoi de unul german-francez, apoi german-spaniol, german-italian, german-chinez, german-rus, german-portughez și german-polonez. Pe aceeași pagină de internet poți găsi cele opt dicționare din care poți alege cel care ți-e necesar. Mai interesant este că poți asculta și pronunția corectă, ajunge la un dicționar explicativ al uneia dintre limbi, la un dicționar de sinonime, de antonime și chiar la unul etimologic, poți găsi chiar flexiunea verbului etc. Mai mult, într-un proces de extindere a dicționarelor, ai posibilitatea de a introduce într-un forum de discuții o expresie care nu se găsește în dicționar, ceea ce face ca tot acest proiect să fie și unul interactiv. Astfel, în fiecare dintre dicționare sunt, de fapt, … o multitudine de dicționare. O realizare absolut remarcabilă.

Toate bune și frumoase până aici. Omul rămâne în continuare la cârmă, folosindu-se de tehnologie și calculator, omul este cel care acționează pentru alcătuirea acestor complexe instrumente destinate înțelegerii limbii, aprofundării ei și subtilului act de traducere din limba țintă în limba sursă. Acum într-un mediu modern, nou, universal. Omul este cel care reușește ca din ofertă lingvistică – în fapt o reflectare a complexității existenței și preocupărilor umane, dar și a lumii sale înconjurătoare – să selecteze cuvintele adecvate și să formeze acea propoziție care are sens, care exprimă cu exactitate, în traducere, ceea ce înseamnă ceva sau intenția urmărită de către om. Tot omul este cel care alege, tot omul este cel care gândește, tot omul este cel care decide.

Roboții și automatizarea nu sunt o noutate. Cei mai mulți roboți se folosesc de zeci de ani în varii domenii industriale, reușind să facă mult mai bine, mai ordonat și mai exact operații simple, repetitive, acolo unde omul poate, obosit sau neatent, să greșească. Au devenit celebre fabricile de mașini japoneze unde aproape nu vezi țipenie de om la transportarea, asamblarea, vopsirea etc. a unei mașini. O serie de programe, alcătuite de oameni, au reușit să creeze acei înlocuitori ai omului, roboții industriali.

Ce se întâmplă oare atunci când inginerii de software creează programe de traducere automate ? Au apărut de câțiva ani – odată cu dezvoltarea internetului – programe de traducere automată. Nu o dată am primit un e-mail în care mi se propunea un proiect într-o română aproximativă. Îmi dădeam imediat seama că o firmă din străinătate încerca să comunice cu mine și, ca să mă câștige, dorea să interacționeze chiar în limba mea maternă. Asta, însă, fără a dispune de un traducător, așa că a apelat la un program de traducere automată. Textul rezultat nu se ridica însă la înălțimea intenției: nu se făcea în unele cazuri acordul între subiect și predicat, dar cel mai adesea, mesajul nu reușea să redea sensul potrivit în limba română. Efortul, eșuat. Textul, nesolicitat oricum, trezea un zâmbet ironic din partea mea și apoi era șters cu mesaj cu tot.

Aceste programe de traducere automată au mai progresat cu timpul. Am devenit cu adevărat conștient de existența lor atunci când au fost introduse pe Facebook, pentru a traduce mesajele din limbi pe care nu le cunosc. Multe din ele te fac să înțelegi sensul comunicării, dar sunt, în continuare, adesea neclare, iar uneori, când nu dispun de cuvinte în limba țintă folosesc aceleași cuvinte din limba sursă, așa că nu înțelegi mare lucru. Ai însă idee ca despre ce este vorba, mai ales dacă textul este și însoțit de o fotografie.

Să medităm însă puțin asupra acestei transformări radicale a ceea ce înseamnă traducerea: aceste programe au drept țel să înlocuiască omul din fenomenul atât de complex al traducerii. Întreg procesul pe care îl parcurgem noi acum: înțelegerea textului în limba sursă, înțelegerea spiritului unui text, mai bine zis a stilului în toată țesătura lui, proclesul de căutare a palierului de semnificație adecvat, alegerea cuvintelor potrivite, realizarea conexiunilor gramaticale în mod corect. Scopul acestor programe este să înlocuiască gândirea umană în ceea ce privește comunicarea interumană. Și asta, din ce în ce mai mult, țintind o cât mai complexă și subtilă traducere. Desigur, se poate spune că aceste softuri sunt realizate tot de oameni ca să servească oamenii. Trebuie să fie utile. Cine-și poate oare permite să apeleze mereu la câte un traducător?

Se pune problema și în cazul traducerii literare: este oare acesta un prim pas pentru înlocuirea traducătorului de literatură ? Vor putea oare vreodată programele de traducere automată să înlocuiască factorul uman din traducerea literaturii universale ? Să reușească oare inteligența artificială să deceleze cu ușurință sensul profund dintr-o limbă și nuanța cea mai fină și să le trasfere în cealaltă limbă, luând în considerare totodată în acest proces și necesare cunoștințe de istorie și civilizație ? Va fi în stare un robot de traducere să distingă între diferitele paliere lingvistice ale unei limbi și schimbarea bruscă a acestora ? Vor fi atât de perfecte programele de traducere automată, încât să înlocuiască subtilitatea umană și să se se reflecte într-o traducere literară de o valoare incontestabilă?

Lasă un răspuns