Revenirea

0
604

În această perioadă marcată de incertitudine – incertitudine de a fi, de a exista –, m-am gândit la un moment dat dacă traducerile literare mai au sens. Când fibra umană este în pericol, când umanitatea se clatină – la ce bun traducerile? La ce bun această muncă imensă, stresantă, grea, obositoare a transpunerii dintr-o limbă în alta a creațiilor oamenilor – atât de necesară, dar acum sub interdicție? Dacă nu vei putea să lansezi cartea tradusă, dacă librăriile sunt închise și oamenii n-au voie să participe la aceste lansări, la ce bun? Pentru ce? De ce?

O să se transforme oare cartea – pe care o ții în mână și-i simți parfumul, și-i întorci paginile, și o pui, ca pe un lucru prețios, în bibliotecă – exclusiv într-o carte electronică, așa cum realitatea prevestea chiar înaintea acestei maladii fără leac cunoscut?

Și am văzut totuși că traducătorii noștri literari mai abitir munceau – izolați acasă, fără ca să le fie distrasă atenția de la socializarea necesară, atât de necesară, pentru că din discuții au apărut mereu noi proiecte, s-au legat prietenii de-o viață –, se pare cu o productivitate și mai mare. Mi se părea că este o luptă incredibilă cu imprevizibilul, o sfidare a necunoscutului, a neștiutului amenințător la fiecare pas, cu toate că invizibil. În această perioadă, văzând că revista noastră n-a mai apărut, George Volceanov chiar m-a întrebat – la câteva săptămâni după ce-mi dăduse un material pentru revistă – dacă mai apare Revista de traduceri literare sau și-a pus cruce.

Peter Sragher © foto Adorian Târlă
Peter Sragher © foto Adorian Târlă

Trebuie să spun că în această perioadă de nesiguranță am și primit mai puține materiale. Poate nu chiar toți traducătorii literari traduceau în neștire sau nu toți simțeau nevoia să-și împărtășească bucuriile spirituale cu colegii lor de breaslă și cu iubitorii traducerilor care ne urmăresc lună de lună. Sau poate că unii – profesori – au fost îngreunați peste măsură de povara orelor online pe care au fost nevoiți să le conceapă în această perioadă. Viitorul mai degrabă virtual ne paște, nu-i așa?!?

Așa că acest număr triplu va fi mai sărac, dar următoarele se vor îmbogăți odată cu creșterea optimismului nostru de viață, bucuroși de primăvara care a înflorit în suflete odată cu tradafirii.

Pe cai, prieteni!

Lasă un răspuns