„Ouă ochiuri sau omletă?“

0
203
Peter Sragher © foto Adorian Tarla
Peter Sragher © foto Adorian Tarla

Nu o dată mi s-a întâmplat să fiu întrebat de chelneriță sau chelner, chiar la localuri cu ștaif, când comandam micul-dejun: „Ouă ochiuri? Sau omletă?“ Rămâneam adesea fără replică, dar nu începeam să detaliez cunoștințele de lingvistică de bază, să zic așa. Adică să exhib faptul că sunt un cunoscător al pluralului substantivelor în limba română. Nu trebuie să ai o facultate ca să cunoști pluralul. Mă delectam cu ochiuri sau omletă, cum aș spune eu îmboldit de cunoștințele lingvistice acumulate de mic și apoi lustruite la liceu și facultate, căci ouă aș mânca de dimineața până seara, pasiunea fiind atât de mare încât știu să prepar omlete sofisticate, unele surpriză pentru rudele și prietenii care mă vizitează. Chiar m-a bătut gândul să deschid un restaurant unde la meniu să figureze numai preparate cu ouă, iar imaginația, nu numai a mea, dar așa, în genere, este foarte bogată în combinațiile de ingrediente, care pot fi folosite pentru preparatele acestea minunate.

De curând, am început însă a acționa „profesoral“ cu chelnerii sau chelnerițele care păreau dornici de cunoaștere. Cunoașterea – nu-i așa – nu se sfârșește niciodată pentru omul avid de a ști. Mai pe șleau, am expus următoarele: singularul și pluralul substantivului masculin ochi –  definit astfel: „Fiecare dintre cele două organe ale vederii, de formă globulară, sticloase, așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale“ (Dexonline) – sunt identice și se referă exclusiv la organul vederii. Ochiuri – ca plural al substantivului neutru ochi – are multe sensuri, dar pe noi ne interesează cel care se referă la domeniul culinar: „(mai ales la plural) Mâncare făcută din ouă prăjite în tigaie sau fierte fără coajă, astfel ca gălbenușul să rămână întreg (cu albușul coagulat în jurul lui)“  (Dexonline). Desigur că există și un singular – ochi –, dar care, în cazul nostru, nu se prea folosește, pentru că pofta noastră de mâncare de dimineață ne face să dorim mai mult de un ou preparat la tigaie.

Acum, logica ne împiedică să confundăm organul vederii cu preparatul culinar într-un anumit context, cum ar fi un restaurant, unde, când comanzi micul-dejun, e sigur că nu vrei ochii cuiva preparați – pentru a-i degusta –, ci este vorba, cu siguranță, de ouă preparate la tigaie. Astfel, este inutil și oarecum deranjant să specificăm „ouă ochiuri“ când comandăm micul dejun, mai ales că interlocutorul – chelnerul sau chelnerița – continuă imediat: „… sau omletă“. Corectă este, dincolo de orice tăgadă, formularea „ochiuri“. Sau, după caz, „omletă“ (mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime, uneori cu o umplutură de șuncă, brânză, spanac etc.).

Ochiuri din ouă, desigur, care, printr-o conotație metaforică, seamănă, în rotunjimea lor, cu ochii oamenilor, și nu numai. Dar numai seamănă, nu sunt.

Articolul precedentCOMUNICAT
Articolul următorConversație la Princeton

Lasă un răspuns