Dificultatea în traducerea versului Lianei Sakelliou constă pentru mine în principal în: rafinamentul şi subtilitatea metaforelor; trimiterile permanente la numeroasele lecturi ale autoarei; referirile autobiografice; intertextualitatea; aluziile la creaţia şi chiar la biografia altor autori, citatele indirecte sau directe; ritmul interior al textelor, nu de puține ori influențat de limba engleză.
Liana Sakelliou s-a născut la Atena, unde a studiat literatura engleză, continuând cu studii postuniversitare la universitățile din Edinburgh, Essex din Marea Britanie și Pennsylvania (SUA). Este profesoară de literatură americană, specializată în poezie și creație contemporană la Catedra de Limba și Literatura Engleză a Universității din Atena din anul 1999, iar timp de 4 ani a fost decan al acestei Facultăți. A primit burse de la Fundația Fulbright, Departamentul de Studii Elenice de la Universitatea Princeton, Universitatea din Coimbra și Consiliul Britanic. A publicat în Grecia, SUA și Franța, atât volume poetice proprii. Volume proprii de poezii. Όπου φυσά γλυκά η αύρα, Locul dulcilor adieri Gutenberg – Γιώργος & Κώστας Δαρδανός (2017); Πορτρέτο πριν το σκοτάδι, Portret înainte de a se întuneca Τυπωθήτω (2010); Πάρε με σαν φωτογραφία, Trage mă ca o fotografie Τυπωθήτω (2004); Levertov’s Poetry of Revelation – 1988-1998( Poezia revelației Denisei Levertov – 1988-1998 (1999). (Angela Bratsou)
O rafinată poetă, intelectuală de finețe, traducătoare a lui Emily Dickinson în limba greacă, cunoscătoare a literaturii americane, cu lecturi în fiecare an în Statele Unite ale Americii, iubitoare a artelor vizuale care pătrund în creațiile ei, Liana Sakelliou este și profesoară universitară la Catedra de Engleză, șefa catedrei la Universitatea din Atena, găsindu-se acum în timpul unui an sabatic. A fost invitată la Ziua Dunării în iunie acest an de Filiala București – Traduceri Literare și de Revista Dunărea de Jos la Galați, după care a descoperit frumusețile Deltei Dunării. A scris chiar o poezie dedicată Dunării pe care n-o văzuse niciodată. Așa că astăzi ea este alături de noi, poetic. Bine ai venit, Liana Sakelliou! (Peter Sragher)
| Πορτρέτο πριν το σκοτάδι | Portret înainte de întunecare |
|---|---|
| Πέταλα παντού σκορπά. Μπαίνουνε στα μαλλιά, τραβούν το φόρεμά μου μέχρι κι εγώ ν’ ανθίσω όπως εκείνη που αγγίζεται ποιος ξέρει από τι. Και με ρωτά ο ιπποκόμος: Τί σας συνέβη; Αλλόκοτο δέντρο, απαντώ, ηλεκτροφόρο. | Petale împrăștiate jur împrejur. Intră în păr, îmi trag rochia până și eu să înfloresc precum cea atinsă cine știe de ce. Și hipopotamul mă întreabă: Ce vi s-a întâmplat? Un copac ciudat, răspund, electrificat. |
| Ἡ πηγὴ τῶν δακρύων της | Izvorul lacrimilor ei |
|---|---|
| Ἡ πηγὴ εἶναι ἕνα θέμα καὶ ἡ γυναίκα εἶναι ἕνα θέμα ὅπως ἡ ἄμμος κι ἡ ἀχιβάδα μιὰ φλέβα μακριὰ ἀπὸ τὸ ρέμα μουρμουρίζει· εἶναι τὸ τραγούδι τῆς Fatima Zahra ἀπ’ τὸ Μαρόκο πηγὴ τῶν δακρύων της στὴ Σέτ. Ὁ ἔρωτάς του ἦταν πηγή· μ’ ἕνα τίναγμα τῆς οὐρᾶς ψάρια πηδοῦσαν μέσα ἑπτά—ζωντανεμένα τώρα μονάχα ἀπ’ τὴ φωνή της. | Izvorul este un subiect subiect este și femeia cum ar fi nisipul și scoica o venă de apă îndepărtată de albia râului murmură; este cântecul Fatimei Zahra din Maroc izvorul lacrimilor ei la Sète.* Dragostea lui era izvor; cu o bătaie de coadă pești săreau înăuntru șapte-înviați acum numai de vocea ei. * Veneția Franței, orașul natal lui Paul Valéry. |
| Πύλη | Portic |
|---|---|
| Ὅλη τὴ νύχτα πλάι του στὸ ἀτέλειωτο πυροφάνι ξοδεύω τὴν ἄμμο ξοδεύω τὸ λάδι σ’ ἕναν ὅρμο, ὅπου ἐξαφανίζεται ἡ Κοιμωμένη. Δῶσ’ μου τὸ χέρι σου, παιδί μου, ὁ καιρὸς πιὰ εὐνοϊκός. Ὅμως ἐγὼ προσέχω τὸν γκιώνη καὶ εἶναι ἀλάνθαστος κι εἶναι κοφτὸς καὶ δὲν σαλεύει. | Toată noaptea alături de el Alături de interminabila lampă de pescuit îmi irosesc nisipul îmi irosesc uleiul într-un golf, unde dispare Frumoasa Adormită*. Dă-mi mâna, copile, în sfârșit, vremea e prielnică. Eu însă ascult hurezul căci este și fără greș și concis și necomutabil. * Conturul munților din orizontul insulei Póros. |
| Γεωμετρία πέτρας | Geometria pietrei |
|---|---|
| Τὸ τοξωτὸ πηγάδι ἦταν ἡ ἐκκλησία μας ρηχὸ γιὰ νὰ μὴ βρεῖ θάλασσα πλατύ—δεξαμενὴ μεγάλη πῶς βρέθηκε τὸ χέλι μέσα ποτὲ δὲν καταλάβαμε. Ὁ χτίστης μᾶς τό ’πε Τὸ πηγάδι εἶναι δαπανηρὴ κατασκευὴ παρόμοιο δὲν ὑπάρχει στὸ νησὶ ἡ κολυμβήθρα τοῦ Σιλωὰμ εἶναι— ἕνα ἀφανὲς κόσμημα. Ἀνδεσίτης ἀπὸ τὴ μέση κι ἀπάνω καὶ κάτω ἡ βαριὰ πέτρα ἡ τοπική— ἄλλο μέταλλο ὅσο πιὸ συμπαγὴς ἀλλάζει καὶ τὸ βάρος της δὲν πίνει τὸ νερό. Ταιριαγμένες οἱ πέτρες πελεκητὲς στὸ χέρι καὶ μὲ τὸν χρόνο σφίγγουνε. Κοιτάξτε τὶς κεντρικὲς καμάρες του—δὲν πέφτει αὐτὸ μὲ τίποτα. | Fântâna arcuită era biserica noastră de mică adâncime, să nu dea de mare largă – bazin mare cum s-a aflat în ea anghila niciodată nu am înțeles. Zidarul ne-a spus Fântâna este o construcție costisitoare alta ca aceasta nu există pe insulă scăldătoarea lui Siloam este – o bijuterie nemaivăzută. Andesit de la mijloc în sus iar în jos piatră grea din zonă – alt metal oricât de compact îi schimbă greutatea nu bea apa. Potrivite pietrele Cioplite la mână și se strâng cu timpul. Uitați-vă la arcurile sale centrale – asta nu cade cu nimic. |
| Θαλάσσια ἀγωγὴ ἀρχὲς εἰκοστοῦ | Educație marină la începutul secolului douăzeci |
|---|---|
| Φορῶ ὁλόσωμο μαγιὸ καὶ σκούφια μέσα στὴν ξύλινη καμπίνα καὶ κολυμπῶ ὧρες πρωινές. Φιλοῦν τὰ πελαγίσια φύκια τοὺς ἀστερίες κι ὕστερα κουλουριάζονται φιλοῦν κι ἐμένα τὰ στόματα τῶν ἀχινῶν ἀεικίνητα μὲ σκεπάζουν μὲ λέξεις ἐρεθιστικές. Πιὸ πέρα λυγαριές, εὐκάλυπτοι καὶ μόλος γιὰ νὰ πλευρίζει τὴ βάρκα του. | Îmi pun un costum întreg de baie și cască în interiorul cabinei de lemn și înot în orele dimineții. Sărută algele marine stelele și apoi se încolăcesc mă sărută și pe mine gurile aricilor de mare agitate mă acoperă cu vorbe excitante. Mai încolo răchite, eucalipți și un dig ca el să-și lege barca. |
